2,372 matches
-
nici obiect al științei, nici artificiu de orice fel, nici măcar arta de a schimba prin sortilegiu cele scrise. În templele subterane de la Memfis Învață cum comunică demonii cu lucrurile terestre, locurile de care se feresc ei, obiectele pe care le Îndrăgesc, și cum locuiesc tenebrele, și ce rezistențe opun În anumite domenii, și cum pot să posede sufletele și trupurile, și ce efecte obțin ei din cunoașterea superioară, memorie, teroare, iluzie, și arta de a produce zguduiri de pământ și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nume. Teofana a simțit afecțiunea țiganilor din prima clipă, dar i-a trebuit un timp până a se integra în familia lor. Ce-i drept toți o iubeau. Ce era mai bun ei îi dădeau. Izaura, Păun și Rozmarin au îndrăgit-o din prima clipă. Era pentru ei o noutate și în același timp o plăcere să se joace și să stea cu ea. Fiind mereu cu ei, Prințesa încetul cu încetul s-a obișnuit în șatră. A învățat țigănește, au
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
faceți gălăgie că vă scot afară! Nu facem. Ne credeți chiar atât dă proști? Nu peste mult timp s-a tras cortina și acordul muzicii. Apariția Prințesei în rolul Constanței, a fost întâmpinată de ropote de aplauze, solista fiind foarte îndrăgită de publicul din oraș. Ea arăta superb, într-o rochie de mătase de un albastru pronunțat, strânsă pe talie până la mijloc de unde se lăsa în falduri bogate până la glezne. Decolteul larg lăsa să se vadă salba de galbeni pe care
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
la cerșit nu pentru că ei o obligau, ci pentru că ea a vrut. Îmi spunea că o durea faptul că țiganii o iubeau mai mult decât o iubiseră ai ei. Tot cerșind, a ajuns și pe la casa unei doamne care a îndrăgit-o și până la urmă a hotărât, împreună cu soțul ei, s-o înfieze. Fetei îi părea rău să plece din șatră. Se învățase acolo și nici țiganii nu voiau s-o lase. Când li s-a explicat că e spre binele
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mai multe despre obiceiurile și tradițiile de Crăciun din Comuna Muntenii de Sus, județul Vaslui am stat de vorbă cu unul din locuitorii acestei comune și anume cu bătrânul CIULEI IOAN. Care este obiceiul de Crăciun pe care dumneavoastră îl îndrăgiți cel mai mult? Obiceiul meu preferat este Tăierea porcului deoarece acest obicei nu s-a uitat și nu se va uita niciodată deoarece porcul este prezent pe masa tradițională de Crăciun. Tăierea porcului din ziua de azi se face la
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
gospodar. Tinerii dansau în curte, iar părinții stăteau deoparte și priveau cu cine dansează fiul sau fica lor. De asemenea, băieții se prindeau în horă,învârteau hora o dată, de două ori, iar fetele se prindeau în dreapta băiatului pe care îl îndrăgea. Când se strica hora, fiecare băiat trebuia să aibă pereche cu care să danseze, iar cel care nu avea rămânea de râs. La fel se întâmpla și în celelalte zile de Crăciun. Dacă acum lumea așteaptă Crăciunul pentru cadouri, atunci
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
doua zi împărțeam colacii și banii. Flăcăii în jur de douăzeci de ani se mascau ,își luau bice și tălănci, se grupau câte patru -cinci, își compuneau urături și mergeau cu uratul pe la rude și pe la fetele pe care le îndrăgeau. În timpul sărbătorilor de iarnă la hora satului,când se întorceau băieții din armată, se legau prietenii care mai târziu se transformau în căsătorii.
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
sufletul și în gândurile ei să nu existe nimeni și nimic afară de dânsul. Suferea de o gelozie cu atât mai chinuitoare cu cât mai mult îi era rușine s-o mărturisească. A încercat s-o ademenească la țară nu ca să îndrăgească ea pământul, ci ca să-și ferească iubita de tentațiile orașului. Patru ani iubirea lui a îndurat toate durerile, până ce și-a destrămat speranțele. Dacă a consimțit el ca Nadina lui să plece singură în străinătate a doua oară! Și, în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
chiuia și se sfărâma jucând cât știa dânsul mai frumos, să-l vadă și să-l audă Domnica, și să-și aducă aminte că nu e flăcău în sat mai bine ca dânsul, și să nu-l uite ori să îndrăgească pe altul. Domnica înțelegea că Pantelimon face toate de dragul ei, se simțea mândră, îi strângea mâna uneori și se mai lipea de el, și se uita împrejur, la oameni, parc-ar fi vrut să spuie tuturor că are să-l aștepte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
însoară niciodată, fiindcă altă fată ca ea n-are să mai găsească. ― Vezi ce cuminte ai fost că nu te-ai pripit? îi zise acuma cumnată-sa Florica. ― Ba dacă te-ai fi grăbit și ai fi luat-o de când ai îndrăgit-o, biata fată n-ar mai fi ajuns de batjocura cațaonului! făcu învățătorul compătimitor. Nicolae bufni, sudui și în cele din urmă rugă pe frate-său să ajute cumva pe Chirilă, că nu se poate să rămâie așa asemenea fărădelege
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Noica și continuă : „De mai bine de 100 de ani România e îmbrîncită spre istorie, sau alteori se îndreaptă singură spre ea. (...) Totul a venit să ne scoată din eternitate. Mai puteam rămîne așa pe plan de cultură ? Mai puteam îndrăgi numai ceea ce sîntem de totdeauna ?”. Uneori, această figură mitică a Țăranului a fost trăită deci și ca o tiranie, o prăpastie în calea prefacerii rîvnite sau necesare. După război, în plin comunism, Noica a încercat să scape de această eternitate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Nu c-ar fi existat vreun motiv de tristețe în viața ei, din moment ce avea o căsnicie fericită și un băiețaș încântător. Dar plângea adeseori pentru suferințele omenirii și pentru părțile ei vulnerabile, sau pentru friabilitatea tuturor lucrurilor pe care le îndrăgea. Stella, însă, avea întotdeauna motive reale să plângă. Totuși, până atunci, Gabriel n-o văzuse niciodată plângând, nici măcar nu și-o putuse imagina plângând. Cele două femei nu erau prietene intime și nu erau aliate, dar se plăceau una pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hong Kong, unde a murit, trei ani mai târziu, într-un misterios accident de laborator, fără să-și fi revăzut vreodată fiul mai mic. Firește, Tom era mult mai tânăr decât George și Brian. Se mai spune că Alex și-a îndrăgit fiul vitreg în dauna propriilor ei fii, făcându-i pe aceștia să-l urască. O altă variantă pretinde că, deși Alex îl adora pe Tom, dragostea față de acesta nu a întrecut niciodată atașamentul pătimaș pe care-l nutrea pentru primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
obicei, continuă Brian. Picnicul anual pe coasta mării era un vechi obicei de familie. Îl organizaseră și cu un an în urmă, deși casa fusese vândută; se duseseră în același loc, doar ceva mai departe pe coastă. Brian și Gabriel îndrăgiseră casa de pe țărm, le plăcuse așezarea ei, fuseseră bucuroși să aibă permanent acces la mare. — Asta-i ceva care ține de viitor, răspunse Alex. Viitorul nu-l putem cunoaște niciodată. — Doctorul zice că nu e bine să mai înotăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să simtă că nu mai poate da îndărăt. Să dea îndărăt, unde? Și începuse să nu mai fie indiferentă la banii câștigați ușor. S-a salvat de adevărata sinucidere acordând mult mai multă seriozitate negoțului ei. A aflat și a îndrăgit cuvântul „curtezană“. Unii dintre clienți îi istoriseau povești despre prostituatele din alte țări, femei exotice închise în cuști, la Calcutta, matroane care stau și tricotează în vitrine iluminate, la Amsterdam. Diane reușise să se instaleze într-un apartament și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aducă pe Stella, dorise foarte mult acest lucru, dar acum nu își mai putea aminti de ce. Și ea o iubea pe Stella. Voia s-o ajute și s-o apere și s-o răsfețe, s-o îngrijească și s-o îndrăgească. Voia să atingă capul acela mândru cu o mână compătimitoare. Voia să o salveze pe Stella, cel puțin pentru un timp (și de ce nu pentru totdeauna?) din viața ei primejdioasă. Voia să-i creeze Stellei o vacanță, o întrerupere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un lucru, spuse Rozanov. Condiția ca să mai avem viitoare convorbiri este aceea de a nu-mi mai pomeni vreodată numele acestui tânăr. — O, cum doriți... În timp ce intrau în oraș, părintele Bernard se întreba singur: „Oare îmi place omul ăsta, îl îndrăgesc, îl urăsc, e nebun?“. Era din nou duminică dimineața. În biserica St. Paul, părintele Bernard îi păstorea pe credincioși pârându-i lui Dumnezeu că greșiseră și că se îndepărtaseră de la calea lui cea dreaptă, precum niște oi rătăcite, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lumea noastră. Să iubim lucrurile apropiate nouă, lucrurile bune și clare și să nădăjduim că, în lumina lor, li se vor putea adăuga mereu altele. Să prețuim inocența. Copilul este inocent, omul matur, nu. Să prelungim cât putem și să îndrăgim inocența copilăriei, așa cum o aflăm la copil și cum o redescoperim, mai târziu, în noi înșine. Să o privim ca pe o reîntoarcere la o anumită simplitate, ceva ce nu e greu de înțeles, un bun nu îndepărtat, ci foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cântecului său, imaginându-și, până la cel mai mișcător amănunt, situația pe care o descrisese: el, eroul, îndrăgostit, dar înfrânându-și apriga dorință posesivă; fata, sfioasă, blândă, reținută (o virgină?), incapabilă să ia o hotărâre. El îi respectă nehotărârea, ba chiar îndrăgește indecizia care-l chinuiește, nesiguranța cețoasă, obscură, neputincioasă, ilogică, și lipsa de contur definit, pe care Tom le asocia cu fata de care se va îndrăgosti odată și odată. (Chiar în acea seară el și cu Emma ajunseseră la concluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
singură (dar niciodată lui Hattie): „Bietul bătrân! E un excentric, împiedicat și neputincios, care are nevoie de cineva care să-i poarte de grijă“. Dacă ar fi fost doar „un biet bătrân împiedicat“, probabil că Pearl tot l-ar fi îndrăgit, dar în alt fel. Așa cum stăteau lucrurile însă, sentimentele ei erau împănate cu un filon de admirație și de teamă. Nu pentru că Pearl sau Hattie i-ar fi citit vreodată vreuna dintre cărțile lui, dar știau, incontestabil, că era „o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Și, mai presus de orice, nu trebuia să se trădeze. Când John Robert îi scria, Pearl se îmbujora pe sub culoarea ei tuciurie. Și când sosea la ele, Pearl roșea ca para focului, era emoționată, dar invizibilă și perfect eficientă. Îi îndrăgea instrucțiunile. Asta era tot ce-i putea el da, și însemna mult. Tremura în fața lui, iar el privea prin ea, cu ochii săi preocupați și distanți. „Trebuie să renunț la amândoi, își spunea Pearl stând pe cărarea verde, acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
peretele din bucătărie, care sugera o formă de urs și care, într-un fel, devenise proprietatea lui Adam. Făcând curățenie, Gabriel, din grabă și neatenție îi ștersese ursul. „Adam e ca mine, își spunea ea, și totuși e altfel. El îndrăgește tot felul de lucruri ciudate care, în realitate, sunt non-lucruri. Lumea-i plină pentru el de astfel de închipuiri. Tot ce există îi aparține - întotdeauna mierla lui e cea care cântă, păianjenul lui e cel care a țesut o pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și privind prin cameră fără să vadă. John Robert, aflat acum în picioare în mijlocul încăperii, i se adresă lui Pearl. Îți dai seama cât rău ne-ai făcut? Ai reușit să mă faci de râsul orașului ăstuia pe care îl îndrăgesc și în care te-am adus cu atâta încredere. Și ai mânjit reputația lui Hattie în chip ireparabil. Dumneata erai beată? Nu, răspunse Pearl și ochii îi scăpărară o clipă, apoi își reluară privirea încruntată. Cum să fi fost beată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
eu? întrebă Alex. George se opri din mestecat. — Ai vrea? Da, foarte mult. Și nu v-aș sta în drum. M-aș muta undeva prin apropiere și v-aș invita la masă. Uneori am putea înota împreună. — Și Diane? Aș îndrăgi-o pe Diane, de ce nu? — Chiar dacă vrea să devină Diane McCaffrey? Pentru că vrea, să știi. Da. Simt că și eu mă schimb. O anumită revoluție și-a încheiat ciclul. Poate că-i ceva legat de William, poate că o părticică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e o imposibilitate, a schimba trecutul ar fi un sacrilegiu, pentru așa ceva se moare. — Nu. Dumneata ai făcut-o, ai sărit peste prăpastia dintre noi. Dă-mi voie să te conving, nu înțelegi, suntem împreună, ca doi prieteni care se îndrăgesc, ca o familie - dumneata ai izbutit să creezi această apropiere. — Lucrurile nu stau așa, Hattie, și nu pot fi făcute să arate astfel. Ar trebui să pun capăt acestei conversații, dar n-am inimă s-o fac, aș dori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]