2,466 matches
-
care ea i-l Întinse. Ce citești, Îngeraș? — E-o carte pe care mi-a dat-o mama. E fabuloasă. E despre o guvernantă care merge să lucreze pentru un om și se Îndrăgostesc, dar el are o soție nebună Încuiată În pod, așa că nu se poate căsători cu ea, chiar dacă sunt Îndrăgostiți până peste cap. Tocmai am ajuns la partea când are loc un incendiu. Sper să ardă de vie. — Cine, Chiara? Întrebă el. Guvernanta sau soția? — Soția, prostuțule. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
două pungi de plastic mai mari și le vârî În buzunarele interioare ale sacoului său. Șterse cuțitul de mâneca sacoului și-l puse la loc În sertar, apoi folosi batista să șteargă de orice amprente de pe suprafața boilerului. Părăsi apartamentul, Încuind ușa În urma sa. Afară, se apropie de soldații americani din jeep, zâmbindu-le reconfortant. — Mulțumesc, zise el și Înmână cheia Înapoi celui care i-o dăduse. — Ei bine? Întrebă soldatul. — Nimic. Voiam doar să văd cum trăia. Dacă soldatul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
scăpat În mașină, domnule? sugeră soldatul. — Mi-ar fi spus șoferul, zise Brunetti, apoi, de parcă tocmai Îi venise ideea: dacă l-ar fi găsit. — Ar fi mai bine să vă verificați vehiculul, domnule. Părăsiră Împreună apartamentul, soldatul având grijă să Încuie ușa În urma sa. Când coborau cu liftul, Brunetti ajunse la concluzia că ar fi o coincidență mult prea mare să găsească Într-adevăr carnețelul În spatele banchetei din mașină. Prin urmare, când ieșiră din clădire, Îi mulțumi soldatului pentru ajutor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
neregulă cu Raffi? Ședeau pe sofaua din camera de zi și liniștea care răzbătea dinspre bucătărie umplea Întreaga Încăpere. Ea zâmbi. Ciudat, nu-i așa? Mi s-a părut că e calmul dinaintea furtunii. Crezi că ar trebui să ne Încuiem ușile la noapte? Întrebă el. Râseră amândoi, dar nici unul nu era sigur dacă râdeau de acea remarcă sau de posibilitatea că ar fi trecut perioada. Pentru ei, ca și pentru părinții tuturor adolescenților, „perioada“ nu avea nevoie de vreo calificare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe care le purta cu mândrie. Cealaltă se afla În grija locotenentului Scarpa, un sicilian cu față inexpresivă pe care-l adusese Patta cu el de la Palermo și care era de-o loialitate cruntă superiorului său. Scarpa era cel care Încuia biroul la șapte treizeci și-l descuia la opt treizeci dimineața. Tot el verifica ce se afla pe masa superiorului său când descuia biroul. — Apreciez asta, Vianello, zise Brunetti când citi primele două paragrafe ale raportului, care explicau În amănunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
semna astea, domnule, se vor afla pe masa lui mâine dimineață. Brunetti semnă hârtiile și i le dădu Înapoi lui Vianello. — Mulțumesc, sergent. Am să-i spun soției mele să te sune dacă i se va Întâmpla vreodată să se Încuie afară din apartament. Nimic mai ușor. Noapte bună, domnule. 25 Chiar dacă nu izbuti să adoarmă decât după patru, Brunetti tot reuși să ajungă la Questura la zece. Găsi pe masă bilețele care-i spuneau că autopsia lui Ruffolo era programată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
sublinieze sentimentul. —Fericit? Dumnezeule, nu afli în fiecare zi că urmează să fii tată. Apoi, spre frustrarea lui Sherry, care se ridicase de la birou și venise să vadă ce era cu zgomotul ăla, Jake i-a făcut cu ochiul, a încuiat ușa, a coborât transperantele și a tras-o pe Alice către el. — Nu putem! i-a suflat Alice în timp ce el o împingea către podea. Nu aici. Dar s-a dovedit că puteau. Și au și făcut-o. După asta, Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Dar, din nou, urechile îi jucaseră o festă. Fir-ar să fie! Ce naiba putea să facă? Absolut nimic. Nu avea ce să facă până când unul dintre rezidenții din Mândrie și prejudecată nu cobora în parcarea subterană în care Hugo se încuiase ca un cretin. Dar de unde să știe că nenorocita de ușă a parcării, care din exterior se deschidea foarte simplu prin apăsarea clanței, avea nevoie de o nenorocită de cheie ca să te lase să ieși, din nou, afară? Și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
spatele. —Te sun mai târziu? a încercat Hugo. —Nu te obosi. Bărbatul era îngrozit. —Să nu te sun... dar, Alice! Ți-am spus că-mi pare rău. Ascultă, e ridicol și n-am vrut să-ți zic, dar am rămas încuiat într-o parcare subterană. Jumătate din după-amiază. Nu mai spune? a zis Alice nevenindu-i să creadă. Felul în care îl privea se traducea prin faptul că avea dubii că până și el putea să fie atât de cretin. —Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mult pe Rosa. Decizia de a rămâne cu Jake nu fusese un succes. Nici din punctul de vedere al relației de cuplu, nici din acela al relației dintre Jake și fiica lor. Datorită timpului pe care Jake îl petrecea lucrând, încuiat în sufragerie, sau pe cel pe care îl petrecea făcând pe eco-justițiarul, Rosa începuse să se uite la el fără să-l mai recunoască. Hugo s-a aplecat peste masă cu o mină serioasă. Știu cum trebuie să procedăm. Crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
antichizante și al cataloagelor de arhitectură clasică. Cât ai clipi, cuplul respectiv avea să transforme locul într-un cămin plin de gust. Hugo spera ca acei oameni, indiferent cine aveau să fie ei, să-și găsească fericirea acolo. Bărbatul a încuiat ușa de la intrare și s-a urcat în mașină, pornind către Chicklets. Se întreba câte drumuri din astea, odată de rutină și considerate ca fiind normale, îi mai rămăseseră de făcut. Când a ajuns la creșă, Hugo a fost aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-a spart. Gata. Poți să bei. De bucurie. Degetele desfăcură mai întâi catarama din dreapta. Apoi pe cea din stânga - îți tremură degetele din cauza băuturii, în rest nu ai nicio emoție, nu??? Culcă geamantanul pe covor, apoi verifică dacă era cumva încuiat cu cheița. Asta ar fi culmea, să alerg după idiotul ăla plouat și să îi cer cheia. Nu era încuiat. Ridică încet capacul, convins că s-ar putea aștepta ca vreo mănușă de box fixată pe un arc să îl
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tremură degetele din cauza băuturii, în rest nu ai nicio emoție, nu??? Culcă geamantanul pe covor, apoi verifică dacă era cumva încuiat cu cheița. Asta ar fi culmea, să alerg după idiotul ăla plouat și să îi cer cheia. Nu era încuiat. Ridică încet capacul, convins că s-ar putea aștepta ca vreo mănușă de box fixată pe un arc să îl lovească în plină figură. Banii erau așezați în teancuri legate cu hârtie albă și păreau foarte reali... Îl apucă sughițul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
imobiliar - Om cu Tatuaj (Celine Dion). Viață de rahat: Agent imobiliar - mort - accident de circulație (azi). Om cu Tatuaj pe umăr (Celine Dion) - mort - stâlp de telegraf căzut peste mașină (azi). Privi rândurile, apoi introduse hârtia în sertar și îl încuie cu cheia. Aprinse țigara, pufăi câteva secunde, după care se scărpină după ureche. Își aminti cuvintele Luciei: „... strada din spatele curții noastre...” Mormăi: - Ia uite, domnule, ce coincidență stranie... Se ridică de la birou și merse să verifice pe ce stradă și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
primul linia de sosire, Lucia? Eu! Cine va lua premiul cel mare, Lucia? Eu, eu, eu!!! Femeia icni și izbucni în plâns. Magicianul, galant, îi oferi o batistă. Peste cinci minute, Lucia era într-un taxi, iar după alte zece încuia pe dinăuntru ușa apartamentului și se arunca pe patul din dormitor, plângând în hohote. * Privind în urma femeii, Magicianul fluieră laudativ în timp ce aceasta se apleca pentru a urca în taxi, apoi se îndreptă liniștit către un alt decor, al unui alt
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
acolo încât trebuie să urli unul la celălalt ca să te poți înțelege. Dar pentru ca Priză să se simtă bine în compania a două tinerele era fără îndoială locul ideal. Aflând că lucrez la oarece revistă, Priză, care nu era complet încuiat, și-a ținut gura în ce privește afacerile pesonale și ale colegilor săi pe tot restul serii. După ce a dat pe gât câteva scotch-uri a devenit, cum era de așteptat, romantic. Mi-a mărturisit că nevastă-sa se îmbolnăvise recent și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
noapte. Fără somn, evident, ci, punând la cale, dacă socotești că ești pregătit, ce cam de multișor mi-am zis că avem a pune la cale, Însă, nu ne-am mai văzut de-atâta timp ... Bine. Să mergem. Stinseră lumina. Încuiară troița. Plecară, el, ducând-o, tandru, pe după umeri. După câteva zeci de pași cotiră, merseră puțin și ajunseră. Intrară. Când ieșiră, soarele-ncepuse a săruta lumea, cu o geană de lumină, ca din ceruri. Totul În preajmă se transformă, brusc
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a venit la canton. Și-a aprins lanterna. A mâncat ceva. A activat aparatul de radio, cât o tabacheră, și, cu el alături, Încerca să adoarmă. Când, cineva, i-a bătut În ușă. Intră, a rostit, el, că nu e Încuiat. A intrat Zuca. Tu?, a Întrebat-o, el, din capul oaselor. Da. Eu. Îți explic Îndată. Peste zi, după ce, pe Ciocio, l-au dus, unde l-or fi dus, polițiștii aceia, au venit alții, cu mașini și cu Încărcători, și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
acea clipă Îi strecurase, prin trup, o căldură, o fierbințeală, un tremur, nemaicunoscute, ei, până atunci. La câteva minute după asta, festivitatea luase sfârșit. Ea, Nana, a fugit, de Îndată, În cămăruța ei, de peste drum de școală, și, după ce a Încuiat cu grijă ușa, a trecut În fața oglinzii, și și-a tras chiloții, În jos, Întorcându-și-i, pe dos, și studiindu-și-i cu atenție. Apoi, rosti, Înroșindu-se, toată, ca un bujor dat, instantaneu, În floare: deci, este adevărat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
arate Înțelepți? Bărbatul făcuse un pas, Încercînd să se retragă, doar simulase, poate. Ar fi putut să o apuce pe Ann de subțiori, era un atlet, și, ridicînd-o, aproape fără efort, să o ducă În camera ei, chiar să o Încuie acolo, pînă cînd el ar fi plecat pentru totdeauna din casa aceea unde totul era așa cum era. Dar pentru asta nu mușchii erau de folos, ci creierul, care, brusc, devenise doar o piftie; funcționa, acolo, sub oasele capului, doar un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de pacificare - nimeni nu ar mai fi omorît pe nimeni. Ce ar fi ajuns băncile? Pentru că ar fi fost un păcat să dai bani cu camătă, finanțele lumii Întregi ar fi intrat În cea mai neagră criză; ar fi fost Încuiat pentru totdeauna Biroul Oval, pentru că acolo Își aflase cîndva loc de plăceri un președinte... Singurul cîștig - mare - ar fi fost acela că America nu ar mai fi pornit războaie, mereu era vîrÎtă În cîte unul, mai mare, mai mic, considerînd
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe sub brațele lui și alergă la baie, trăgând ostentativ ușa după ea. După un minut sau două, deschise încetișor ușa pentru a-și arăta doar capul și strigă: - Unde ești, sultane? Aha, erai aproape... Uite ce este! Eu nu mă încui în baie, pentru că..., pentru că mă tem... Va fi ușa descuiată, dar nu ai voie să intri. E clar? - Cum dorești, sultană dragă, dar să știi că nici nu am avut această intenție criminală... Ai fi dorit să intru, să mă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
spune că el este iubitul meu, Tinu. În schimb, creierul mă pune în fața unor întrebări al căror răspuns nu-l găsesc... - Bun! Și ce ai făcut? Marian Malciu - ... Mi-a venit amețeală, în primul rând. Apoi am retrăit toate amintirile, încuiată în biroul meu. Am plâns și m-am rugat... M-am rugat să fie el, să-l pot ajuta, să fac tot ceea ce este posibil, omenește vorbind, dar și profesional. Mă voi bate cu munții și cu știința, numai să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
numărul unu : să nu întîrzie la birou. De șapte ani, de cînd a început să lucreze pentru firmă, n-a întîrziat niciodată. Pentru el profesiunea este cel mai important lucru în viață. X este specialist în comunicații sofisticate. X iese, încuie ușa, cheamă liftul. „Și peștii ?” îl întreabă Vocea. — Peștii ? nu înțeleg. „Peștii nu sunt la locul lor.” Cum adică ? X nu are timp să aprofundeze subiectul. Dar Vocea știe că X a ieșit fără să-și dea seama de un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mănînce sănătos. să nu pună coatele pe masă. să nu rîgîie. să-și curețe zilnic pantofii de praf sau de noroi. să nu iasă nepieptănat din bloc. să nu trîntească ușa cînd iese. să nu trîntească ușa cînd intră. să încuie ușa după el. să și spele din cînd în cînd mașina. să nu-i miroasă gura. să se spele pe dinți înainte de culcare. să se privească în oglindă înainte de a ieși din casă. să afișeze o față zîmbitoare cînd merge
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]