1,613 matches
-
miște măcar, si, doar când șuvoiul de sânge care îi izvora din gură îi acoperise complet tatuajele de pe piept, Hiro Tavaeárii întinse mâna spre el și ordona sec: —Duceți-l la Hinói Tefaatáu, să-i oprească hemoragia cu o piatră încinsă. Avem nevoie de el viu. După ce patru războinici îl scoaseră cu greu din Marae pe rânitul care se zbătea într-un efort zadarnic de a se elibera, vârstnicul maestru al lui Tapú Tetuanúi îi făcu semn să se așeze, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să introducă nisip încins prin singura gaură ce rămăsese în capul gol: cea a gâtului. Sub efectul nisipului, porii se deschiseră și pielea începu să transpire, lăsând să cadă picături de grăsime. Luară, atunci, cu ajutorul unor frunze de palmier, pietrele încinse și începură să „calce“ delicat fețele, încercând să nu formeze riduri și ca obrazul să păstreze trăsăturile originale. Un miros dezgustător a carne friptă se întinse prin tot satul, dar nimeni nu făcu nici un gest, nici măcar nu păreau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-l fi simțit, căci toți erau atenți la ceremonie. Încet, fără să se piardă flexibilitatea pielii, prăjindu-se, dar prezentând încă aspect natural, capetele începură să se micșoreze pe măsură ce pierdeau grăsimea și astfel, de fiecare dată când războinicii înlocuiau nisipul încins, aveau nevoie de o cantitate tot mai mică. Când, la ultima oră a după-amiezii, Xudura își încheie sarcina, erau de mărimea unei portocale. Le înălță, câte unul în fiecare mână, ținându-le de păr și le prezentă ajutoarelor sale. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ceva despre viitor, certitudinea există totuși, oricum. Într-un fel, este. * Ce-ți e și cu sentimentele astea... acum le ai, acum se dispersează ca aripi albe pufoase ce-și găsesc libertatea înspre cerul senin... sau adeseori, asemenea unor sori încinși care se răcesc într-un mediu polar rarefiat, diminuîndu-și căldura... Adeseori, cînd o privesc, o privesc minute în șir, de parcă nu m-aș sătura de prezența ei, de căldura ochilor și conturul mîinilor, de gesturile imperceptibile, de șuvițele de păr
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
cumătru cu ăl mic și trebuie să-i dau să mănînce. Să fii sănătoasă, vecină. Ceață, nu se mai disting nici plopul din curtea spitalului, nici antenele de pe blocul de vizavi. Cobor treptele la subsol. Sala de fizioterapie. Pereții ei Încinși, transpirați ca interiorul unei etuve. Întinsă pe burtă, Înfășurată În prișnițe, acoperită cu plăci de aramă conectate la un curent ușor, simți cum Încep să-ți vibreze mușchii feselor și ai gambelor, cum ți se Înfioară firele de păr pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de bine cu literele lui Rilke cu toate literele celor omiși la decernarea premiului Nobel În grămăjoarele de nisip gleznele sînt niște pluguri fragile care despică o rezistență o inerție de sub mușuroaie se ridică aburi puturoși de sudoare de carne Încinsă Îți vine să salivezi și să verși ca după o Înfometare Îndelungată să-ți tai felii subțiri de bicepși și să-i mesteci Încet cu perversitate să te poți bucura singur de trupul tău de sîngele care scade cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
scuturat. Cheia mi-a căzut în palmă. Intru, am zis în fața ușii, surprins de claritatea și ascuțimea vocii mele în acea tăcere. Îmi simțeam măruntaiele ca pe niște benzi elastice, fluturând în vânt. Vezica îmi era apăsată de-un lichid încins, agitat. Intru. Descui ușa. Cheia țăcăni în yală. Am apăsat pe clanță și, încet, am împins ușa în lături. Tăcere. Ținând ciocanul ridicat lângă urechea dreaptă, pregătit să dobor pe oricine sau orice s-ar fi ivit din întuneric, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tot timpul în siguranță, încercând să reconstitui evenimentele și oamenii din trecut - o viață de șaisprezece luni de fapte prăfuite, povești statice și tăcute săpături arheologice. Dar ziua de astăzi schimba totul. Lumea din jurul meu se transformase într-un lichid încins, viu, zvâcnind de întâmplări reale care se petreceau acum și care-și întindeau necunoscutele degete ale posibilității spre viitor. Pentru mine, schimbarea de perspectivă era uriașă; o schimbare în natura timpului, o derulare rapidă a lucrurilor care nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la șoldurile ei. M-am gândit la părul ei negru și ud căzut peste ochii și obrajii și nasul și respirația ei și la sunetele pe care le scotea ea suflându-l, mișcându-l. Gândurile mă străpunseră ca niște ace încinse. — E aproape miezul zilei, spuse, văzând că mă mișc. De sub ambii saci de dormit, m-am ridicat cu greu în capul oaselor. — Mulțumesc pentru că m-ai învelit. — Păi, cred că era nevoie. După ce înălță un nou „cort“ din hârtie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Eu nu sunt tatăl tău, Eric, și am o mulțime de lucruri de făcut aici. Teste de pus în practică, diagnosticări și, sincer să fiu, tu o să-mi stai în cale. Ar trebui să te întorci în salon. — Nu. Ceva încins, ceva ca un pumn mă lovi în stomac. Nu. Mi-a luat luni întregi să ajung aici și nu plec din cameră până nu-mi răspunzi la o întrebare simplă - există o cale de a-l opri pe rechin? Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mă uitam la coperta ultimei cărți. Bum. Bum. Bum. Bum Bum. Bum. Degetele mele urmăriră îndoiturile și dungile cartonului lucios. Bum. Bum. Degetele mele peste poze cu plaje de nisip, coloane năruite și sătucuri albicioase pe coaste de dealuri prăfuite, încinse. Bum. Bum. Degetele mele peste literele groase, albastre ca cerul, ale titlului. Salt în insulele grecești: Ghid turistic. Tremurând, am deschis cartea... ... și-n ea am găsit un univers. O galaxie întreagă de stele făcute cu pixul, de orbite trasate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un târziu încet, adresându-mă imaginii. Nu mă întorc, n-o să mă întorc niciodată. Pas cu pas, să-ncerc să fiu curajos și puternic? Să fac față și să merg mai departe, de ce să-mi doresc asta? Am simțit lacrimile încinse. — Ea e moartă. Capul îmi căzu în îndoitura cotului. — Ea e moartă și eu sunt sătul până peste cap să supraviețuiesc. Și am plâns și am plâns și am plâns. Trecură clipe mohorâte, spălăcite. Și-atunci. Spatele îmi fi atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de sfatul lui Hilfe și intră În metrou. Se lungi pe una din cușetele puse la dispoziția publicului și avu un vis ciudat. Se făcea că umblă pe un drum lung, nu departe de Trupington, printr-un colb alb și Încins. Se visă apoi pe pajiștea din spatele zidului de cărămidă roșie al casei părintești, bînd ceai lîngă maică-sa, care, Întinsă Într-un șezlong, mușca dintr-un sendviș cu castraveți. La picioare avea o bilă de crochet de un albastru strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aproape; dar ea trecu fîsÎind, și explodă mai departe. — Sper c-au să Înceteze! spuse omulețul cu pălărie. În aceeași clipă, apa Începu să curgă În toate pisoarele. Pe scară, praful plutea ca o ceață deasă și mirosea a metal Încins - un miros mai tare decît cel de amoniac. Rowe Începu să urce treptele. — Unde te duci? Îl strigă Hilfe. La poliție? Cum Rowe nu-i răspunse, alergă după el, strigînd: Nu poți pleca Înainte de a auzi ce-am să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îl opri. Și, te rog, vorbește cu Spinoza să-mi facă altă pereche de lentile. Cele vechi s-au spart. Vestea marii victorii de la Baia Comună se răspândise, probabil, foarte iute, căci atunci când Napoleon - Îmbrăcat În uniforma de paradă și Încins, după multe luni, cu sabia din plastic - ajunse În sala de mese pentru micul dejun, Sigmund Freud, care În trecut se luase de câteva ori de Împărat și-i scornise chiar și câteva porecle - printre care, Little Motherfucker și „Cizme
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care, după ce elevii își vor lua bacalaureatul, îi va împrăștia pe toți care‑ncotro. Unii speră s‑o ia în aceeași direcție cu Sophie. Curând tălpile goale ale Sophiei vor călca ușor pe Croisette, asfaltul e deja cald, de fapt, încins, iar racheta de tenis se ițește din geanta marca Vuitton și admiră peisajul. Mama - înfășurată ca de obicei în șaluri de mătase și baticuri, încercând ca o isterică să se protejeze de soarele care‑i face numai rău, pentru că mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
îl bucuraseră, dar îl și ascunseseră pe Cosimo. Înspăimântat, în fața unui iepure ! Gata să țipe și ea, de bucurie sau groază, și-ar apăsa palmele nu peste gură, cum s-ar cuveni, ca să nu tulbure tăcerea sălii, ci peste ochii încinși. Exasperată, din cauza efortului de-a se stăpâni. Plăsmuirile tremură o clipă și se sparg. Zac undeva, zgribulit pe fundul vreunui vas. Adâncurile nopții stăruie. Recuperarea se desfășoară incert, pe porțiuni fără legătură între ele. Iarăși copil, pierdut prin lungi curți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Film fără intrigă și final ! Noroc că a fost scurt... spune cineva, aprinzându-și țigara. În hol, câțiva amatori pentru spectacolul următor. Strada e la ora indecisă a zilei, amețită de căldura care a tot umflat-o, ca în ulei încins, până să devină acum, aproape de ceasul amurgului, o gogoașă uriașă și grea, pântecul unei dihănii diforme, întinsă peste lume, cuprinzându-i și stingându-i nervii, nerăbdarea, neliniștile. Aburii transpirației s-au tot strâns și s-au amestecat. Trupuri rostogolite, înghesuite
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pur și simplu somnoroasă ? Pare venită de mult. Ar trebui să se apropie de ea, s-o întrebe ce i s-a întâmplat. Abia târziu, când cazanul clocotește de scrâșnete și chicoteli, deja ora zece, fierbe ziua, se aude vocea încinsă a Verei. — Manole, vino să bei și tu o dată o cafea. Să vezi ce cafea a făcut Ortansa... Dar asta se întâmplă marți, ora unsprezece și mai mult, Ortansa prepară un minunat nes rece, Vera își cheamă soțul, să guste
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
interlocutor, într-adevăr, de neînlocuit ! Stimabile, Eminența Voastră, Prea Fericirea Voastră, striga după distinsul asin. Așteaptă, așteptați-mă, am găsit ce să-ți spun ! Dar fantasma se restrânse iar, de negăsit. Autobuzul duhnește a benzină și sudoare. Carcasa groasă și încinsă, de hipopotam. Ziua fierbe și marea fierbe, jur-împrejur, de chemări tulburi. Șuiere subțiri, urlete neauzite. Se apropie de chioșcul de răcoritoare, vrea un pahar de apă rece, moneda lunecă din palmă, primește un petec de hârtie tipărit. Se întoarce, un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de câte nu l-ar fi scutit vizita bibliotecarei ! De n- ar fi fost atât de leneș, dacă ar fi răspuns la telefon, dimineață, demult, acum un veac. L-ar fi acceptat, probabil, s-ar fi împreunat îndelung, în cazanul încins al acestei chilii înguste. Custodele, mutată din răcoarea sălii de lectură pe grătarul fierbinte al patului de campanie, da, l-ar fi primit în ea, zi întreagă, un veac, uite nebunia zilei. N-ar fi auzit urletul arzând aerul, n-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
multe zile până când, Într-o seară răcoroasă, Minos trimise un tânăr după noi. Ne duserăm Într-o poiană largă de lângă sat. Bărbații puseseră ditamai berbecul gras, cu tot cu blană, Într-o groapă plină cu tăciuni pe care o acoperiseră cu pietre Încinse, iar femeile tăiau bucăți mari de brânză și le cufundau În uleiul fructelor-boașe ce creșteau În copaci. Undeva mai Încolo, În apa care curgea mereu, afundaseră niște burți pe care le bănuiam a fi pline cu vin. - O să ne ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
au fost ouăle crude de tăuni, din cele ce cresc pe sub pielea caprelor, precum ciorchinii. Femeile le-au scos din carnea caprelor vii chiar sub ochii noștri și le-au tăvălit bine prin sare Înainte să le arunce pe pietre Încinse, de unde trebuia să și le ia fiecare, fierbinți și sfârâitoare, ca să le zdrobească În gură. Oamenii lui Gupal au jucat și au cântat, iar vânătorii noștri s-au bucurat și ei din plin. Cel mai mult mi-au plăcut niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu obraji roșii, stau neclintiți În mijlocul străzii și, cu un gest autoritar al brațelor lor ca niște catarge, le ordonă să se oprească, să pornească, să Înainteze sau să stea pe loc. În sfîrșit, chiar și mirosurile calde ale motoarelor Încinse, mirosul de ulei, de benzină și de cauciuc Încins ce scaldă suprafața albăstruie a străzii furioase par minunate, căci se contopesc cu parfumul cald, pămîntesc și dulce al copacilor, al ierbii și al florilor din parcul din apropiere. Strada toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un gest autoritar al brațelor lor ca niște catarge, le ordonă să se oprească, să pornească, să Înainteze sau să stea pe loc. În sfîrșit, chiar și mirosurile calde ale motoarelor Încinse, mirosul de ulei, de benzină și de cauciuc Încins ce scaldă suprafața albăstruie a străzii furioase par minunate, căci se contopesc cu parfumul cald, pămîntesc și dulce al copacilor, al ierbii și al florilor din parcul din apropiere. Strada toată s-a trezit brusc la viață pentru mine, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]