2,093 matches
-
și guvernare militară mascată, între tradiția de independență, dorința unei apropieri de Occident și dezideratul unei minorități de a apropia țara de URSS, apoi de Federația Rusă, asemeni generalului Militaru, vârfurile Armatei au provocat mai multe sincope decât se știe îndeobște în mersul României către normalitate: pentru a da un singur exemplu, prezența trupelor de diversioniști de la Buzău atât la mineriadă, cât și în câteva mari afaceri de contrabandă, e deobicei trecută cu vederea. Cu toate acestea, a devenit tot mai
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
capitole, cu ample analepse explicative, pentru ca, ulterior, lucrurile să se amestece, făcând imposibilă delimitarea strictă a amintirii de percepție, a "realității" de "ficțiune". De fapt, psihologii au dovedit că formarea amintirii nu este niciodată anterioară formării percepției, cum se crede îndeobște. Prelucrarea informațiilor primite din exterior se face și cu ajutorul memoriei, care modelează (cultural) sensibilitatea, astfel încât receptivitatea față de prezent și față de "realitatea concretă" nu numai că nu e obstrucționată, dar e stimulată chiar de capacitatea de a trăi, cu ajutorul imaginației, în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pur, în ideea că viața nu trebuie acceptată așa cum e, în toată trivialitatea ei, ca în literatura "realistă". De ce nu ne-am imagina-o altfel, ca într-un joc... secund? Viață dublă rămâne mărturia unei experiențe-cheie despre cum se scrie îndeobște literatura (ca lectură "autobiografică") și, totodată, despre cum ar fi de dorit să se scrie (ca roman-melodramă). Asumând un eșec exemplar, renunțând la lectura vieții ca viață, romanul lovinescian pare să fi găsit în sfârșit, după o îndelungă gestație, calea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
știa și nu avea nici o îndoială, cauza era dreaptă, oprimarea popoarelor creștine din împărăția otomanilor era atât de mare încât, pentru simpla supraviețuire, oamenii ajungeau să se vândă între ei la propriu și la figurat și să renunțe la ceea ce îndeobște se consideră a fi condiție umană, la credința în care se născuseră ei și strămoșii lor. „Marea idee”, care luase în timp și în locuri tot felul de reprezentări, în esență era aceeași la toate generațiile de creștini ortodocși de sub
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
individului, să se "reîncapsuleze" în societatea actuală sub forma unor reguli formale la nivelul instituțiilor "reformate". Această restructurare poate lua, printre altele, aspectul fluid al "privatizării" (imprevizibile a) instituțiilor statale. Un alt aspect al modernismului contemporan este reprezentat de ceea ce îndeobște este denumit societate contemporană a cunoașterii. Aceasta îmbracă o sumedenie de forme conceptuale. S-a vorbit astfel despre postmodernism ca eră a relativizării valorilor clasice (prin influența fundamentală exercitată în principal de Nietzsche și Heidegger). Autorii la care mă refer
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
a societății" să fie analizată din perspectiva constatărilor asupra fenomenelor incontrolabile care ne perturbă traseele clasice ale existenței sociale, prin varianțe cum ar fi cele din domeniul comunicațional sau din cel al geopoliticii, percepute în contextul fenomenului de globalizare. Este îndeobște acceptată ideea că epoca modernă constă (sau a constat) în principal din industrializare, globalizare și urbanizare. Procesul de industrializare sau, dimpotrivă, de dezindustrializare/postindustrializare și de informatizare continuă să fie asimetric și multipolarizant pe plan mondial. Prin prisma acestor vectori
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
folosit de internauți; și conturarea netocrației, un fenomen care la include pe toate celelalte enumerate mai sus. 6.1. Mediamorfoza contemporană Conceptul de mediamorfoză a fost introdus de Roger Fidler (1997/2004) pentru a indica "transformarea mijloacelor (media) de comunicare, îndeobște determinată de interacțiunea complexă dintre nevoile resimțite, presiunile politice și concurențiale și inovațiile sociale și tehnice" (p. 9). Una dintre ideile principale avansate de acest autor este că au existat trei mediamorfoze, în funcție de invenția diverselor tipuri de limbaje (vorbit, scris
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
turcești de pe litoralul pontic, în luna octombrie 1847196. Semnele prevestitoare ale unui nou flagel de proporții erau vădit îngrijorătoare, iar corpul medical european a intrat din nou în alertă. Astfel, Ministerul Sănătății din Londra (Board of Health) s-a arătat îndeobște interesat de a se documenta asupra bolii care afectase destul de grav insulele britanice, mai cu seamă Irlanda, în cursul iernii 1831-1832, și al cărei focar se afla, după cum se știe, în India - posesiune colonială engleză. Factorii de răspundere ai ministerului
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
la mai mult de 800 oameni atacați de holeră, singur cu mâna mea, căci dohtorul ocrugului și el pătimea... Am alergat zi și noapte și cu stăruința mea am avut norocire de am stăvilit boala la care erau supuși lăcuitori îndeobște din acea plasă"294. Alți membri ai administrației revoluționare se plângeau, la rândul lor, de greutățile întîmpinate din pricina molimei ce bântuia în țară. De pildă, la 19/31 iulie 1848, comisarul județului Vâlcea, Dumitru Zăgănescu, raporta Ministerului Trebilor din Lăuntru
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
suficient humor -, modul cum s-a resimțit groaznica boală în mediul sătesc din Moldova, un modest slujbaș public din Țara Românească, serdarul Ștefan Fănuță (1787-1853), fost președinte al Tribunalului Agiei (Poliției) din București, membru al Sfatului Orășenesc și publicist, cunoscut îndeobște ca ultimul nostru cronicar sub pseudonimul de Zilot Românul, a consemnat, sub impresia evenimentului, la un an distanță amintirea flagelului în stihuri naive, prea puțin șlefuite. Ca un drept credincios fiu al Bisericii, dar într-un spirit destul de conservator, piosul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ales cei ce profitau a se căuta din timp, favorizați fiind totdeodată și de puterea fizică". Printre cei care au depășit încercările bolii s-a numărat însuși doctorul Bălăceanu, care face deci excepție de la regula formulată de mulți epidemiologi că, îndeobște, reprezentanții corpului medico-sanitar angajați în combaterea molimei nu se contaminează, oricât de potrivnice ar fi condițiile lor de lucru, Bălăceanu punea propria îmbolnăvire pe seama "multei osteneli", la care se văzuse nevoit a se deda. Patru zile a suferit de diaree
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
știe despre holeră că, asemenea purtătoarelor altor molime, este "o ființă" peste măsură de rea. Cum aflăm dintr-un răspuns primit din județul Fălciu, ea se înfățișează "ca ceva încorporat, dară văzut numai de cel care moare". Alții afirmă că îndeobște bătrânii sunt în stare să vadă această ființă malefică. Duhul holerei se preface într-o babă care umblă noaptea prin sate și orașe. Holera apare alteori ca un moșneag, ba chiar ca un câine, un ogar482. Dar cel mai adesea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
avem încotro să ne aruncăm privirea! Pentru noi singurul mijloc de a fi eroi este să murim spînzurați! Bologa se lăsase pe un scaun, copleșit. Klapka, încredințat că l-a potolit, continuă cu mai multă siguranță: ― O crimă imensă e îndeobște războiul, dar cu deosebire războiul Austriei! Încaltea când un popor de același sânge ia armele, cu sau fără dreptate, știu cu toții că izbânda va fi spre folosul neamului și prin urmare fiecare om poate muri cu credința că s-a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se numește lege. De exemplu: această regulă: dă fieșcăruia ce e al lui - este lege. Acele legi cărora se supun toate celelalte se numesc legi mai înalte. Deci legile cele mai înalte ale cugetărei sunt acele reguli cărora neapărat și îndeobște trebuie să le urmeze mintea în cugetare, însă fiindcă toată cugetarea este sau problematică sau aievnică și cea aievnică iar sau întîmplătoare sau neapărată, pentru fieșcare din aceste trebuie să fie niscaiva legi mai înalte. Despre legile cugetărei cei problematice
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
prin care se desface conceptul în notele sale; iară syntesis prin care se împreună laolaltă înfățoșările pre cari le cuprinde conceptul sub sine. Analizul se câștigă prin abstracție, iară sintezul prin combinație. Despre semnele concepturilor. Priceperea și dispărțirea semnelor Semn îndeobște este un obiect simțibil care, sau din fire, sau prin învoirea oamenilor, este hotărât spre aceea ca afară de sine să deștepte în noi încă reprezentația ăstui obiect. Acest semn este sau firesc sau voințelnic. Firesc semn este acela care este
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
acestea între sine raportîndu-se către obiectul pe care ni-l arată și cu această hotărâtă raportare mi le-aș înfățoșa într-acest chip: Petru este învățat sau Petru nu este învățat, atuncea judec eu sau formez o judecată. Așadar județul îndeobște este acea lucrare a minții, prin care hotărâm obiectiva cuviință a două sau mai multor înfățoșări între sine, care hotărăște spunîndu-se cu cuvinte se numește propoziție sau enunciație (spunere). Deci orice se va spune de județuri aceea se va înțelege
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
aici se spune că oamenii urmăresc fericirea ca fiind bunul suprem al vieții, se are în vedere un cu totul alt sens al cuvântului, mult mai "sociologic", față de misticul, esteticul și religiosul primei accepții. Fericirea pe care oamenii o caută îndeobște n-are nimic de-a face cu experiențele extatice, extreme. Dimpotrivă, e vorba 309 de faimoasa "aurea mediocritas" a antichității, de cultivarea grădinii proprii, de tihna și pacea unei vieți înțelepte, potrivite omului, lipsite de zbucium și de excese. în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Să cobori deasupra firidei, zise Auta. Hor însă nu încuviință. - Atunci am să fac altfel! și Auta îl rugă pe cârmaci să-și oprească luntrea în aer, deasupra marii corăbii regești. Soldați nu erau prin apropiere, iar corăbierii spălau puntea. Îndeobște era lume puțină în acel ceas al dimineții. Auta luă pâlnia întăritoare de voce, deschise o ferestruică și din scoica minunatei unelte străine tună glasul lui: - Cârmaci al regelui Atlantidei, fie el veșnic viu, sănătos și puternic, zeii vor să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
numărul imediat următor al Flacărei să vă explicați asupra ei [insinuării, n.n.], și anume în sensul scuzelor ce mi se cuvin și pe care le reclam, hotărât ca, în lipsa lor, să fac uz de mijloacele mai puțin indirecte cu care îndeobște se pedepsește lașitatea". Epitropa aparține tot registrului ironiei, dat fiind că se întemeiază pe o contradicție între doi termeni, în care cel exprimat antifrastic este masca celui presupus. Ca figură retorică, ea este, din punct de vedere logic, complementară diasirmului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aștearnă peste descoperiri, între momentul scoaterii lor din pământ și valorificarea la un înalt nivel științific. Demersul apare cu atât mai necesar, cu cât completează o fațetă puțin cunoscută a modului de trai al populației cucuteniene, despre care se afirmă îndeobște că preferau așezările situate la înălțime, cu o bună apărare naturală. Or, așezarea de la Hoisești - care face obiectul monografiei de față - ne demonstrează că această populație știa și putea să se adapteze la diverse medii naturale, uneori chiar mult diferite
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
decât plagiatul comun îmi pare plagiatul de idei - greu, dacă nu imposibil de identificat la nivelul contigent al slovelor. Există însă o formă mai perfidă a plagiatului: plagiatul de limbaj, cu pretenție de originalitate. Această formă de pla giat constituie îndeobște patologia mediilor academice și este expresia, dusă până la ultimele consecințe, a parvenitismului intelectual. Asemenea lucrări nu transmit nimic (fiindcă nu își propun acest lucru), ci par a spune ceva prin simpla utilizare, cu viclenie, a unui jargon. Este vorba despre
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
manifestărilor din registrul profan, desacralizat, și reduce dimensiunea profană la incapacitatea omului de a per cepe și a fi în legătură cu sacrul. Propun în cele ce urmează recontextualizarea ideii de sacru, pornind de la o observație simplă: dacă expresia „manifestarea sacrului“ este îndeobște acceptată și, de aceea, des întâlnită, nu la fel stau lucrurile în privința formulei posibile „manifestarea profanului“. Cu alte cuvinte, premisa de la care se pornește, în cazul lui Eliade (dar și în cazul lui Otto), este aceea că se consideră de la
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și redare ale autorilor. De aceea, numai o lectură critică poate continua gestul creator al înțelegerii vii, care nu transformă cuvintele în pietre și idoli. I.2 Reprezentări axiale și reprezentări concentrice Diferitele reprezentări ale parcurgerii treptelor, așa cum se regăsesc îndeobște în discursul religios, aduc în prim-plan fie ideea centrului, fie ideea axei ca axis mundi, cu valorizarea accentuată a punctului terminus (centrul, respectiv „vârful“, „cerul“, „susul“ etc.). Ierarhia se va desfășura fie circular, în jurul centrului, fie pe verticală, în jurul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
orală sau scrisă) ori ca teologie. Ierarhiile reprezintă puntea deschisă dinspre principiu (termen utilizat aici convențional) către om și invers. Modurile de întruchipare a ierarhiilor divine în diferite tradiții sunt relevante pentru înțelegerea relației omului cu „divinul“. Această relație este îndeobște așezată sub semnul religiei sau, nuanțând: sub semnul religiei, în mediile secula rizate, și sub celal religiei (i.e. al „refacerii legăturii“ cu divi nul, așa cum sugerează interpretarea în cheie etimologică a termenului), în mediile practicante. în primul caz, religia este
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
poziției). în cea de-a doua ipostază este vorba despre mișcarea internă, a sufletului, care nu depinde de materie (cel puțin nu în același mod în care se manifestă mișcarea corpurilor în spațiu și timp). Această mișcare, mai subtilă și îndeobște „invizibilă“ nouă, emerge pe alte coordonate. Ea ar putea fi descrisă ca intenție ori atenție, ori privire interioară, ori gând, ori emoție, ori trăire. Mobilul, ținta, „locul“ ori „timpul“ „acțiunilor“ interioare constituie reperele ori centrulacestui tip de mișcare. „Viteza gândului
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]