3,105 matches
-
Hallipa se uita la caii nădușiți . Așadar, stnnspse azi frânele mai mult: le trecu unui băietan care atârna prostănac pe bancheta îngustă din spate. Stăpânul examina cu grijă dar repede picioarele cailor. Mini admiră și ea picioarele fine ale roibilor, încheieturile delicate care nu se flinseseră, când comanda bruscă îi oprise, și forța aceea imensă în acele fusuri fragile, care cutremurase atât de zgomotos pavajul inert. Vinele se întindeau încă dureros parcă subt pielea mătăsoasă cu păr bronzat. Hallipa urcase scara
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
încovoiat ca un echer, ciudatul personagiu, grav, religios, îmi atingea piciorul cu fruntea, apoi sărută poalele hainei. . . de trei ori poate. Mă zmucii, dar omul, calm, urca acum scara tacticos, cu pași frânți, porniți din unghiul unor oase a căror încheieturi sunau parcă scheletic. Am așteptat să mă însoțească până la cameră fratele meu. Fără energie, cu o pojghiță încă de gheață, pe voință, mă indignam și aș fi voit să reclam pe nebun, clar tocmai nebunia lui neîndoioasă, ritualul absurd al
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și închinare la îngeri, amestecîndu-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mîndrie deșartă, prin gîndurile firii lui pămîntești, 19. și nu se ține strîns de Capul din care tot trupul, hrănit și bine închegat, cu ajutorul încheieturilor și legăturilor, își primește creșterea pe care i-o dă Dumnezeu. 20. Dacă ați murit împreună cu Hristos față de învățăturile începătoare ale lumii, de ce, ca și cum ați trăi încă în lume, vă supuneți la porunci ca acestea: 21. "Nu lua, nu gusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]
-
miracole se întrețes mereu în tiparele oricăror evenimente grandioase. Forrester se împiedică de ceva. Apa îl izbește în piept, dar capul îi rămâne deasupra și poate respira pe gură și pe nas. O pereche de mâini mici îl prind de încheieturi și-l ridică din vâltoare, iar el încetează să mai înțeleagă ce i se întâmplă și își pierde cunoștința. Apoi încearcă să se cațăre pe o pantă, cade în coate și în genunchi, încă îghițind în sec din reflex, chinuindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
își dă seama că se află într-un loc uscat, întunecat și se ridică. Este la gura unei peșteri. Din nou, simte atingerea unor mâini. Se dă un pas înapoi, apoi își vine în fire și se lasă apucat de încheietură. Mâna îi arată în continuare pe unde s-o apuce. Îngenunchează pentru a doua oară, nesigur că picioarele îl vor asculta. Încearcă să respire mai calm, mai stăpânit. Dar e în zadar. Și când, din senin, i se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
el îi pune întrebări mai dure. Apar și alte figuri, cu gurile urât mirositoare, larg căscate, și cu niște cuțite curbate în mână. Se aplecă asupra lui și încep să-l jupoaie, la început crestându-l subraț, la glezne și încheieturi, apoi îi trag pielea de pe spate ca pe o kurta foarte strânsă. Țipă disperat, dar ei o ridică sus spre lumina care trece prin ea ca o văpaie sângerie nedefinită. Uneori, vin împreună cu părinții lui sau sunt îmbrăcați cu hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Este singur, extirpat din lumea în care a trăit, fără să-i pese nimănui de el. Când, într-o seară, aude că Flowers îl va aduce din nou pe maior în camera chinezească, sparge o oglindă și își taie adânc încheietura mâinii. Cineva aude zgomotul. Curând, este înconjurat de hijra, care-l imobilizează și-i dau să bea ceai fierbinte. Pe moment, crede că va fi lăsat să doarmă sau că va fi dus la hakim, dar se trezește în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la mână, sperând că astfel se va salva. Desigur, Muskett nu-l crede, dar își ascunde cu politețe dezgustul și-l invită să bea ceva răcoritor pe terasă. Jonathan consideră că este cazul să-și maseze din când în când încheietura, iar Musket îi vorbește despre petrecerile la care este invitat, despre ceilalți invitați, despre relațiile cu gazdele sale și relații în general. Muskett are bani, mașină și invitații pentru următoarele cinci weekenduri „În Țară“, acolo unde se duce toată lumea, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un gramofon și trag de aproape în oricine se apropie prea mult de camioane. În pofida vigilenței lor, femeile se strecoară în preajmă, cu brățări la glezne, făcute din cupru răsucit, iar copiii lor cu amulete mici de cupru legate la încheieturi. Uneori, Jonathan rămâne înăuntru cu Short. Într-un scurt interval de luciditate, reușește să-l facă să înțeleagă că este un om de știință care se îndreaptă spre Fotseland. „Nu prea o să-ți placă ce-o să vezi acolo“ este tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de statura unui om așezat, această tobă pare a fi punctul central al adunării. În spațiul liber din fața ei dansează un grup de femei și bărbați, picioarele și brațele goale strălucindu-le de sudoare. Brățări și amulete le sună la încheieturi, sunetul amintindu-i cu durere de Star. Femeile sunt așezate în rânduri cu fața la cei care bat tobele și se apropie apoi de toba mare în perechi, legănându-și brațele, stârnind praful. Jonathan și Gittens, care sunt ascunși în spatele unei stânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire; 15. ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. 16. Din El tot trupul, bine închegat și strîns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei, și se zidește în dragoste. 17. Iată dar ce vă spun și mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiți cum trăiesc păgînii, în deșertăciunea gîndurilor lor, 18. avînd mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
An îmi ordonă să-l duc de acolo pe Hsien Feng. A fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată. Stăteam ca o stană de piatră. Majestatea Sa veni și mă zgâlțâi de umeri. Își scoase de la încheietură o brățară de jad și mi-o îndesă în buzunar: „Te rog, Fann!“. Se uita la mine rugător. Mi-am revenit în simțiri și l-am târât departe de Majestatea Sa pe Hsien Feng, care hohotea de mama focului. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mărimea unui ou. Flori, rubine și giuvaiere îi atârnă de pe cap și îi acoperă jumătate din față. Colierele ei de aur și argint sunt cu siguranță grele, căci Majestatea Sa pare să se aplece în față sub greutatea lor. De la încheieturile mâinii până la coate are brățări una lângă alta, încătușindu-i ambele brațe. Marea Împărăteasă vorbește după o lungă și tăcută inspectare. Ridurile ei dansează și umerii i se trag înapoi, ca și cum ar fi legată de un stâlp. — Nuharoo, zice ea, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îmi atrage privirea. Își leagănă fundul, iar burta ei pare ușor umflată. E însărcinată! Nuharoo, Li, Mei, Hui și toate celelalte rostesc aceleași cuvinte. După o privire pătrunzătoare, Nuharoo își întoarce fața. Își ia evantaiul și scutură cu vigoare din încheietură. Restul soțiilor imperiale îi urmează exemplul. Mă simt copleșită de o adâncă nefericire. Diadema lui Nuharoo și burta doamnei Yun sunt precum două vergele fierbinți înfipte în pielea mea. Împăratul Hsien Feng nici măcar nu s-a obosit să mă salute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mine și doctor se află perdeaua despărțitoare. Cum sunt întinsă pe pat, nu pot să-i zăresc chipul, ci doar umbra proiectată pe perdea de lumina lumânărilor. Mă holbez la mâna lui, care e dincoace de perdea. E așezată pe încheietura mâinii mele, pe care degetul său arătător și cel mijlociu o apasă ușor. Este o mână cu aspect delicat și cu degete uimitor de lungi, mirosind vag a leacuri din ierburi medicinale. Pentru că nici un bărbat nu are voie să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
perdea, în mod evident nemulțumită. Stă pe marginea patului meu cu degetele încovoiate înspre înăuntru, ca un păianjen. Nici c-ar putea să-mi pese mai puțin. Vreau să aud din nou cuvântul „însărcinată“. Ridic mâna și o așez pe încheietura mea: — Asigurați-vă că este așa, doctore! pledez eu. — Succesul este în toate părțile corpului dumneavoastră. Vocea doctorului Sun Pao-tien nu e grăbită, și fiecare cuvânt e rostit cu claritate: Venele și arterele Domniei Voastre strălucesc. Elemente minunate vă acoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Eu și Nuharoo am fost cele care i-am calmat mânia, și l-am făcut să se răzgândească, spunându-i: „Sunt vremuri grele ca să vă așteptați de la toată lumea să dea dovadă de noblețe. Nu am avut parte de destulă umilire?“. Încheieturile încep să mă doară din cauză că stau în palanchin toată ziua. Mă gândesc la oamenii care merg pe jos, făcând bătături. După ce am ieșit din Peking, drumul a devenit mai accidentat și mai plin de praf. Ne oprim peste noapte într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lucrau împreună, de la călău până la cel care ascuțea toporul. Când un condamnat era adus la închisoare, el era tratat mizerabil dacă familia sa nu mituia corespunzător pe cine trebuia. De exemplu, se puteau face răni invizibile, nedetectabile, la oase și încheieturi, lăsându-l pe prizonier handicapat pe viață. Dacă prizonierul era condamnat la o moarte lentă prin dezmembrare, călăului îi putea lua și cinci zile pentru a-l transforma într-un schelet, timp în care își menținea victima în viață doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
întrebări. Rîgîia, plimbîndu-și trupul mare prin ogradă și abia aștepta să treacă cineva pe uliță ca să-l întrebe: - Da’ un’ te’ci? Adică, „unde te duci?” Clădită din chirpic, casa era cam strîmbă și mirosea a baligă. Sub var, pe la încheieturi, se vedeau nodurile de la furci. Era în schimb proaspăt văruită, căci lelei Ghența îi plăceau înfloriturile cu coloare albastră. Găzduiam în odaia mare care avea două paturi. Pe cel cu tăblii din lemn zăcea clituită zestrea. Eu dormeam în cel
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
putu În capul oaselor, se frecă la ochi cu palmele și căscă de-i trosniră fălcile și-i săriră doapele din urechi. Deși avea privirea Încețoșată, veselia nu i se ștersese de pe chip. Își dezmorți toate oasele și-și Întinse Încheieturile. Îl zări pe drac, prăvălit În șanț, sub tălpile lui goale. Îl cuprinseră mila și Înduioșarea. Se puse lângă țeasta diavolului, Îi luă căpățâna pe genunchi și porni să-i mângâie cu blândețe coarnele, părul Îmbâcsit, genele urduroase, barba Încâlcită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sor-ta și pe mă-ta să le facă poștă tot statu’ major de la regiment. E bine?” Și se Încăierară. Se izbeau amarnic cu pumnii și picioarele, se tăvăleau pe ciment sau pe paturile care zdrăngăneau și se desfăceau din Încheieturile cârpite cu sârmă. Ceilalți nu se băgau și-i lăsau să se rostogolească și să se bușească icnit. Le sângerau buzele, nasurile și arcadele desfăcute. Când Începură să mânjească de sânge pereții de carton ai barăcii, un caporal sări Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
capac, peste noi s-a prăvălit ditamai camionul, proțăpit cu roțile-n sus. Eram prinși ca niște șoareci În acea adâncitură, Închisă În toate părțile de obloanele de lemn. Ne-am ridicat ușurel În capul oaselor, ne-am pipăit capetele, Încheieturile, ce credeam noi că nu se cuvenea să sufere. Primul care a luat cuvântul spre Îmbărbătarea camarazilor de suferință a fost Dordonea: „Domnilor, adică, pardon, stimați tovarăși, mă bucur că suntem cât de cât Întregi. Măcar În linii mari, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai Încerca să-l stârnească pe nebun. Un șarpe de apă se Încolăci Într-o clipită În jurul unei broaște. De spaimă și de strânsoare ochii Îi ieșiseră și mai tare din cap. După ce prada muri, șarpele Își desfăcu fălcile fără Încheietură și Începu s-o Înghită. Mamă-sa nu știuse să-l mângâie și-l lăsase să se Înrăiască. Se Însingura, vorbea rar și puțin, găsea În fiecare un dușman tăcut. Așa Își căpătase și porecla, nu neapărat din pricina capului mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înjură. Săpară câteva ore acolo unde Vieru socotise la sigur că se aflau Îngropați În Înfrățire nemții și rușii. Munca era istovitoare, nici când aprindeau câte o țigară nu se opreau tustrei din lucru. Îi dureau toți mușchii și toate Încheieturile. Primul care a dat semn de Încetare a lucrului a fost tot Vieru, pângăritorul de scroafe: „Băi fraților, cred că ori Tușa s-a scrântit și vorbește gura fără ea, ori Colonelul a mințit-o În somn și ea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l trimită la fabrica de mezeluri și-n câteva zile o să hâltâcăi voios În burți de orășeni. Hai, nu te mai uita așa! Ce, credeai c-o să trăiesc cât lumea? Să-ți spun drept, cam ajunsesem să mă plictisesc: singurătate, Încheieturi țepene, mâncare amară, apă leșioasă... Asta e! Pe toți ne-așteaptă. Am trăit prea destul și am trăit binișor, nu mă plâng. Nu am păreri de rău. Așa că du-te frumușel În drumul tău și lasă-i pe-ăștia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]