1,581 matches
-
slabă și uscată, bolborosea cuvinte neînțelese, bătând câte trei cruci în toate unghiurile casei, Lixandra privea din prag mortul, nemișcată, Marghioala a lui Mială își învelise capul cu un bariș negru, lung, care-i atârna puia la poale, și se îndesa spre luminări să nu le lase să se stingă, iar Chirița se dase lângă văduvă și o sfătuia: - Dacă mături, să dai gunoiul spre coada casei, să nu te iei, Doamne ferește, după răposat! - Las', că știe ea! se amestecase Aglaia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Așa e... Încuviință nevasta cârciumarului. - Da cade bine, pe urmă, că or să se certe, uite aici.... Degeaba privea Lina, nu înțelegea nimic. 327 Ghicitoarea strânse cărțile. - Au obosit, spuse. Mai dă pe la mine să-ți mai ghicesc. Aglaia se îndesă mai către Marița: - Da n-ai putea dumneata să faci ceva, c-am auzit că-i aduci înapoi. Coana Marița puse degetul la gură: - St! Astea nu se potrivesc așa, să știe toată lumea... Și i-a făcut ce i-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să mă întrebi dacă am pus niște pâine la prăjit, ei bine, nu! —E, asta e. M-am ridicat ușurel și m-am dus la frigider, de unde am scos pachetul de galete pe care-l păstram pentru situații de urgență. Îndesând cât de multe puteam în aparatul de prăjit, am scos margarina și borcanul de ciocolată Marmite. Pe unde ai fost, Sam? întrebă Hawkins, sprijinindu-se de masa din bucătărie și fixându-mă cu cea mai intensă privire albastră de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Sfântul Simion Stilitul 1? — S-ar putea. N-am avut eu nici un stâlp, dar nu m-am epilat pe picioare și cam aici s-a oprit asemănarea dintre noi. Se auzi scârțâitul prăjitorului: galetele nu ieșiră la suprafață pentru că le îndesasem prea mult, dar le-am pescuit cu un cuțit și am început să întind ciocolată pe ele. Nici măcar n-o să-ți pun vreo întrebare despre criza asta a ta, zise Hawkins cu noblețe. Ar fi fost mult mai nobil dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ajută, zisei eu cu sarcasm. Ce sofisticat. — Bestie mică, zise Hugo. Ia un bol, umple-l cu ce vrei și, după aceea, domnii aceia de acolo o să ți le gătească, dacă îi rogi frumos. Îmi arătă vreo doi orientali mari, îndesați în uniforme albe, care stăteau în spatele unui semicerc de guri feroce de gaz care le ajungeau până la brâu, deasupra cărora se afla un vas enorm de oțel inoxidabil, din care se ridicau nori groși de abur de mâncare. Îmi amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și cu mâna întinsă: — Mă numesc Aladin Hassan Ibn-al-Wazzan, neguțător din Fès și de baștină din Granada, facă Domnul să fie iarăși a noastră prin paloșul otomanilor! Foarte intimidat, Bayazid s-a aruncat peste mine și și-a ascuns obrazul îndesându-l umărul meu. Ofițerul i-a dat pace, spunându-mi: Frumos copil! Are același nume ca fiul meu cel mare! Nu l-am mai văzut de șapte luni. Mustața îi tremură. Privirea lui nu mai avea nimic înspăimântător. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
echipe de avocați. Dar Yariv știa că, de fapt, oricare din ele ar putea aduce, în sfârșit, pacea pentru poporul lui sau o nouă epocă de vărsări de sânge și lacrimi. Când îl auzi pe Tal întorcându-se împreună cu ceilalți, îndesă hârtia înapoi în sertar și, în aceeași clipă, scoase o pungă de garinim, semințele de floarea soarelui care deveniseră marca lui înregistrată. Nici unul din colegii săi nu văzuse notițele președintelui american. Nici nu le vor vedea până în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și vase din toate timpurile, din epoca asirienilor și a babilonienilor, a sumerienilor, a perșilor sau a grecilor. De cele mai multe ori se transportau fragmente, deși exista o poveste despre băieții lui Tariq care au cărat o statuie întreagă până la Aman, îndesând-o în portbagajul Rachetei Deșertului. Se pare că i-au strecurat șoferului vreo câțiva gologani - și i-au spus că încărcătura lor era doar un cadavru. Asta era morala răsturnată a Bagdadului din primăvara lui 2003. Mahmud trimisese aproape doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
foarte rar acolo: e prea sfânt. A ascuns-o dedesubt. —Dedesubt? — Acum câțiva ani au săpat tunelurile care merg paralel cu Zidul de Vest. Tatăl meu și alți câțiva arheologi. Nu partea cunoscută a zidului, unde se roagă toată lumea și îndesă acele bilețele de rugăciune către Dumnezeu în crăpături. Ci o porțiune întreagă de zid care a fost îngropată sub restul orașului. Sub Cartierul Musulman, ca să fiu mai exact. Toată lumea a înnebunit. — Vrei să spui palestinienii? — Bineînțeles. La ce se aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Vomită.) Te omor! PARASCHIV: O să-ți treacă. MACABEUS (Mieros.): Mi-e foame. Mai vreau. PARASCHIV: Trebuie să te porți frumos cu mine. MACABEUS: Mă port frumos. PARASCHIV: Ar trebui să-mi pupi mâna. MACABEUS: Ți-o pup. PARASCHIV: Ha! (Îi îndeasă alt cartof nesărat în gură.) MACABEUS (Înghițindu-l hulpav.): Era... fără sare... PARASCHIV: Sarea ți-o dau separat... (Îi presară sare pe limbă.) MACABEUS: Mare cutră ești... PARASCHIV (Râzând.): Zău? MACABEUS: Ah ce te-aș mai beli! Ce te-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
În dimineața următoare, să-i aducem În dormitor și să scotocim acolo În ei, ca să asiste și ea la bucuria noastră. După ce m-am trezit, m-am consultat repede cu fratele meu, după care, am Început să pipăim nerăbdători ciorapii Îndesați cu mici daruri și foșnind foarte plăcut; le-am scos pe rând, cu precauție, am desfăcut panglicile, am tras puțin hârtiile de Împachetat, examinând totul În lumina firavă care se strecura printr-o crăpătură a jaluzelelor, apoi le-am Împachetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
căzând apoi greoi pe față. Despre evadarea noastră efectivă, nu prea am ce povesti. Memoria mea a reținut imaginea ei fugară În timp ce Își punea ascultătoare pantofii de pânză cu tălpi de sfoară, pe partea de cort expusă vântului, În timp ce eu Îndesam o plasă de fluturi pliantă Într-o pungă de hârtie maro. Următoarea imagine Înfățișează Încercarea noastră de evadare prin pătrunderea Într-un cinéma cufundat În beznă de lângă Cazino (aflat, desigur, dincolo de limitele admise). Am stat acolo, ținându-ne de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
trăsături. Desfăcându-și Încet paltonul, Începu să tragă de ceva ce se afla la subțioară. I-am venit În ajutor și În cele din urmă am reușit să extragem din mânecă lungul meu fular de lână pe care fata Îl Îndesase În paltonul lui. Obiectul ieși centimetru cu centimetru; parcă despachetam o mumie Învârtindu-ne Încet unul În jurul celuilalt, spre marea veselie a trei târfe de pe trotuar. Apoi, după ce operațiunea a fost Încheiată, am mers fără să scoatem o vorbă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
lipeau de miile lui de răni și Îngăduind, pentru prima oară de cînd se ținea minte, ca lacrimile să-i curgă pe obraji. Își dădu frîu liber lacrimilor și plînse fără să se rușineze, convins că avea cu vîrf și Îndesat motive să o facă și că nu exista - și probabil că nu existase niciodată de-a lungul istoriei - o ființă atît de profund nefericită pe fața pămîntului. Chiar și Elegbá, zeița răului, Îl părăsise, și pricepea acum greșeala pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În acea după-amiază căută să coboare pînă la ea și, cu toate că i se păruse din cale-afară de riscant, ba chiar fusese de două ori pe punctul de a se prăbuși În hău, ceea ce descoperise l-a răsplătit cu vîrf și Îndesat pentru toate primejdiile prin care trecuse. Strîmtă la Început, gura peșterii se deschidea aproape imediat spre o cavernă uriașă, de vreo cincizeci de metri lungime și tot atîția lățime, Înaltă, uscată și primitoare, straniu luminată, Într-o tonalitate difuză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prizoniere, împungând prin deschizături și umflându-se pe la cusături, ca niște bule de poliester rozaliu. Tot coletul acela uman era înghesuit în spațiul din spatele tejghelei, revărsându-se pe la margini în valuri de grăsime, verde în carouri, de parcă biata fată fusese îndesată acolo la fel de brutal ca piciorul surorii vitrege în condurul de cristal. Avansând spre capătul benzii - mai era doar o femeie înaintea mea - am privit din nou spre fața fetei. Încă se mai uita la mine, continuându-și scanatul neîntrerupt, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și începu să-și scarpine nasul cu vârful unui deget. Când am ajuns la ieșire cu sacoșa mea de plastic, am privit înapoi spre ea. Stătea nemișcată, fără să se mai scarpine, arătând ca o jucărie de pluș uriașă, nedorită, îndesată într-un sertar deschis. Părea că se prăbușise în sine pe verticală de când plecasem de la casă, iar capul abia i se vedea peste raftul cu reviste. M-am întrebat dacă avea nevoie de ajutor ca să poată ieși la sfârșitul programului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
împrăștiate dincolo de marginile coșului împletit, dar picioarele fuseseră dezgolite de fiecare dată, fără excepție. Apoi mi-am zărit pantofii. Zăceau la câțiva centimetri de marginea patului, abandonați întâmplător, cel drept pe o parte, iar celălalt cu o singură șosetă neagră îndesată în el. Încă refuz să cred că în seara de dinainte, absolut treaz, îmi abandonasem rutina de a mă dezbrăca lângă ușă și, dat fiind că nu prea era probabil să fi luat papucii de la locul lor de pe raft și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cantină. Pe bune, ’s atentă când mă duc: dacă domnu’ Chipstead e deja acolo, aștept. Nu-mi place să mă vadă cum mă mișc mai mult decât trebe. E mai bine să mă găsească deja pe poziție, ca să pot să-ndes cât de mult se poate din mine sub masă. Îmi pun cumva mâinile pe masă și-ncerc s-ascund celelalte părți și-l las să se concentreze pe țâțele mele. L-am văzut cum se uită la ele și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
lichide. L-am pus pe Charlie să ia o cutie de la Kentucky Fried Chicken ca să pot să mă uit la el cum mănâncă- sună aiurea, da’ știi la ce mă refer, nu? Și am apucat o bucată și mi-am îndesat-o în gură și am mestecat și-am tot mestecat la ea și-am scuipat-o la gunoi. Era așa bine să simt ceva ce puteam să mestec și m-a ajutat c-am simțit gustu’. Ieri am fost înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o băcănie asiatică anonimă, perfectă, și după o scurtă deliberare am ales un borcan de orez pentru bebeluși ca fiind cel mai potrivit. Am adăugat o franzelă ca să-mi refac puterile și am reușit să le plătesc și să le îndes în mica sacoșă de plastic oferită fără să fie nevoie să întâlnesc ochii bărbatului indiferent de la casă. Mi-am dus prețioasa muniție afară din magazin, pe străzile din dos. Am găsit un loc liniștit și, după ce căutasem vreo dovadă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fi crezut-o în ruptul capului. Un muzeu spart, canalul, noaptea de coșmar, pistoale, sânge, un motan cult, bătrânii, noi și o poveste cu ciori și pitpalaci de aur... Unde-i logica? Sânt nebun? Ce se întîmplă?" Râse multă vreme, îndesat până simți că i se face rău. " Criza! Dacă nu fac rost urgent de morfină, partida e pierdută!" CAPITOLUL X O SINUCIDERE ROMANTICĂ Lampa încovoiată cu o căciulă de tablă verde și gât inelat lumina masa și mâinile lui Cristescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
doamnă, spuse el, băgându-i la curea. Ne vedem data viitoare, i-am zis, ținând ușa deschisă ca să poată ieși. Aproape că Jim ieșise pe ușă, când se Întoarse și spuse: —Asta era În buzunarul domnului Mortimer, doamnă. Mi-a Îndesat ceva În mână și a dispărut pe coridor. Închizând ușa, m-am uitat la ceea ce-mi dăduse Jim: o punguță Ziploc din plastic transparent, care părea să aibă În ea un teanc de chitanțe. M-am gândit că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Phoebe se Întoarce, În mijlocul propoziției, spre direcția din care venea lumina strălucitoare. — Ia uite! Uite-o pe Valerie cu Baba. Cred că e prescurtarea de la Balthazar, spuse Phoebe, năpustindu-se În direcția unei alte tipe trăsnet al cărei copil era Îndesat fotogenic Într-un portbebe tivit cu blană, pe care-l ținea agățat În fața ei. Adevărul e că singurele persoane de acolo care erau băgate În seamă erau Îngerașii de bebeluși din mulțime, care continuau să vină. Aceasta este, totuși, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
oftat nefericită. Am vrut să plec. Doar o clipă, am ceva pentru tine, spuse Marci, prinzându-mă de mână. Să nu crezi că sunt vreun traficant de droguri sau ceva de genul ăsta, dar asta e pentru tine. Marci Îmi Îndesă În palmă o batistă albă Împăturită. Am despăturit-o. Înăuntru era o singură tabletă. Mi-am strâns palma, făcând-o pumn. —Marci! —E un Klonopin. Mai este cunoscut și ca valiumul homosexualului. E pentru situații de urgență. —Mersi, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]