9,411 matches
-
fel dezaprobarea. Agrippina a început de ceva timp să se îmbrace într-un mod aproape scandalos. Nici nu vrea să-și amintească ce avea pe ea și cum s-a purtat la ședința de recitări organizată de Vipsania... Germanicus însă încuviințează imperceptibil din cap. Evident, este și el frapat de îmbrăcămintea ei somptuoasă. Dar țesătura vopsită în nuanțe multiple nu i se pare câtuși de puțin deplasată. Încetinește pasul în același timp cu Iulius Agrippa. Amândoi, sensibili la frumusețe, doresc instinctiv
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
picioarele de la gleznă până la genunchi cu fâșii de in. Înlănțuie apoi din nou șireturile în jurul gambei. Iese pe culoar, însoțit de Seianus și de Lygdus. Coboară în fugă scările. Odată ajunși la parter, întreabă: — S-au adunat mulți clienți? Seianus încuviințează în tăcere. — Aș vrea să te rog ceva, Nero, rostește precipitat. — Da? Ce anume? face curios Tiberius. Aelius Seianus arată cu capul în spate, spre Lygdus: — Între patru ochi, dacă se poate. Intrigat, Tiberius Nero ezită un moment, după care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aparențele unei libertăți muribunde. Totuși, încă mai ține la idealurile sale. Se întoarce spre Plautius: — Știi, sper, că Velleius e nepotul lui Magius Maximus, prefectul Egiptului. Iar tatăl său a avut gradul de comandant de cavalerie în legiunile mele. Silvanus încuviințează: — Da, mi-ai spus... Cată pe sub sprâncenele stufoase către tinerel: — Serviciul militar a fost condiția prealabilă a primei tale funcții civile în slujba împăratului, chestura. Înțeleg că ai preferat să fii alături de Nero și în continuare, totuși ai acum dreptul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i luăm și pe ei la sacrificiu? întreabă surprinsă Agrip pi na, venind în urma lui. Bărbatul se lovește ușor cu palma peste frunte: — Unde mi-e capul? Am uitat! Își recapătă instantaneu controlul asupra situației: — Puppus rămâne acasă, bineînțeles. Agrippina încuviințează. — Iar voi, li se adresează Germanicus celor două femei, ple cați chiar acum cu ceilalți trei, ca să ajungeți la timp. Și tu? se interesează supusă soția. — Mai întârzii un pic, apoi vin și eu, răspunde el scurt. Fără nici un alt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nici să călătorească, nici să ia medicamente, ori pur și simplu să bage ceva în gură fără să consulte astrele, dar... Râde forțat: — Dar sunt momente când vechea noastră divinație mi se pare prea... prea... — Seacă? îi sugerează evreul. Germanicus încuviințează abătut. Agrippa se ferește să-l contrazică. Și pentru el știința augurilor, atât cât o pricepe, este prea searbădă, bazată pe observație, fără nici o urmă de inspirație. Ori de fanatism. Își iscodește cu coada ochiului tovarășul. Ce te frământă? ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de spiritele aerului și apei... — Simbolism triumfal, surâde Tiberius din vârful buzelor. Din bărbie îi indică tânărului panoul de pe partea cealaltă: zeița Roma, așezată pe o grămadă de arme. — Binefacerile păcii n-ar fi posibile fără succesele noastre militare. Paterculus încuviințează impresionat de expresivitatea metafo rei: puterea și gloria Romei ca izvor de prosperitate generală față în față cu fertilitatea umană și agricolă a întregului Pământ, aflat acum sub conducerea principelui... Un micuț camillus, rătăcit de grup, se încurcă printre picioarele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mâini, o ridică. — Pater Mars, te rugăm să primești cu bucurie sacrificiul nostru, rostește cu glas sonor. Îți este pe plac? Cum nu se așteaptă să primească un răspuns direct, se întoarce către haruspicii: — Totul a fost normal? Cei întrebați încuviințează. Haruspiciul Spurinna, care sacrifică pentru Augustus încă de pe vremea când se numea doar Octavianus, ia cuvântul: — Ficatul are o parte bună și alta rea. La toate animalele sa cri ficate, prima a fost mai dezvoltată, ceea ce este un semn favorabil
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
inspecta încă o dată măruntaiele. Din fericire, toate au rămas întregi și forma nu li s-a schimbat la foc. Marele Pontif cere atunci părerea flaminului lui Jupiter: — N-a venit momentul să punem masa Zeului? Figura încovoiată de pe scaunul curúl încuviințează, răsuflând greoi. — I-o fi și Lui foame, încearcă să glumească hârâind din gât. Vrea să se ridice. Se uită după asistentul său, care stă în spate și poartă securea de sacrificiu. Întinde o mână numai piele și os și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
curbată ca o coroană - cum zici tu - și prinsă la spate cu un fir de lână albă. Tânărul îl privește prostit. Vorbele par să zboare pe lângă el fără să le priceapă sensul. Nero se impacientează: — Fac pereche, nu înțelegi? Paterculus încuviințează, dar cu privirea aiurea după femeie. Tiberius suspină nefericit. L-a lovit săgeata lui Cupidon și s-a prostit. Ce să-și mai bată gura? Flaminul poartă pe cap o creangă de măslin, simbolul păcii și al purității, deoarece nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Iuliei? Marcia Medullina abandonează însă subiectul și atacă din altă parte: — Uită-te în jurul tău și spune dacă ceea ce vezi ți se pare moral. Ce-ai rezolvat cu intruziunea tiranică a legilor Iulia în libertatea individului? Fără să vrea, Tiberius încuviințează. Și el gândește la fel. Se încalcă un principiu de drept. Femeia îl simte de partea ei. Atacă mai departe: — Tu nu vezi că sistemul tău de sancțiuni penale, în loc să încurajeze moralitatea și să servească interesul public, a introdus anchetele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai plictisitor lucru din lume. Știam cam tot ce era acolo, pentru numele lui Dumnezeu! Parcă era internet pentru idioți. ― De fapt, mie mi s-a părut chiar interesant, spune Ben. Tu ce zici? Se întoarce spre mine, iar eu încuviințez cu hotărâre din cap; aș fi de acord cu Ben, indiferent ce aș crede, iar acum e doar o coincidență fericită că se întâmplă să și simt același lucru. ― Mi-a plăcut la nebunie, spun eu. Încă nu-mi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu contează, pentru că vom fi noi acolo. ― Neah. Refuză să se lase convinsă, și atunci îmi scapă un suspin involuntar de ușurare. Din fericire, nu observă nici unul dintre ei. ― Ei, noi mergem oricum, nu-i așa, Jemima? Eu radiez și încuviințez din cap. Stau acolo și mănâncă și vorbesc despre muncă, iar în buzunarul lui Ben e anunțul cu postul de reporter, care îl arde, moare de nerăbdare să spună cuiva despre el. Are de gând să trimită azi dosarul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ben pe Jemima. ― Nu-mi vine să cred c-o să ajungi în televiziune! ― Nu știu sigur dacă o să ajung, spune Ben, dar desigur că el știe asta, așa cum a știut-o mereu. ― Deci când dai testul? ― Poimâine. ― Așa devreme! ― Îhâm, încuviințează Ben. Vor să găsească pe cineva care să înceapă în vreo două săptămâni, deci dacă îmi dau demisia luni, cum mai am două săptămâni de vacanță, cam asta o să fie, aș putea începe în exact două săptămâni. Face o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pentru că nu a rămas oripilat de dimensiunile mele, și pentru că a fost atât de exact și la obiect, încep să mă relaxez și eu, măcar acum, la sfârșit. ― Care sunt scopurile tale? ― Vrei să spui, în afară de fi în formă? Paul încuviințează din cap. ― Vreau să fiu slabă. Vreau să slăbesc mult și să fiu în formă. Și sănătoasă. Paul dă din cap cu înțelepciune. ― Bun. Mă bucur că ești aici, pentru că cea mai mare greșeală pe care o fac oamenii este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Jemima, te-ar deranja dacă ți-aș tunde și vopsi părul după instrucțiunile Geraldinei, dar fără să-ți spun ce am de gând să fac? Doamne, zice el, și scutură din cap. N-am mai făcut asta niciodată. Ei, ce naiba. Încuviințez din cap: ― Bine, Jeff. Mă crezi sau nu, dar am încredere în ea. Totuși, nu mă pot abține să-ți cer un indiciu, cât de mic. ― Bine, oftează Geraldine. De fapt nu e un indiciu, e doar o întrebare. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cum este acest bărbat care stă în spatele meu, uitându-se la mine cu ochii plini de speranță și de îndoială? Încă n-am spus nimic. ― Brad? spun eu în sfârșit, când mi-am recăpătat suflul. El nu spune nimic, doar încuviințează din cap, după care mă cuprinde în brațe și mă îmbrățișează. E o îmbrățișare imensă, învăluitoare, și în cele câteva secunde cât sunt în brațele lui, mă simt ca și cum am așteptat toată viața acest moment. ― Nu-mi vine să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mă pune să mă așez într-o canapea albă supradimensională, atât de adâncă, încât practic mă înghite pe de-a-ntregul. ― Mă gândeam să gătesc la cina aici, spune Brad. Cred că ești prea obosită să mai ieșim în oraș. Eu încuviințez din cap, spunându-i că e perfect, iar Brad îmi ia lucrurile și mi le duce în camera de oaspeți, după care îmi arată și baia. Sunt în bucătărie când ești gata, spune el, după care închide ușa, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
multiubite. ― Cele mai bune sunt probabil Barnes & Noble sau Borders de pe 3rd Street Promenade, mi-a răspuns Brad. Dacă mi-ai fi spus mai devreme, am fi putut merge acolo înainte. Chiar îți place să citești, nu-i așa? Am încuviințat din cap. ― Și ce gen de cărți citești? ― Orice, am răspuns cu un zâmbet plin de mister. Am gusturi absolut eclectice, aș citi aproape orice. Dar tu? l-am întrebat. Mi-am dat seama că habar n-am de gusturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
este foarte bine și frumos, numai că eu încă încerc să-mi dovedesc că această relație în devenire înseamnă mai mult decât o viață sexuală grozavă. ― Îmi dai mașina? îi șoptesc lui Brad cât el vorbește la telefon, iar el încuviințează din cap și-mi aruncă pe masă cheile de la mașină, fără să se gândească la asigurare, sau măcar dacă știu să conduc. Din fericire, știu să conduc, deși în Anglia n-am mașină. Însă niciodată, nici în cele mai fanteziste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ce mică e lumea. ― N-aș vrea s-o descriu. ― Ce? ― Nimic, nimic, m-am bâlbâit eu, simțindu-mă ușor stupidă. E ceva ce am auzit odată la cineva. Nu-mi vine să cred că suntem din același loc. ―Știu, încuviință Lauren. Chiar că e de necrezut. Cât stăm acolo zâmbindu-ne, răsuflu brusc ușurată, pentru că mă gândesc că poate mi-am găsit o prietenă, pentru prima oară în Los Angeles. Știți cum e câteodată, când știți pur și simplu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
credeam că ți-am spus, spune Brad, după care adaugă: Am fost la deschidere. ― Nu, nu mi-ai spus. Asta e grozav, nu? spun eu și mă așez la masa de toaletă, de pe care iau o perie de păr. ― Îhâm, încuviințează Brad. Traversează camera, îmi ia peria din mână și se așază în spatele meu, privindu-mă în oglindă și periindu-mi părul. ― E atât de bine, murmur eu, închizându-mi ochii. ― Așa ar și trebui să fie, spune Brad, când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Stau și aștept, frunzărind în continuare revistele, ca într-un vis. ― Nu știu ce să zic, îmi spune el. ― Bine, spun eu cu o voce rece ca gheața. Te ajut eu. Am dreptate să spun că aceste poze sunt ale tale? Brad încuviințează din cap. ― Deci probabil că le ții aici pentru că le găsești atrăgătoare pe aceste femei. Brad ridică din umeri. ― Da sau nu? Ridică din nou din umeri. ― Da sau nu? ― Cred că da. ― Păi și cum ai vrea să explici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de mine, să fiu tratată ca un copil, să mă simt păzită și în siguranță, pentru prima oară de nu știu când. ― Ce zici de o ceașcă de ceai cald și dulce? spune ea în cele din urmă, iar eu încuviințez din cap. ― Ești atât de englezoaică, reușesc eu să articulez cu un zâmbet slab, când Lauren vine înapoi cu două căni aburinde. ― Nu sunt chiar atât de englezoaică. N-ai să vezi lapte sau zahăr, ci doar înlocuitor de lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
poartă așa cu ea. ― Hei, JJ? Dar cum s-a purtat cu tine? ― Și asta. ― Ei, bine că ai scăpat de el, ce pot să zic? ― Ai dreptate. Ai dreptate. Știu că ai dreptate. ― Vrei să mai scot câteva clișee? Încuviințez din cap. ― Mai are balta pește. ― Bărbații sunt ca autobuzele: pierzi unul, vine altul. ― Binele cu forța... ― Asta ce legătură are? Lauren dă din umeri. ― Nu știu, doar ține minte că atunci când sunt prea mulți... ― Of, Lauren. O înghiontesc ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cum suntem noi atrași de aspectul fizic, cum suntem orbiți de dorință, și cât de ușor e să te îndrăgostești de cineva din cauza felului în care arată, și nu de ce fel de persoană este, de fapt. ― Pentru revista ta? Lauren încuviințează din cap. ― Ești sigură că vor ei asta? Ea dă din nou din cap, iar eu mă gândesc deja cum deschid revista și-mi văd articolul și numele cu majuscule: gândurile mele au efectul scontat, pentru că încep să simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]