1,922 matches
-
dar fârtații lui pășteau fără grijă - Îi vedem doar cum Își scutură când și când mușchii, alungând câte un muscoi gras care Îi ciugulea. Erau la numai câțiva pași de lupta de sânge În care unul de-al lor fusese Încolțit, dar niciunul nu-i alerga În ajutor. Dacă ar fi pornit măcar doi sau trei peste lupi, i-ar fi jucat În copite și i-ar fi făcut una cu pământul, salvându-l pe fârtatul lor, dar ei nimic! Lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Logon deodată și, plini de veselie, nepăsători la tunete și la șiroaiele de ploaie, ne-am scos sulițele și am luat urma unei turme de animale din acelea, cu gâtul lung. Alergând necontenit și hăulind precum lupii, izbutirăm să le Încolțim În apropierea unui crâng, cu puțin Înainte de lăsarea nopții. Ne-am mulțumit să doborâm două dintre ele și le-am luat blănurile și măruntaiele, după care ne-am continuat drumul prin zloata Înghețată, fără să ne mai odihnim. Spre dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vorbeam cu glasul Tatălui și până și cu Siloa aș fi putut să fac ce vreau... De ce să aștept să văd ce are ea de gând? Cine mai pomenise așa ceva? Siloa, Siloa... Am ajuns la capătul tuturor pământurilor, vrăjmașii mă Încolțesc, iar eu n-am cunoscut decât o femeie urâtă pe nume Bodolona. Ai văzut tu vreun prost mai mare decât lăudărosul de Krog, parul fleșcăit al Tatălui, frate păcălit al lui Moru care acum trebuie că tândălea prin vreo peșteră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Rosamund: - Nu‑mi mai face mutrele astea de domnișoară de pension Învelită În șervețele de mătase dantelată! Doar te‑am văzut șterpelind ciocolatele alea la „Lucas‑Carton”. Adevărul este că‑l Încântau delictele minore și nonconformismele. Sub fațada preferințelor lui, Încolțeau Întotdeauna idei. De astă dată ideea era că o purtare uniform adecvată e un semn rău. Mai mult, Ravelstein Însuși avea o slăbiciune pentru bunătăți - pe care le numea friandise. Când se Întorcea acasă de la universitate, obișnuia să se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
reușit să‑mi respect promisiunea făcută lui Ravelstein. El a murit acum șase ani, tocmai când Începeau marile sărbători de toamnă. Când spuneam kadish pentru părinții mei, mă gândeam și la el. Și În timpul slujbei de pomenire - izkor - mi‑au Încolțit chiar gânduri legate de portretul pe care Îi făgăduisem să‑l scriu și m‑am Întrebat cum să‑l aduc din condei - cum să‑i descriu toanele, extravaganțele, bizareriile, felul de a mânca, de a bea, de a se bărbieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fie reexpediată aici, sperând cu totul nerezonabil să găsească în respectiva corespondență vreo dovadă a nevinovăției mele. Noroc bun! Azi au sosit trei scrisori. O să le deschid pe loc una câte una și-o să le reproduc conținutul. Speranța, se spune, încolțește veșnic în pieptul omului. În orice caz, în pieptul lui Dobrowitz chiar că încolțește veșnic, ceea ce explică, presupun, de ce omul ăsta mă costă așa de mult. Singurul lucru de care am nevoie ca să fiu un om liber, susține Dobrowitz, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a nevinovăției mele. Noroc bun! Azi au sosit trei scrisori. O să le deschid pe loc una câte una și-o să le reproduc conținutul. Speranța, se spune, încolțește veșnic în pieptul omului. În orice caz, în pieptul lui Dobrowitz chiar că încolțește veșnic, ceea ce explică, presupun, de ce omul ăsta mă costă așa de mult. Singurul lucru de care am nevoie ca să fiu un om liber, susține Dobrowitz, este o cât de mică dovadă că a existat o persoană cu numele de Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
și cotrobăi în teancul de sidiuri. Îl găsi pe cel cu Aznavour. Porni plaierul. Se trânti în pat, strângând pătura sub ea. Asculta tremurul cântecelor urmărindu-se doar cum se lasa copleșită de avalanșa de prefaceri. Până și muzica parcă încolțea din ea, cuvintele îmboboceau, iar vocea aceea nu mai era o voce de șansonetist, ci venea din interiorul ei, un fel de revărsare a cântecelor închise în fiecare strop de sânge, în fiecare zvâcnet al inimii, melodii venind și plecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și mă cercetează din cap până în picioare cu o privire de parcă m-a surprins în flagrant. Ce-ai în mână, mă întreabă, dicționarul, răspund eu și îi arăt cartea groasă. Aha, face scărpinându-se la bărbie, acolo unde i-a încolțit o aluniță păroasă, citești, foarte bine, foarte bine. Nu are cu ce să mă prindă, văd însă limpede că tare ar fi vrut să mă găsească frunzărind o revistă cu prostii sau desenând obscenități. Cu toate astea, îmi ia dicționarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Mi-a spus să nu mă arunc tocmai acum la dulce, că-mi stric pofta de mâncare, așa că n-am avut ce face și am ieșit pe hol. Ce-ar fi să-l văd pe Platon chiar acum, mi-a încolțit în cap. Îmi spuseseră de multe ori că nu e bine să mă duc la Platon neînsoțit, și dacă aș fi stat mult să mă gândesc probabil aș fi renunțat, așa că am înhățat repede cheile de pe policioară și am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Hugo, care, la urma urmelor era un bărbat, nu-și dăduse seama că nu purtam nimic pe dedesubt. Mi-a făcut plăcere să văd că pot să-l las fără cuvinte. Sau poate ar trebui să port așa ceva, zisei eu, încolțindu-l. Ce zici? Cu siguranță e preferata mea, zise Hugo, încercând să-și revină. L-am imobilizat și l-am sărutat. El s-a lăsat pe spate, pe perne, fericit să se întindă sub mine. Dovedește-o! zisei eu. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Jake aruncându-i o privire dură. Așa că ușcheala cu Rosa pică la fix. Speranța de care se agăța Hugo era că Barbara, mama-avocat de la Chicklets, avea să accepte să-l reprezinte în lupta cu Amanda. Cu prima ocazie, Fine a încolțit-o în creșă și a rugat-o să meargă să bea repede o cafea. Însă Barbara l-a refuzat. — Îmi pare rău, a spus ea. Ochii îi erau injectați din cauza oboselii. Rareori văzuse Hugo o femeie atât de obosită. —Isabel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-i bată în tâmple, ca niște ciocane. Cu dinții încleștați să nu urle, își alungă frica înapoi în piept. Legătura cu coșmarul îl umplu de un sentiment cumplit, de un fel de spimă fără nume... De la o vreme, puteri străine încolțiră în sufletul lui. - Nu poți să nu ții seama de sentimentele obscure care te năpădesc uneori... își zise el. Fiori reci îl trecură, unul după altul, pătrunzându-i adânc în suflet. Se simțea singur și uscat, ca un copac mort
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
București. Dacă era o Întrebare care Îmi stătea pe buze În zilele acelea și pe care nici măcar nu Îndrăzneam să mi-o pun, era de ce am Întors tocmai cărțile astea, și nu altele ? Undeva În fundul minții Începea deja să-mi Încolțească ideea că așa era tot pachetul cu toate cărțile din el. Până-n Crăciun, când am plecat Înapoi la Galați să- mi ling rănile, zăpada căzuse deja de vreo două ori pe străzile Bucureștiului, Într-o Încercare disperată de a curăța
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să mă torturezi mai Întâi ? Ești și sadic ? ivan a rămas tăcut. S-au scurs așa câteva clipe sau poate câteva ore. Așteptarea mi s-a părut infinit de lungă. Frigul și nevoia de a urina au Început să mă Încolțească, cu toate acestea am Încercat să stau cât mai liniștită, ca să nu-i atrag din nou atenția asupra mea. „Se vor trezi, vor vedea că lipsesc și vor Începe imediat să mă caute. Probabil că deja mă caută. Probabil au
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
București. Dacă era o întrebare care îmi stătea pe buze în zilele acelea și pe care nici măcar nu îndrăzneam să mi-o pun, era de ce am întors tocmai cărțile astea, și nu altele ? Undeva în fundul minții începea deja să-mi încolțească ideea că așa era tot pachetul cu toate cărțile din el. Până-n Crăciun, când am plecat înapoi la Galați să- mi ling rănile, zăpada căzuse deja de vreo două ori pe străzile Bucureștiului, într-o încercare disperată de a curăța
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să mă torturezi mai întâi ? Ești și sadic ? Ivan a rămas tăcut. S-au scurs așa câteva clipe sau poate câteva ore. Așteptarea mi s-a părut infinit de lungă. Frigul și nevoia de a urina au început să mă încolțească, cu toate acestea am încercat să stau cât mai liniștită, ca să nu-i atrag din nou atenția asupra mea. „Se vor trezi, vor vedea că lipsesc și vor începe imediat să mă caute. Probabil că deja mă caută. Probabil au
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Își păcălește soarta. Se Împreuna cu femei, bea vin, strîngea averi, cîștiga războaie, se urca pe Lună. Se clona - mai nou -, crezînd, În smintirea lui, că va dura veșnic! O sămînță vîrÎtă În azot lichid, aproape de zero absolut, pentru a Încolți, peste un timp, Într-un pîntec doritor! Minune Între alte minuni; multe aveau să le mai dea oamenilor prin minte; pînă una alta, mai mult prostii, bărbații se Împreunau tot mai des cu bărbații, femeile, și ele, cu femeile, căsătoriile
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o stînjeneală. Dacă atunci ar fi ajuns, dintrodată, lîngă Ingrid, i-ar fi povestit acesteia tot - poate l ar fi iertat, convinsă că o asemenea mărturisire nu pornește decît dintr-un imens regret; dintr-o astfel de spovedanie putea să Încolțească o mare iubire. Păcatul, uneori, purifica, după lepădare; Francisco de Assisi ajunsese chiar sfînt; ce-ar mai fi fost de zis de Maria din Magdala? Dar lucrurile, văzute astfel, denaturau esențialul: fiecare trebuia să dea seamă pentru faptele sale. Ingrid
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
deloc. Dimpotrivă! Păcatul devenea drept, era apărat de lege! Măritatele-Însuratele olandeze, una mamă, una tată pentru Ann, fiica lui, a lui, a lui, de un milion de ori a lui, deloc a lor; o cumpăraseră ca pe un bulb ce Încolțise acolo, În uterul uneia dintre ele, În Amsterdamul În care se putea Întîmpla orice. Chiar el, acolo, fusese violat - nu, sedus - de propria fiică, minoră Încă; nu se opusese fiindcă instinctul se dovedise mai puternic decît rațiunea. Pentru ce omul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și nu au dat semne că se rușinează ori că se retrag. Laura se schimbase la față de îngrijorare și indignare, dar s-a luminat de îndată ce a văzut un alt tânăr că se apropie trăgând sania ei, pentru că în minte îi încolți o idee. - Ei bine, bine! Să văd cum dați soțului meu socoteală, îi avertiză ea, arătând cu brațul întins omul cu sania ce se apropiase la aproape douăzeci de pași. Privind spre direcția indicată de ea, au început să urce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
îndrăzneț și încercă să controleze efectul scrisorii. Făcu așa încît să se afle la un moment dat singur cu Otilia. Fata îl privi franc, îi spuse vorbe indiferente și nu păru nici intimidată, nici cu conștiința încărcată. Lui Felix îi încolți bănuiala că scrisoarea nu-i căzuse în mâini și făcu atunci ceea ce altă dată n-ar fi făcut. Profitând de faptul că Otilia era jos cu Pascalopol, intră în odaia ei, aruncă ochii pe pat și pe masă, pe dușumea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
comèdii. Pe Otilia n-am luat-o eu la Paris, am întîlnit-o întîmplător acolo, unde a avut o bursă. - Ei, bursă, la naiba, ia taci, Pascalopol, sări Aglae, că mă faci să râd. Moșierul juca comedia spaimei de a fi încolțit de toți, de fapt foarte iritat. Stănică, pricepând situația, făcu pe generosul și aruncă în convorbire altă idee, care era și ea o indiscreție: - Nu știi că moș Costache al nostru a fost la doctor, pe furiș, pe onoarea mea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ministerului, detectivii au fost retrași de pe străzi, și-au reluat ținutele decente și s-a adoptat o nouă metodă. Nu mai bruscau pe nimeni cu frumusețea lor androgină, fuseseră mai cu toții încuiați prin birouri, puși să gândească, îndemnați să-l încolțească pe nou botezatul Jack Spintecătorul prin metodele deductive. Acum se încingeau cele mai crunte partide de pocker și, când la sfârșitul schimbului, li se cerea să se înscrie cu câte o idee în registrul de idei al brigăzii, vardiștii formau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu plocoanele. Muierile țineau prosoapele lucrate în arnici, portocalele și lămâile învelite în foițe, iar bărbații, ploștile și gâștele gătite. Ce de petreceri! Prin februarie se ardeau gunoaiele și se reparau gardurile. Cerul se subția. Primăvara venea neștiută. Sub garduri încolțeau mărăcinii. Râpile galbene se umpleau de câini. Erau o ceată: al lui Gogu, al lui Chirică, ai mecanicului, ai lui Stere și d-ăi fără căpătu, ai gunoierilor. Javrele, cât vițeii, nu te-apropiai. În frunte, că mergeau ca la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]