1,816 matches
-
copiilor, sIDa, analfabetismul. Viața mea începe să capete un sens, gîndi domnul Busbib contemplînd ansamblul celor zece puncte de pe foaia de hîrtie. își mai turnă încă o jumătate de ceașcă de cafea, decoloră lichidul negru cu puțin lapte și îl îndulci cu jumătate de linguriță de zahăr. acum era momentul să-și aprindă o țigară. extrase din pachet primul marlboro al zilei și trase adînc primul fum în plămîni. oare ce merita pus pe locul UnsPreZeCe ? După un minut de reflecție
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să intervină ? Cum ? Pe lîngă cine ? Domnul Busbib își șterse frutea de sudoare (da, începuse să transpire din cauza concentrării) și își mai turnă cîteva picături de cafea, așa rece cum era. De data aceasta bău lichidul fără să-l mai îndulcească, avea nevoie de ceva amar în gură pentru a putea continua să reflecteze la problemele umanității. CInCIsPreZeCe : Dispariția biodiversității. Da, da, da. omenirea era oarbă, stupidă, indiferentă în fața acestui fenomen - dispariția unor specii întregi de plante și animale. Brusc, creierul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
În timp. Pă bune, conașule Larramendi, când s-a-mplinit ăi doi coți dă pedeapsă, mi-a părut că s-au dus dântr-un foc. I-adevărat că Domnu Îmi dase viziuni căcălău, toate miștoace pă veridic. Când don Wenceslao Îmi parola, să Îndulcea la moacă. Dă la bun Început io am suspicionat că fericirea Îi venea dân amintirile dă suvenir, da p-ormă m-am priceput că ceva se Întâmpla În cârca mea. M-am Întors, puriule. Am ginit ce ghiftuise ochii lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În prima seară, expoziția a funcționat În graba mare, apoi piața s-a liniștit, fără să se fi vândut măcar o piesă. Cartonașele pe care scria Vândut n-au dus de nas pe nimeni. Din contră, critica publicistică i-a Îndulcit pe cât posibil pilula; a făcut aluzii la Henry Moore și a echilibrat orice efort laudatoriu. Eu Însumi, pentru a plăti un completo, am publicat În Revue de l’Amérique Latine propria-mi notiță encomiastică, tupilată, e drept, sub pseudonimul „Racursiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe care mi-a racolat-o dân gingii. Mandea, fără să mă vreau ostentativ și ca să-mi dau niscai talente, schimonoseam botu ca să trag primu fum dân fumigenă, când, dântr-un foc, Pirosanto mi-a capturat-o, iar Morpurgo, ca să-mi Îndulcească pilula, a luat chibritu care-mi aurea d-acu degerăturile ș-a dat foc la hârțoage. Fără baremi să-și scoață panamaua, pălăria dă soare sau cilindru, Morpurgo s-a cărat În uliță, da mandea, cu burdihan cu tot, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fiecare clipă să perdea iar. Farfarello, care-i uns cu alifie dă amușinat, a tret să prezante comunicarea: — PÎn glasu lu doamna Ruiz Villalba, pluș și cristal, cea mai oribilă hărmălaie ie tranzitabilă. Ierarhia, destincția născută, rangu, frumusețea, dacă vreți, Îndulcește pilula și ne face să Înghițim orce lături. Io aș zice mai bine să cetească junile Cárdenas, care fincă n-are simpatie contagioasă va accepta, În schimbu să rămânem ca mumiile, o judecată amativă. — O ciucolată pentru așa vorbă coaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
famelie, parcă nu mă cunoștea d-ajuns ca să-mi zică Gândăcel. Doar l-oi face să fie la largu lui, mi-am scos dințătorii care mi-i luase cu Împrumut scobitoarea dă la Popolare și i-am descărcat pă masă, Îndulcind manevra c-un festiv și alarmant bau-bau. Cárdenas s-a făcut ca chihlimbaru alburiu și mandea, care văd sub apă, am avut o bănuială vie că dă spăimos o să leșine. Da nici vorbă, mi-a oferit o fumigenă, care io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zori să controlez zona. În partea dumneavoastră nu este nimic. Absolut nimic!" K.F. a adus de la bucătărie o cană cu ceai, repede, prea repede, puteai crede că fusese pregătită dinainte. Chiar era. "E de tei, domnule adjutant. În schimb, e îndulcit cu miere. E ceaiul preferat al domnișoarei Sofie. În orice clipă am o ceașcă gata pregătită." K.F. s-a aplecat pînă aproape de urechea lui, de parcă i-ar fi fost teamă să nu fie auzită. Nu era nimeni în toată Vila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
urat noroc, succes... Și am băut din nou, însetați de gustul vinului și surprinși de amețeala care ni se și urcase la cap și ne licărea în priviri. - Hai să fugim, zise el pe neașteptate. Și în clipa următoare își îndulci gândul, făcîndu-mi cu ochiul, adică fugim, ce! Cine ne oprește, nu suntem noi mari, nu știm noi destulă carte, nu suntem liberi? Mă apucă râsul. El, cumintele Dobrinescu, șeful clasei, cu bursă încă patru ani, ieșea sigur învățător... Ce-l
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
privirile în altă parte: — Iaca, vezi știubeiele acestea?... poți zise că-s niște cetăți ale muștelor... Eu am prins aici, într-un copac, un roi, ș-acu ian uită-te dumneata ce de-a albinărit! Ce să faci? Își mai îndulcește omul sufletul din când în când și c-un dram de miere... Face cine cum poate... Cu cofa de brad, Măriuca trecea prin iarbă spre casă și intra pe ușa care însemna în lumină o pată neagră. Liniștea plutea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu ești și ai trecere la femei, da’ pacat că bei. Apoi mie vinul nu-mi face rău... Se risipește aburul lui ca pe Siret, când a ieșit luna... Da’ boierul nu vrea să știe, el nu vrea să mă îndulcesc... Hangița zâmbi și grăi iar: Măi bădiță Petrișor, ce are a face boierul?... Pe când lucea luna pe negurile Siretului, eu vegheam lângă vârșe, pe malul apei, cu oameni vechi. Hanul cel mare de deasupra Siretului își zugrăvea risipiturile sus, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
surâzând și întorcându-se ușurel în loc... — Pentru mine lanurile de grâu sunt tot ce poate fi mai frumos... zise Avrămeanu... Iaca și Faliboga, urmă el zărind pe vătaf. Ia vină-ncoace, Sandule... Faliboga se înfățișă, drept, și căută să-și îndulcească pe cât putea asprimea obrazului. —Sărutăm dreapta, stăpână... grăi el cu sfială, și întinse spre domniță laba-i neagră. Dă-i mâna, să ți-o sărute... șopti Avrămeanu tot în franțuzește. Faliboga ridică ochii spre el. Apoi sărută mânuța înmănușată. — Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am început să plâng ca un copil. Ajunsesem la capătul puterilor. Întreaga mea energie se epuizase în concentrarea nervoasă de la proces. Eram slab, domesticit de suferință, dar nu mă vedea nimeni. La închisoare, am încercat în toate felurile să-mi îndulcesc cât de cât viața. Mă străduiam din răsputeri să nu iau în tragic ceea ce mi se întîmplase. Patru ani mi se păreau un abces. Încercam, mai ales, să uit că dintre toate cuștile prin care trecusem aceea era cea mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fi înmormîntat lângă o stâncă pe care ar urma să fie sculptat profilul răposatului. În felul acesta, sărmanii bătrâni ar intra din viața lor pustie și plină de decepții direct în eternitate. Cu siguranță că o asemenea perspectivă le-ar îndulci ultimii ani de existență. Ar fi o operă în același timp filantropică și durabilă. Ce-și poate dori mai mult un artist?" Înșira toate motivele care ar fi putut să mă convingă. Aveam, totodată, posibilitatea să mă odihnesc, să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
În ziua următoare, Moașa mă opri pe coridor. ― Domnule sculptor, îmi zise ea acru, te-aș ruga să nu-i mai tulburi pe bătrâni arătîndu-le femei goale. Sper că mă înțelegi. La vârsta lor... Și iartă-mă că îndrăznesc, își îndulci ea forțat glasul, dar nu e bine pentru un om de ținuta dumitale să aibă o legătură sub nasul bătrânilor. Nu pronunțase numele Laurei și, chipurile, îmi ceruse numai să fiu mai discret. Ba, mi-a și zâmbit ca să facă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o cutiuță înaltă de tablă bine închisă, spre a nu-și pierde parfumul, alături de ceainicul cu apă fiartă. Toate bunătățile acestea nu erau pentru bătrâna doamnă Marga Pop, ci pentru ceilalți, ea prefera citronadele, siropurile, vinul îndoit cu apă și îndulcit cu miere și încă alte delicatesuri pe care nu le pregătea celorlalți. În parfumul de cafea pe care uneori îl alterau aprinzându-și țigarete lungi și pufăind îndelung - iarăși, nu doamna Marga Pop, ci ceilalți -, glasurile ca niște clinchete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fior Să te mângâie ușor! Iar de ești cu vreo iubită De la Domnul dăruită Dăruiți-vă fiori, Decuseară până-n zori! Fie-ți inima o carte, Visele-mplinite toate, Iubire, zile senine, Să nu uiți: Fă numai bine! UNDE AMARE M-am îndulcit cu patimă nebună, nebună, Mereu am sorbit-o din ochi cu plăcere, M-am aplecat spre pământ, cu durere Am privit cerul rugându- i pe zei Să-i scuture în cale flori de camei. Trist - o surprind suspinând câte-odată, O
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
cât putea de bine tortura și exilul din closetul stației de autobuz. Situația agentului Mancuso i-o amintea lui Ignatius pe cea a lui Boetius, care fusese întemnițat de împărat, înainte de a fi ucis. Ca să-și îmbuneze mama și să îndulcească atmosfera de acasă, îi dăduse Consolația filozofiei, o traducere englezească a cărții lui Boetius, scrisă pe când acesta era ținut pe nedrept în închisoare. Îi spusese să i-o dea lui Mancuso, ca să o poată studia în timp ce stătea închis în WC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ochilor par mai lungi. Umerii lăsați îl fac mai scund decât îl știam. Merge sprijinindu-se într-un toiag. M-a descoperit și toată ființa lui s-a aprins parcă! Ochii au căpătat lumină din razele asfințitului, zâmbetul i-a îndulcit trăsăturile feței și tot trupul parcă a căpătat vigoare... --Sărut dreapta, sfințite părinte, și bine te-am găsit! --Fii bine venit, fiule! S-a oprit să mă aștepte cu brațele desfăcute - ca aripile unei păsări trecute prin cine știe câte furtuni - să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
condiționate. Mandat emis de judecătorie. La ocupație e trecut instrumentist, membru al sindicatului local 3126 din Hollywood. Danny se gândi la Buickul furat din fața clubului de jazz din ghetoul negrilor. Avem ceva poze ale deținutului? — Tocmai au sosit. Danny își îndulci vocea: — Mă ajuți cu documentația, dragă? Câteva telefoane? Vocea lui Karen se auzi, alintată și mieunată, cu tot zgomotul de fond. — Sigur, Danny. Vii să iei pozele? — În douăzeci de minute. Danny privi în jur și văzu că specialistul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
renunțat la liceu, nu? O privire rapidă făcu ștafeta între cei trei. Lopez se strâmbă, Benavides dădu din umeri și Duarte trase un fum lung din țigară. Mal observă că toți trei se raliau mult prea curând împotriva lui, așa că îndulci tonul: — Stați să vă spun de ce am pomenit de așa ceva. Pentru că întotdeauna ați învins legile probabilității. Ați făcut parte din bande de stradă sau din Sinarquista, ați stat câteva stagii pe la ceva școli de corecție, dar ați rămas curați. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe Mike Breuning, Karen Hiltscher nu mai voia să facă pe fata amabilă, iar dacă Niles reușea să dovedească faptul că intrase prin efracție în apartamentul de la numărul 2307, atunci era cu adevărat în pericol. Încă două tării. Aburii calzi îndulceau senzația dezastrului. Avea totuși un prieten cu grad și funcție. Dacă reducea cumva proporțiile eșecului în rolul său de agent sub acoperire, ar mai fi putut beneficia de protecția lui Considine. Ultimul pahar. EL, din nou EL, pur și abstract
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sânge uman sau chiar animal la zidirea unui lăcaș sfânt” (43, p. 9 ; vezi și 36, pp. 100-101). Lipsa temei jertfei umane este justificabilă din mai multe puncte de vedere. În practică, acest ritual sângeros a dispărut sau a fost „îndulcit” din vremuri imemoriale, fiind înlocuit cu simulacre de jertfiri sau cu jertfiri de simulacre (diverse animale, fantoșa, umbra, „măsura” sau, mai nou, fotografia unui om, produse agricole, bani etc.). Sub influența creștinismului, s-a apelat la prestigiul obiectelor de cult
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cel alb (consemn al izbânzii), motiv pentru care Egeu, disperat, s-ar fi aruncat de pe stânci în marea ce-i poartă până astăzi numele (111). Fără îndoială, mitografii antici - explicând sinuciderea regelui printr-o banală neglijență în mânuirea consemnelor - au „îndulcit” tradiția, dând uitării sau nemaiînțelegând rostul unui obicei rebarbativ. De fapt, Tezeu nu a uitat să arboreze la catarg steagul alb. Dar anume acest semn al izbânzii sale (și nu cel al eșecului) a impus sinuciderea bătrâ- nului rege. Prinzând
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Substanța de bază era „magiunul” (din turc. madjun) de cânepă indiană, hașiș sau opium, amestecat uneori cu semințe de ciumăfaie (Datura stramonium), „ceea ce îi sporește efectul”. Această compoziție era „aromatizată cu mirodenii, precum piper, scorțișoară, șofran, ghimbir și altele, și îndulcită cu zahăr” sau cu miere. Apoi, „cu ajutorul gelatinei sau al gumei tragacant, [compo- ziția] poate fi transformată în pilule, pe care le-am folosit în Lahore ca bomboane” (62, p. 243). După cum am văzut deja, pe cât de valoroasă era substanța
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]