13,143 matches
-
în mâini și am urmărit prin ochelarii de soare cum înota, cum mergea sau cum, pur și simplu, stătea la soare și nu făcea nimic. Avea cei mai frumoși umeri pe care i-am văzut vreodată și o ceafă care îndemna la prostii. Desigur, nu am schimbat cu ea niciodată prea multe vorbe, pentru că nu voiam să-l fac gelos pe Fred. Salut-salut, ne zâmbeam, asta era totul. Până când pe Carl l-a luat gura pe dinainte. Asta era una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ce nu auziră adulții. Băiatul se gândi un moment, apoi dădu din cap a încuviințare. — Sunteți foarte amabil, Rra, zise ea. Vom fi bucuroși să venim la dumneavoastră. Mma Potokwane bătu din palme. — Mergeți să vă faceți bagajele, copii, îi îndemnă ea. Spuneți-i educatoarei să vă împacheteze niște haine curate. Fata întoarse scaunul cu rotile și ieși din cameră urmată de fratele ei. — Ce-am făcut? mormăi domnul J.L.B. Matekoni cu un oftat. Mma Potokwane îi oferi răspunsul. — O faptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ești În stare să-i pui singur capăt - Îl privi foarte de aproape, aproape aplecîndu-se asupra lui. De ce? Numai pentru că religia Îți interzice să te sinucizi? Aici nimeni n-o să te dea afară din biserică... Sinucide-te, dacă vrei - Îl Îndemnă. Eu aprob asta. În realitate, asta aștept Încă de cînd te-am lăsat În libertate. - Moartea mea va veni numai atunci cînd va vrea Dumnezeu, a fost răspunsul senin al galicianului. Dacă El Îmi cere să supraviețuiesc pe această insulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care stai singură cuc!, și cu toate acestea nu simțea nimic, nici o urmă din dorința de a se apropia de această femeie. K.F. avea mișcări stăpînite, grațioase, dar stăpînite, l-a lăsat să se așeze bine în fotoliu, l-a îndemnat să guste din prăjiturele, "au și praf de cocos, domnule Popianu". L-a impresionat plăcut faptul că, deși era în uniformă, i se adresa în această formulă civilă, însemna că vizita era foarte personală și nu protocolară, după cum se arătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi în stare să sară oricînd peste cal, dar nu știau că sînt în stare de așa ceva. Punîndu-i la un loc, Cantacuzino i-a făcut să înțeleagă, singuri, fără să le-o spună nimeni verde în față, fără să-i îndemne cumva, i-a făcut să înțeleagă că ei pot sări peste cal. Și Balbo, prin felul său de a fi, prin simplul fapt că există așa cum există, n-a făcut decît să le arate că nu doar sînt în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poftă de viață dacă știi cînd și cum să-l bei. Și, apoi, simțea de cîtva timp că-i cam țiuiau urechile, putea fi un semn de tensiune, de aceea era mai bine să se ferească de cafea. Domnișoara îl îndemnă iarăși să termine dulceața, era neașteptat de bună, deși era plin de struguri în jur, nimic altceva nu se făcea, nimeni în afară de K.F. nu făcea dulceață din ei, doar vin și iarăși vin. Subsolurile Cramei și ale tuturor pivnițelor, casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ori chiar cu fundu-n sus. Știa destule despre "inamicii ordinii de stat", erau din ăia cu două fețe, ziua merg în trăsură la Senat și țin cuvîntări, iar seara pun la cale demonstrații și tipăresc în ascuns gazete și manifeste îndemnînd la revoluție, scot oamenii în stradă, fac gazete. El, cu mintea lui de adjutant, nu i-ar interzice, nu poți să-ți tai singur craca de sub picioare, să zic interzis, deci nu mai există, asta înseamnă să te obligi singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în camerele din dos, se intra la ei prin grădină și după două săptămîni și-au luat calabalîcul și s-au mutat cu totul pe ulițele mărginașe, dispărînd cu totul de pe Strada Mare. Poate nici asta nu l-ar fi îndemnat să plece la București să-l caute pe Leonard Bîlbîie. L-a împins să o facă noua împărțire pe "sectoare" a Vladiei, în fruntea cărora August Stoicescu numise cîte o calfă ori un proprietar drept "șef de sector", răspunzător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o descrisese, o lume de automate, de marionete, cu creierul spălat, proaspăt și tîmp ca o sugativă nouă. S-a făcut liniște, de afară se auzeau zgomotele celor risipiți printre arbori, crengi trosnind, un clinchenit de sticlă, cîte un "șșș" îndemnînd la mai multă disciplină. Inginerul Stoicescu tuși ca să atragă atenția asupra sa. "Consider, mesajul Comitetului de o extremă gravitate și importanță. Trebuie să decidem acum și aici cînd vom acționa. Nu ne rămîn decît cîteva ore, o zi poate. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trece mai lesne prin strunga ce duce spre lumină; pe mame le povățuiau cum să‑și ocrotească rodul pântecelui, fără a se mai căuta pe la vraci calici, ori cum să‑și vegheze fiii de urgia războaielor, iar femeile sterpe erau Îndemnate să spună rugăciuni, de trei ori pe zi, pe inima goală, ca astfel Suntul Duh să le rodească pântecele. Și toate astea le săvârșeau fără de răsplată, dacă prin răsplată nu se Înțelegea o coajă de pâine pe care o primeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
custura sapei, râmele se mușuroiau și apoi se pomăiau la soare ca pe jăratec. Sofia stătea tăcută lângă groapa care se făcea tot mai adâncă, În vreme ce Simon - aidoma gospodarului căruia i se dura o fântână sau temelia casei - Îi tot Îndemna pe lucrători, măsura cu pasul lungimea și Înălțimea gropii, Își cobora cingătoarea În adâncitura gropii, fărâmița țărâna Între degete. Când coșciugul fu gata - din patru scânduri nefățuite, din lemn miresmat de cedru, prinse În pene de lemn - Sofia Își scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Răscoala țărănească 4; liturghii, spectacole de circ, defilarea organizației șoimilor, serbări școlare, expoziții de desen (unde o acuarelă a tatei primise o mențiune din partea juriului). Aici este consemnată și ziua În care și‑a aprins prima țigară, În closetul școlii, Îndemnat de un anume, Ivan Gherasimov, fiul unui emigrant rus, care, o săptămână mai târziu, Îl va conduce Într‑o celebră cafenea belgrădeană de pe vremea aceea, unde cânta o orchestră de țigani, iar conții și ofițerii ruși le Îndesau bancnotele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ani pentru a merge pe urmele celor care, dacă nu au schimbat lumea, măcar au schimbat nume, orașe, state, continente“), veți Încheia spunând că nu v‑ați pierdut credința În aflarea acelor scrisori, așadar În „ recuperarea irecuperabilului“. Ceea ce m‑a Îndemnat să vă scriu a fost această incredibilă cutezanță, credința că cea mai mare parte a corespondenței ar mai putea exista și că s‑ar putea afla În posesia unei persoane (citez din memorie) „care din rațiuni sentimentale sau din alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prin care îi invitau să se apropie, dându-le de înțeles că nu aveau nici cea mai mica intenție de a le face vreun rău. Cei doi băieți întoarseră capetele către Marara, cerând parcă un sfat, căci, desi panică îi îndemna să scape, curiozitatea învingea orice alt sentiment și, în cele din urmă, îl lașară pe unul dintre copii să se apropie, iar acesta, luându-l de mână pe Uriașul din Farepíti, îl conduse ușor până pe plajă. Tapú îi urma și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vor arunca pe poartă crezând că sunt nebună". S-au ridicat de la masă fără să fi avut curajul să guste măcar un biscuite. Considerând apropierea de vârstă un bun motiv de a-și petrece împreună zilele de vacanță, mătușa Aneta îndemnă copiii să-și dea întâlnire pentru a doua zi. Era ora șapte când în casa Anetei sună telefonul. Luana se prezentă și ceru să vorbească cu unul din băieți. Dorm, i-a spus femeia. Treziți-i! a venit prompt răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lăsăm legănați sau Înșelați de ideea asta. Eu vă afirm, dragi prieteni și tovarăși de revoluție, colonialismul NU e mort. și cum ar putea să fie, câtă vreme vaste teritorii din Asia și din Africa nu sunt Încă libere?Vă Îndemn din toată inima să nu vă imaginați colonialismul doar sub forma lui clasică, așa cum am cunoscut-o noi În Indonezia. Colonialismul este un dușman iscusit și neînduplecat, care se infiltrează ca un virus, sub forma lui modernă de control economic
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Margaret a tușit și a privit În altă parte, dincolo de verandă, peste vale, spre un pâlc de pal mieri. Dacă s-ar fi uitat la Karl, ar fi izbucnit În râs, era convinsă. — Margaret, Într-adevăr, vino să vezi, a Îndemnat-o Karl, luân d-o de braț și conducând o În fața unei mici pânze În ulei, neînră mată, Înfățișând o fermă scufundată În beznă, cu câmpiile din jur luminate de o lună galbenă. Pe pășune erau niște vaci sche letice
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
e-un obicei european. Niciodată? s-a mirat. Mângâia iarba, parcă se bucura de țesătura unui covor. — Nu-i de mirare, a Încuviințat ea. Vreau să zic, pe-aici foșgăiesc prin iarbă tot felul de chestii, gândaci, șerpi... Nu te-ndeamnă la stat ca iarba din Europa, cum să-ți spun, de fapt nici nu știu cum e iarba acolo. Cred că mi-ar plăcea Europa, câmpii verzi și plăcute, pline de mici flori delicate și cu păduri unde nu mișună animale sălbatice
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să fiu atât de fericit, a spus Karl. Johan, așteaptă! Nu-mi da drumul! Au intrat În bar. La capătul unui culoar Îngust, la adăpost de zgomotele străzii, pe altă ușă, era un afiș, o tânără Într-un maiou umed Îndemna privitorul: Caută adevărata aromă. Țigările americane Winston. Lumina pâlpâitoare a unui singur tub de neon nu reușea să Înlăture bezna, astfel Încât Johan n-a izbutit să se dumirească dacă fata e chinezoaică, malaeză sau eurasiatică. Putea să nu fi fost
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe unde rădăcinile Își făceau, viguros și răbdător, un drum spre lumină. Se Încheia sezonul cald și coroanele salcâmilor de deasupra capetelor Își pierdeau frunzișul Împrăștiind confeti roșcate pe terenul umbrit, printre foile de hârtie ale sutelor de prospecte care Îndemnau la sute de lucruri felurite. Studenții Împărțeau zilnic astfel de foi volante, Însă Margaret se Întreba dacă aveau să fie vreodată citite. Zăceau pe jos, călcate În picioare, scorojite și gălbejite de soare. Unele dintre aleile care se Întindeau pe lângă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ei atunci când se întorcea acasă pe două cărări, ca pe un copil năzbâtios, cu dojeni blânde, amestecate cu vorbe de alint, îl dezbrăca de palton apoi se apleca icnind să-i desfacă șnururile la pantofi, mărimea 45, comandă specială, îl îndemna cu mâncare, venea întotdeauna cumplit de flămând, de, prietenii se îngrijeau să toarne în el băutură, dar nu-l întreba nimeni dacă mâncase sau ba, cum să nu te faci praf după un pahar în asemenea condiții? Uneori, așa cum stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
repede plicul căutat, îl desfăcu și fața îi radia de satisfacție, îl deșertă pe covor la picioarele Carminei. În ele erau decupaje din ziare și reviste, unele îngălbenite de vreme, altele mai proaspete. Carmina se ridică în picioare. Citește, o îndemnă Nina, hai, hai, citește. Nu se poate, nu se poate chiar așa, pentru voi, lumea asta nu-i decât o caricatură. Lacrimile i se prelungeau pe obrajii supți. Ce fel de oameni sunteți? Ce fel de oameni? Ha, ha, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se duce? întrebase cu logica ei de fier Elena. Le băteau la amândouă inimile nebunește. Acum dacă mama plecase puteau deschide și ochii. Era o noapte luminoasă se distingea destul de bine conturul obiectelor de prin cameră. Hai după ea, o îndemnase Elena. Pe gemulețul de la ușă o să vedem tocmai bine, ca la televizor. Eu nu merg, îi răspunse hotărâtă Carmina. Ești o bleagă, îi răspunse Elena. Tocmai acum când... Carmina se simțea dezamăgită. Ceva în interiorul ei plângea. Nu era gelozie ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cât era ziua de lungă cu ochii pierduți printre faldurile perdelei, cu manualul de anatomie deschis pe masă la o lecție oarecare, cu o carte de aventuri ascunsă sub manual. Mama îi aducea spuma de la dulcețuri sau compot rece, o îndemna să mănânce, o proba cu bluzele făcute de ea, îi arăta câte un material cumpărat pentru vreo fustă, o întreba ce model preferă. După o săptămână tatăl veni cu o altă idee. Inactivitatea Carminei era cauza lipsei de ambiție, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un mare egoist, iartă-mă că ți-o spun așa, fără menajamente. Poate, îi răspunse Urâciosul și își privi degetele. Erau subțiri, nervoase, curate. Eu înțeleg, continuă inginerul, ești mai deosebit decât ceilalți ești mai altfel, mai citit. Te-am îndemnat să te apuci de învățat, să faci ceva pentru tine, pentru binele tău, altfel nimic nu-ți dă dreptul să te crezi superior. Ascultă, domnule, îi răspunse Urâciosul, să vă intre bine în cap, nu mă cred cu nimic superior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]