2,060 matches
-
figuri și îi trage pe toți pe sfoară, în timp ce roade din morcov, dar ascultă la mine, scriitorule, acolo este o aiureală, copiii pot fi păcăliți ușor, sunt creduli, înghit orice snoavă, vai, ce iepuraș drăguț, mai vrem un episod, aplaudăm încântați, uraaaaa, desene și bomboane care afectează dantura, copiii stau prea mult prin povești, aș putea să zic, iar părinții lor sunt direct responsabili fiindcă nu îi pregătesc mai repede pentru viața infectă și dezordonată pe care o vor duce. Pe când
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
O salută și îi oferi rândul în față... Ea îi mulțumi, toată, îmbujorată. El dorea mult s-o cunoască, și acum sosise momentul. La ieșirea din "Alimentară”, el îi ceru voie s-o însoțească câțiva pași pe Cetinei... Ea primi încântată. Și, din vorbă în vorbă, ajunseră la intersecția cu b- dul Republicii.. în colț era liceul. Se opriră sub conul de lumină a felinarului din colțul străzii, în fața unei case frumoase cu grădină mare de flori. O tufă de liliac
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
doamnelor, haideți, luați loc, a spus el. VĂ așteptam. — Ea e prietena mea despre care v‑am vorbit. Dânsul este domnul deputat Priză, a spus Simonetta Întorcându‑se spre mine și zâmbindu‑mi fermecător cu buzele ei pline și strălucitoare. — Încântat, a spus Priză pompos, aplecându‑se adânc să‑mi pupe mâna. Cu această ocazie am remarcat În mijlocul claiei de păr creț un Început discret de chelie. Ne‑am așezat cu toții la masă. Ridicând un deget spre fata care servea, Priză
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
bufet și ne‑am nimerit lângă doi tipi tineri, singuri. Catinca a cerut unuia un foc și am intrat În vorbă cu ei. PĂreau curați, destul de educați și, după aparențe, dornici de aventuri, deci constituiau victimele perfecte. După spectacol, băieții, Încântați ei Înșiși de prada ușoară care le căzuse sub nas, ne‑au invitat să bem ceva la un bar. Acolo lucrurile s‑au clarificat, Adina Dabija 92 nemaifiind nevoie de alți pași intermediari. Catinca l‑a luat pe brunet, iar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
doamnelor, haideți, luați loc, a spus el. Vă așteptam. — Ea e prietena mea despre care v-am vorbit. Dânsul este domnul deputat Priză, a spus Simonetta întorcându-se spre mine și zâmbindu-mi fermecător cu buzele ei pline și strălucitoare. — Încântat, a spus Priză pompos, aplecându-se adânc să-mi pupe mâna. Cu această ocazie am remarcat în mijlocul claiei de păr creț un început discret de chelie. Ne-am așezat cu toții la masă. Ridicând un deget spre fata care servea, Priză
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
bufet și ne-am nimerit lângă doi tipi tineri, singuri. Catinca a cerut unuia un foc și am intrat în vorbă cu ei. Păreau curați, destul de educați și, după aparențe, dornici de aventuri, deci constituiau victimele perfecte. După spectacol, băieții, încântați ei înșiși de prada ușoară care le căzuse sub nas, ne au invitat să bem ceva la un bar. Acolo lucrurile s au clarificat, nemaifiind nevoie de alți pași intermediari. Catinca l-a luat pe brunet, iar mie mi-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
la trecut, un trecut nu prea îndepărtat. Muntele din fața sa era acoperit de straturi groase de zăpadă. Doar unele stânci mari și pădurile de conifere lăsau Tainicele cărări ale iubirii pete mai mari sau mai mici pe întinsul alb, strălucitor. Încântat, plin de o adâncă bucurie interioară, trecu în revistă pârtia de schi din apropiere. Era deja luată cu asalt de numeroși turișticopii, tineri și mai puțin tineri - dornici să se bucure de tot ce le putea oferi natura atât de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și o salută, înclinându-se ușor: - Bun găsit, doamnă! Presupun că săniuța vă aparține... Mi-am permis să vă scutesc de efort și.. - Vai, ce jenant pentru mine! Mulțumesc mult, domnule! Sunteți foarte amabil, îl întrerupse ea, roșind ușor, vizibil încântată și curioasă în aceeași măsură. Abia atunci observă că „tânărul” nu este chiar un adolescent cum crezuse ea la început. Totodată observă că acel bărbat avea un zâmbet extrem de amabil și de cuceritor în colțul buzelor și regretă imediat că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nu puteți spune ce simțiți cu adevărat? își căuta bărbatul cuvintele, vizibil încurcat. Este firesc! continuă el, bătătorind zăpada cu bocancul. Eu sunt..., eu sunt Iustin, se prezentă grăbit și întinse curelușa săniuței pe care fata încă nu o preluase. - Încântată! Eu sunt Laura, se prezentă și ea, întinzând mâna să prindă curelușa, grăbită să își ascundă o clipă fața pe care o simțea că-i arde. „Doamne! Ce are bărbatul acesta în el de numi vine să-l scap din
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și simt că gândește la fel ca mine”, medita Iustin, prelungind acea îmbrățișare de care avea nevoie de mult timp, fără să realizeze până în aceste momente... ... Și-au luat rămas bun, dându-și întâlnire peste două ore. Erau atât de încântați, fiecare în felul său și din motivele sale, încât nici nu șiau dat seama că nu au precizat locul revederii. Au mâncat în grabă, mai ales Iustin, care a avut o distanță mai mare de parcurs până la restaurantul hotelului în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
larg al brațului, a invitat-o să privească: - Acolo, draga mea, la etajul doi, în a treia cameră de la colț, în aripa stângă, sunt lucrurile mele... - Aaa! Hotel New Montana! Aproape de teleferic, la o aruncătură de băț, exclamă Laura, privind încântată silueta impunătoare a edificiului. Patru stele... Cred că aici sunt cele mai mari prețuri. - Nu, nu sunt cele mai mari. Sunt și alte..., dar ce sens are să facem comparații? Eu l-am arătat din reflex, trecând pe aici... Mă gândeam
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pe un fir, decît pe o suprafață plată. Locurile cele mai disputate sunt spetezele scaunelor, pianina, etajerele bibliotecii, ceasul cu cuc, draperia din salon, cuierul din hol, abajururile... Cînd au început să-și dispute locurile din bibliotecă am fost foarte încîntat întrucît datorită acelei agitații de aripi toate bibelourile din sticlă și porțelan s-au prăbușit, la fel ca și toate celelalte obiecte stupide acumulate de mine pe rafturi de-a lungul anilor : suveniruri din tot felul de călătorii, măști și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nopțile tale le-ai petrecut cu mine. a fost o plăcere să lucrez cu tine, Bernard. ești un om interesant care deseori m-a intrigat, alteori m-a amuzat... am „comunicat” bine cu tine. aș putea spune chiar că sunt încîntată de cum ai evoluat... în prima perioadă a vieții tale ai visat cu brutalitate, în sensul că nu rețineai nimic din ce ți se întîmpla în vis, din toate semnele și semnalele pe care încercam să ți le transmit. mai apoi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
aveau cizme de cauciuc rămaseră pe poziții, pentru a înfrunta prima fază a inundației, în timp ce ceilalți se retrăgeau pe terasele mai înalte sau pe treptele din fața vilelor purtînd marca belle ăpoque și aliniate cu fațadele spre mare. momîia părea extrem de încîntată să se plimbe cu picioarele prin apă. Din cînd în cînd, Țopăia ca un copil, iar Bernard, jenat de această exuberanță, încercă să-i mai potolească agitația infantilă, ca și cum ar fi fost un tată ieșit la plimbare cu o progenitură
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
spre necunoscut, cu atît mai mult cu cît la capătul treptelor se agita cineva la lumina unui bec. — Poate că aici a fost pivnița de vinuri, i-am răspuns lui Guy și am coborît după el în acea hrubă umedă, încîntat oarecum că după atîția ani Casa monteoru mai avea cîteva secrete să-mi dezvăluie. treptele se opreau la cîțiva metri sub pămînt, poate trei sau patru, o adîncime destul de impresionantă de altfel, după care urma un coridor destul de lat, bine
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe toți parodiind la saxofon La Marseillaise într-o versiune jazz. Brusc mi se păru că o văd și pe Domnișoara ri acolo, cu un trandafir albastru la decolteu, amuzată și veselă, ascultînd perorațiile unui bătrînel după toate aparențele extrem de încîntat de ceea ce spunea. — Un road movie la Dorohoi, iată ce-ar fi trebuit el să scrie. Fraza ajunse la urechile mele ca prin vis, nu mai știam din ce direcție ar fi putut să vină și cine ar fi putut
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un factor feminin care-i lipsise. Că o fată de optsprezece ani arăta atâta interes pentru un om în vârstă, asta i se părea ciudat. Mai curios era că ceilalți nu erau scandalizați. Dacă moș Costache părea de-a dreptul încîntat și specula cu umilință această situație, Aglae și Aurica nutreau în priviri invidia. - Vă plimbați mereu, zise la un moment dat Aurica, cuglas moale, pe noi nu ne onorați niciodată... - Vai! se disculpă patetic Pascalopol, dar fără să încurajeze vreo
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
neînțelegerea procesului real de difuziune a luminii, niște lacuri de rubin fără nici o legătură cu restul, dar de o țesătură coloristică nu lipsită de grație. Felix ocoli pereții celor două odăi cu bizarele colecțiuni și se arătă, din politețe, foarte încîntat, spre mândria tuturor. Între timp își făcuse apariția în anticameră un alt Simion, tânăr și mai slab. O clipă făcu mișcarea, văzând un străin, de a se strecura îndărăt pe ușă, dar Aurica merse după el și-l aduse înapoi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
le provoca. Nu scăpa uneori de reproșuri amicale. - Felix, panglica e prea deschisă, nu ești tare în nuanțe. - Mă duc s-o schimb.-Aș! O dau lui Titi să mi-o zugrăvească, și, dacă nu plouă, merge. Să vezi ce încîntat e! Într-adevăr, Titi lua panglica foarte serios și, cu devotament, o trata în acuarelă, expunînd-o puțin la soare. Lui Felix, aceste servicii i s-ar fi părut o concurență neleală, dacă Otilia n-ar fi privit pe Titi cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Te rog să mă crezi, îi spunea Pascalopol deloc supărat de aceste ștrengarii, că-ți sta admirabil. Pot să îndrăznesc să ți-l ofer? Otilia îl rugă să se apropie de ea și-i suflă ceva la ureche. Pascalopol aprobă încîntat. Felix însă fu iarăși jenat, ca de o complicitate a celor doi împotrivă-i. În sfârșit, Otilia se hotărî să plece. Despărțirea era de altfel provizorie, fiindcă Pascalopol își propunea să vină seara târziu, ca de obicei, la moș Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aplecă să și le culeagă. Otilia se repezi și-i adună toate lucrurile, punîndu-i-le pe măsuță. - Ghergheful e rupt, zise ea, nu mai faci nimic cu el. Îțidau eu altul, care nu-mi mai trebuie! - Îmi dai altul? spuse Simion încîntat și senin. Bine,atunci să-mi dai! - Du-te și te culcă, Simioane, porunci Aglae, că e târziu și te-ai enervat. Lasă, că brodezi tu și mâine. Bătrânul se îndreptă supus spre ușă, condus de Otilia. - Simion, continuă Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dornici să-i cunoască. Ana descoperi că Stănică îi era oarecum cunoscut, că, pe dată ce l-a zărit, nu-și dădea seama unde a mai văzut pe acest "domn simpatic". - Sunteți artist? întrebă ea pe Stănică. - Nu, nu, răspunse încîntat Stănică, m-am resemnat laavocatură! G. Călinescu Sohațchi dispăru și reapăru cu o damigeană de vin pe care o puse în mijlocul mesei, rest din vinul băut la nuntă, ca să-și facă și Stănică o idee de ce vin au avut. Bine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
numeproprii, Felix. - Ha, ha, ha, râse Stanică, ce, nu știi? Localul ăsta eproprietatea lui moș Costache, și dumnealui e chiriaș. Coane Iorgule, îți prezint pe nepotul lui moș Costache. Domnul Iorgu întinse mâna și se înclină foarte respectuos și comercial. - Încântat, și vă rog să mai poftiți! După ce Stănică tapă cei două sute de franci, ieșiră câteșitrei din odaia separată, și Felix fu surprins să vadă că sala cea mare, sonoră de valsuri, era plină de lume bine îmbrăcată. Chiuveta cu șampanie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a rămas văduv și s-a căsătorit din nou. Aveam oarecare stare. Mama mea vitregă era o femeie de o mare eleganță și de o cochetărie abia ascunsă. Cred că asta l-a amețit pe tata, care s-a simțit încîntat să fie văzut la braț cu o femeie așa de elegantă. Atrăgea atenția bărbaților numaidecât și-și făcea relații strălucite. Femeia aceasta m-a pervertit. M-a învățat de mică cu luxul, mă îmbrăca în mătăsuri, se servea de mine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vorbi înflăcărat de datoria generației lui de a face o muncă constructivă, de tristețea în care se află când vede că numele românesc nu răsună nicăieri în cultura universală. Era capabil de sforțări supraomenești. Georgeta îi ținea mâna pe umăr, încîntată că un bărbat o crede, în sfârșit, aptă de convorbiri serioase. Era o fată destul de sprintenă la minte și cu multe lecturi, de un caracter, însă, vag literar și artistic, în limba franceză. Avea replica promptă, și generalului îi plăcea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]