1,482 matches
-
se găsea în fața lor. Izolând gesturile elementare ale jurnaliștilor, E. Babad, a constatat că mimicile „favorizante” erau zâmbetul și înclinarea corpului spre înainte. Dimpotrivă, lovirea mesei cu degetele sau întreruperea candidatului face parte din gestica „defavorizantă”. Dacă e să ne încredem în acest experiment e clar că nu trebuie să sperăm în interviurile sau dezbaterile politice ca jurnalistul să se comporte echitabil cu diferiții săi interlocutori. Dar cum acționează posturile și expresia facială a jurnaliștilor asupra percepției noastre despre persoana intervievată
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
apariție. 23. De ce anumite articole de presă vi se par „tendențioase”? Reacțiile automate la ideologii Avem cu toții tendința să spunem, atunci când nu ne place ideologia vehiculată într-un articol de presă: „Ziarul ăsta e profund tendențios. Nu putem să ne încredem în obiectivitatea informațiilor sale”. Dacă suntem puțin cinstiți cu noi înșine, ne dăm seama poate că această presă „neobiectivă” este în general presa care exprimă opinii contrare cu ale noastre. Priviți în jurul dumneavoastră: persoanele de dreapta consideră „partizane” articolele care
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
acest mesaj era difuzată o reclamă pentru marcă de berlină luxoasă. Șoc frontal, contrast frapant, aproape indecent. Cum poate fi difuzată reclama pentru mașini imediat după un mesaj atât de explicit despre pericolele șoselelor? Ei bine, dacă e să ne încredem în rezultatele unui experiment realizat acum câțiva ani, efectul ar putea fi benefic pentru vânzarea berlinei respective. Profesorul de psihologie Youjae Yi, de la Universitatea din Seul, Coreea de Sud, a prezentat unor voluntari o reclamă pentru un automobil de gabarit mare. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
le acceptăm autoritatea și, când aceasta trece prin limbaj, suntem înclinați să acceptă informațiile pe care le vehiculează. Concluzie Domnul X îi datorează o parte a credibilității vocii sale. Este liniștitoare, iar zilele ancestrale ale creierului nostru, cele care se încred membrilor mai mari și mai puternici ai clanului de sute de mii de ani, au reflexul de a acorda încrederea lor acestui individ pe baza vocii. Ar fi interesant ca aceleași texte polițiste să fie citite de altcineva decât Domnul
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
impact psihologic decisiv): se insistă acum pe emoții pentru a se obține o schimbare de atitudine din partea cetățenilor. Oare aceste reclame produc efectul scontat? Îi îndepărtează într-adevăr pe cei tineri și mai puțin tineri de țigară? Dacă ne vom încrede în studiile psihologice asupra fricii ca mijloc de convingere, strategia aceasta e departe de a produce rezultatele scontate. Psihologii Howard Leventhal și Patricia Niles au arătat unor voluntari filme despre cancerul de plămâni provocat de țigară. Conținutul acestor filme era
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Cain se născură spirite blestemate, printre care Grendel, cel alungat și suduit, care în luptă se-ncleștă cu păzitorul din Heorot ce-l aștepta să vină. Și monstrul îl lovi și îl trânti, dar Beowulf în a sa putere se-ncrezu, în acel dar binecuvântat de Dumnezeu: în ajutorul Domnului celui Atotputernic se lăsă, în grija și măreția Sa". Cain este întruchiparea răului, în vreme ce Beowulf reprezintă Mântuitorul, "paznicul" hărăzit de "Regele glorios"ca să-i apere pe danezi împotriva monștrilor și să
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
un fel de haiduc (proscrisul de tipul lui Robin Hood), care lua de la bogați și dădea la săraci și care îi pedepsea pe boierii trădători din dorința de a răzbuna moartea tatălui și fratelui său, dar și pentru că nu se încredea defel în loialitatea lor. Cu toate acestea, citind scrisorile autentificate ale lui Vlad și ale tatălui său, apar întrebări legate de adevăratul scop al faptelor lor, punându-se problema dacă nu cumva acestea au fost doar de circumstanță, și nu
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
seismică. Reflectând probabil scepticismul postmodern față de posibilitatea stabilirii adevărului, autoritatea și obiectivitatea au fost completate sau chiar substituite cu noțiunile de autenticitate și de transparență. Altfel spus, tinerii (și, din ce în ce mai mult și cetățenii nu atât de tineri) nu se mai încred în indivizi grație statutului, educației sau experienței dovedite. Ei preferă să acorde credibilitate acelora care par a fi sinceri și care își recunosc liber prejudecățile". (Gardner, 2012, p. 42) 5.6. Școala și spațiul public Un copil ignorat de mamă
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
spirit, neputîndu-i obține imaginea, intelectul nu poate în nici un mod să constate misterul. El are mai curînd motive să-i nege decît să-i dovedească existența, dar indiferent de faptul dacă o neagă sau o dovedește, spiritul nu se va încrede decît în propria sa experiență. Fără să fi observat obiectul, el obține imaginea acestuia, focarul, și îi verifică puterea, dîndu-i imaginii numele de "Dumnezeu" și neconfundînd-o cu sursa misterioasă a oricărei realități și a oricărei imagini. Dar oricît de misterioasă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
l-a înviat" (pe Iisus, și că este deci posibil ca omul să poată învia), dacă înțelegi în emotivitatea ta profundă, pînă în emotivitatei ta cea mai secretă, sensul și valoarea exemplului salvator, vei fi mîntuit. Nu te vei mai încrede decît în tine însuți, iar credința ta în forța autentică a naturii umane te va salva. Acesta este mesajul de bucurie al epistolelor apostolului Pavel, al evangheliilor și al tuturor mitologiilor. Cel mai surprinzător este faptul că această înțelegere a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sale divine. Iată ce spune Iisus despre credința în miracole (Evanghelia după Ioan, II, 23-25): "Pe cînd era Iisus în Ierusalim, la praznicul Paștelor, mulți au crezut în Numele Lui; căci vedeau semnele pe care le făcea. Dar Iisus nu Se încredea în ei, pentru că îi cunoștea pe toți. Și nu avea trebuință să-I facă cineva măturisiri despre nici un om, fiindcă El însuși știa ce este în om" (motivele și superstițiile care ne fac să credem în minuni). Citatul acesta exclude
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fariseilor. Viața sa și moartea sa pe cruce vor constitui mărturii ale celui mai vechi adevăr, adevărul esențial și etern: mai curînd mor decît să mă plec în fața puterilor lumii, să închei un pact cu falșii justificatori și să mă încred în falsele lor promisiuni demagogice. El moare în starea de bucurie a elanului său combativ. Viața și moartea sa constituie verificarea și dovada supremă a celui mai vechi adevăr: imanența justiției. Conform sensului lor cel mai profund, evangheliile sînt ilustrarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Fără ea, geometrul ar fi ca un scriitor care ar fi as în gramatică, dar nu ar avea și idei. Or, cum să se dezvolte această însușire, dacă, imediat ce apare, o alungăm și o proscriem, dacă învățăm să nu ne încredem în ea înainte de a ști ce putem scoate bun din ea? Dați-mi voie să deschid aici o paranteză, pentru a insista asupra importanței temelor scrise. Compunerile scrise nu au prea mult loc la anumite examene, la Școala Politehnică, de
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
să insereze în textul legendei versuri moralizatoare privind viclenia bărbaților, cărora nu ar trebui să li se dea întotdeauna crezare, este un pedagog feminist: „O, voi femei curate, moi din fire,/ Pline de milă, cinste și simțire,/ Cum de vă-ncredeți oare în bărbați?/ De-al lor fățarnic chin vănduioșați/ Când pilde vechi aveți - cu ce folos?/ Au nu vedeți cum jură mincinos?”690 Aceste sfaturi nu fac decât să o pună pe Dido într-o lumină nefavorabilă, devine o naivă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
neajutorată, de victimă al Cresidei, privită de toți cu suspiciune în urma deciziei luate de tatăl său, o parte din vina lui Calcas căzând și pe umerii ei, este văduvă și nici nu are prieteni apropiați în care să se poată încrede și cărora să se poată confesa. 987 Apud Roberta Milliken, Neither "clere laude" nor "sklaundre": Chaucer's translation of Criseyde, în „Women's Studies”, Jan. 1995, vol. 24, nr. 3, p. 191. (trad. n.) 988 Ibidem. 989 Ibidem, p. 192
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tinerei văduve părăsită de tatăl dezertor în tabăra grecilor.991 Personajul feminin din opera lui Chaucer rămâne o figură solitară, chiar dacă are alături niște prieteni și trei nepoate, nimeni din grup nu îi este un confident real, deoarece nu se încrede în ele, nu le face destăinuiri intime, iar întrebarea pe care o adresează uneia dintre ele, Antigona, dacă îndrăgostiții pot fi cu adevărat fericiți, devine mai mult retorică sau pare mai curând formulată către divinitate, deși nepoata oferă un răspuns
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lui vestea i s-a dus / Pân` la umbra de schinduf. / Îmi plecară la vânătoare. Vâna ziua, / Toată ziua; / Când fu soarele-ndesară, / Îndărăt că se-nturnară. / Găsi leul daramit, / Daramit / Cu fața-n sus. Să mi-l scoale, nu se-ncrede, / Nu cutează să-l deștepte; Bagă mâna-n sân la piele, / Scoase-o verde tabachere, / Tabachere, / Cu tabac / Tot din Turcia luat. / Bagă mâna-n buzunar, / Buzunar / De sub caftan, / Scoase-o mică de năpârcă. / Pe la nas murgului dete, / Începe murgu-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de personalitate: dacă se ține drept, este sigur pe sine și ferm în decizie și acțiune, dacă se înclină în față, este nesigur și docil, iar dacă se lasă ușor pe spate și privește de sus în jos, atunci este încrezut și se crede superior celorlalți. Prin urmare, corpul nu este numai partea anatomo-fiziologică vizibilă, ci este și o reprezentare în sfera conștiinței de sine, care furnizează nu numai date despre exterior / fizic, ci și despre interior / psihic. Din această perspectivă
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
și te va arunca În prăpastia celor mai crunte dezamăgiri. * „Oamenuii nu sînt Înșelați Întotdeauna pentru că sînt proști, ci adesea, numai pentru că sînt buni.” (B. Gracian) Într-adevăr, omul bun este vulnerabil, deoarece bunul său simț Îl face să se Încreadă În oameni. Însă e dureros să vezi că „sinceritatea” este luată drept naivitate. Însă nu numai oamenii sinceri și binevoitori, ci și cei foarte deștepți sînt, de cele mai multe ori, ușor de păcălit. Explicația ne-o dă același B. Gracian: „Familiari
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
la W. Shakespeare: „Cel ce n-are muzică În sine, cel pe care nu-l mișcă armonia suavă a tonurilor, e copt pentru trădare, furt și perfidie: inteligența lui e mohorîtă ca noaptea, năzuințele lui sumbre ca Erebul. Nu te Încrede În asemenea om!”. „Nu cunosc nimic mai greșit decît a traduce pe un poet cuvînt cu cuvînt.” (Voltaire) Tot Voltaire dă și explicația: „Poezia e muzica sufletului... trebuie s-o auzi ca s-o judeci”. Cu certitudine, unicitatea emoției interioare
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
va apăra cu prețul vieții. Anna de Austria și Mazarin se confruntau cu lipsa de încredere manifestată de parizieni, care întotdeauna i-au privit cu reticență. Reprezentanții poporului au explicat de mai multe ori că nu aveau motive să se încreadă într-o prințesă spaniolă, care nici după douăzeci de ani de trăit în Franța nu reușise să elimine puternicul accent spaniol pe care îl avea atunci când conversa în franceză. Cu atât mai puțin se puteau încrede într-un„tăietor de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
aveau motive să se încreadă într-o prințesă spaniolă, care nici după douăzeci de ani de trăit în Franța nu reușise să elimine puternicul accent spaniol pe care îl avea atunci când conversa în franceză. Cu atât mai puțin se puteau încrede într-un„tăietor de varză“, cum îl numise ironic Richelieu pe Mazarin, făcând aluzie la originea burgheză a acestuia, pe care îl acuzau că prelungise Războiul de Treizeci de Ani numai pentru a se îmbogăți. Pe cât era de mare aversiunea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
cuviință și însoțite de credință și fapte bune. Rugăciunea pe care o înălțăm către Dumnezeu cuprinde gândirea, simțirea și faptele noastre și constituie rostul nostru de adevărați credincioși ai lui Dumnezeu, care primim mântuirea și viața veșnică. în El se încrede sufletul meu, Lui mă rog cu putere și El îmi curăță gândurile de deșertăciuni și mă ajută să biruiesc orice ispită prin rugăciune stăruitoare. Sufletele oamenilor, și mai ales ale creștinilor, ar fi pustii și bântuite de patimă ucigătoare fără
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de decodificat, dar În practică utilizarea ei este discutabilă din mai multe motive: este greu de crezut că toți cei născuți În anul X resimt aceleași stări de spirit sau trec prin evenimente similare În perioada Y; Începătorii care se Încred În interpretările clasice ale acestor tranzite și care, În deplină ignoranță, le acordă aceeași importanță ca și tranzitului peste o planetă rapidă, fie Își fac griji nefondate, fie așteaptă un miracol și, În ambele cazuri, În zadar. Dimensiunea personală este
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
1946 - semna Th Călin Delapraja n.n.): ...” Am publicat la domnul Peiu „Istoria literară a Bârladului”, „Tecuciul literar”, atâtea alte ar ticole și versuri din atâtea reviste și ziare imprimate acolo, toate culese de Călin. Toți condeierii Bârladului aveau o mare încrede re în priceperea și conștiinciozitatea lui. Eram liniștiți știind că el nu ne poate trăda și că el numai ne putea prezenta o corectură ușoară, cu greșeli de tipar puține. Asta era mândria lui și plăcerea noastră. Dar pe Călin
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]