KorAP: Find »[drukola/base=înfățișa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...487 >

12,158 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

râs ori hăhăit care nu sminti În nici un fel starea de visare În care Gheretă părea cufundat iremediabil. Și Zorela lui tot așa gândește. Cu aceleași cuvinte. Îi veni În minte un desen sau o planșă, cam așa ceva, și care Înfățișa felul În care nu știu ce popor Își Închipuia pământul ținut În spate de un elefant sau o broască țestoasă. Te pomenești că, Între timp, lumea și-a schimbat punctul de sprijin... Te pomenești... Se uita pierdut la Brândușă care era ba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cuvinte puține și cu toate verbele la trecut. Apropiindu-se de fântână, Își dădea seama că trăiseră doar din gesturi, din senzații și din tăceri, sparte arareori de amintiri buiece și trunchiate. De ce oare, inutil o vreme, cuvântul i se Înfățișa deodată ca o amenințare? Nu doar trecutul e În cuvinte, ci și viitorul, ori despre el niciunul dintre ei nu spusese ceva de teamă să nu detoneze muțenia explozivă a trupurilor lor scufundate În răcoarea cearceafurilor cu miros discret de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

În stânga era un telefon. Pe-un bilețel post-it lipit pe butoane erau mâzgălite o săgeată care arăta spre receptor și cuvintele: FORMEAZĂ COMANDA RAPIDĂ 1 - FOLOSEȘTE-MĂ. În dreapta, un set de chei de mașină; iar lângă ele o fotografie polaroid înfățișând un jeep galben, vechi; alături de ea, era un alt bilețel post-it, pe care scria: CONDU-MĂ. De unul din cârligele cuierului era agățată o jachetă de piele maro, cam ponosită. Am deschis plicul și-am găsit două foi de hârtie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
sub praful așternut peste toate birourile rămase acolo. Am înaintat pe coridoare întunecoase cu nișe derutante și bifurcații în formă de T și am traversat încăperi cu șiruri de saltele goale și geamuri mari, cu jaluzele rupte. Așa mi se înfățișa spitalul, ca o succesiune de piese ciudate, disparate, de puzzle. Locuri care nu puteau și nu aveau să fie reasamblate la nivelul nici unui plan mental. M-am rătăcit imediat. Era măcar cineva acolo? Creierului meu surmenat să-i fi scăpat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
plic, și asta aproape că și era. Am desfăcut pânza albă și am găsit un plic cu fotografii: o mapă din aceea de carton lucios, în care primești negativele și pozele de la atelierul foto. Fotografia colorată de pe partea din față înfățișa o fată sărind în cârca unui băiat, amândoi râzând, îmbrăcați în haine de vară în nuanțe deschise. Sub ea, cu litere mari și îngroșate, scria Kodak, iar în dreapta, într-un chenar plin de punctișoare galbene și portocalii, 36 de poziții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
găsit-o. Enciclopedia peștilor insoliți de Dr. Victor Helstrom. Cartea părea veche de șaizeci, poate optzeci de ani. Un volum cartonat cu o supracopertă șifonată, ruptă și ștearsă, pe care se zărea un desen de modă veche, în tuș, care înfățișa un pește foarte urât. Într-o străfulgerare, mi-am amintit cartea trimisă de domnul Nimeni și scârbosul, sinuosul luxofag ascuns în ea. Aproape c-am aruncat Peștii insoliți de pe masă într-o tresărire de spaimă. Dar aceasta era camera Primului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și mari luptători, fiecare după faptele sale. Toți cei trei fii s-au întors la casa tatălui în noaptea vizitei lui Tekisui pentru a auzi ce are călugărul de spus. Când veni sorocul, Tekisui sosi cum fusese invitat și se înfățișă lui Isamu și familiei sale. Luă o pensulă de scris din robă și desenă o singură linie dreaptă în aer. Acesta a fost începutul și sfârșitul învățăturilor lui Tekisui. Unii spun că Isamu a fost pe dată luminat, dar povestea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
am luptat din nou cu coconul de bandă adezivă. În cele din urmă, am reușit să rup destul din ea, să desfac plasticul și să scot vederea. Imaginea se schimbase. În locul insulei stâncoase, brun-roșcate, pe care mi-o aminteam, vederea înfățișa acum o imagine în alb-negru cu o casă mică, terasată. Casa Primului Eric Sanderson. Casa mea, locul în care mă trezisem pe podeaua dormitorului și-o sunasem pe doctorița Randle și urmărisem meciuri de biliard și gătisem după rețetele celebrului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

mătase, în armuri strălucitoare, de ogarii galbeni cu ochii violeți ce-l hărțuiau din toate părțile, de fecioarele cu genunchii de catifea și despre cum își odihnea cornul între pulpele lor de chihlimbar. Poveștile lui erau mai năstrușnice decât cele înfățișate pe tapițeriile uriașe de mătase ce acoperă pereții muzeelor. A fost o perioadă în care visam nopțile la poveștile Licornului și nu mă mai săturam de propriile mele vise. Eram când feciorul de împărat pornit la vânătoare pentru a-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
nu mai există nicăieri, sau poate bântuie ca și mine între două lumi, negăsindu-și locul. Poate caută și el să înțeleagă comportamentul meu inexplicabil. Povestea Strigoiului mi-a amintit de o legendă japoneză, în care stafia unui samurai se înfățișează prietenului și tovarășului lui de luptă, un alt samurai, la locul și momentul convenit dinainte, pentru că un samurai își ține întotdeauna cuvântul. Samuraiul hotărăște să își ia viața, ca să-și poată ține promisiunea. Cu aceeași ocazie, mi s-au prezentat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
în care mi-am desfătat cornul în poala fetei, de data asta într-un somn prelung, odihnitor. Visele nu mai conteneau în cele mai vii și variate culori, ce numai pe fundul mării puteau să mai existe, și fata se înfățișa în fiecare dintre ele și dragostea ei era nemărginită. Aș fi vrut să prelungesc la infinit această călătorie, dar știam că fiecare întârziere premeditată îmi va putea fi fatală. Niciun Licorn nu și-a bucurat somnul atâtea zile la rând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
devine subit neagră. Dintr-o dată, suple și lugubre, rafturile adăpostesc cărți de colecție, monocrome, îmbrăcate în piele, cu încrustații. Din loc în loc, au apărut scări metalice și mobile ce facilitau accesul la rafturile de sus, inaccesibile. Și librăria mi se înfățișă dintr-o dată mai degrabă ca un muzeu sau templu al cărții, sau o bibliotecă veche ce a aparținut cândva unei civilizații dispărute. Plafonul se deplasa și el vertical, de nu-l mai poți cuprinde cu privirea, făcând loc rafturilor superioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
și coșmarul. Dar urmau altele și altele și ea înțelegea că numai consumarea, arderea și repetarea lor aveau căderea s-o liniștească, ca să-și poată asuma noua condiție de deplină singurătate. Confesiunea. Iertarea. Mama În duminica aceleiași săptămâni, s-a înfățișat din nou părintelui-confesional. Nu-l mai vizitase de o vreme, dar acum, dincolo de împărtășania obișnuită, avea ceva special de îndeplinit. El avea s-o izbăvească, s-o absolve de păcatul sinuciderii. El va trebui să stea în fața lui Dumnezeu pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
colț al lumii, funcționează liberul arbitru; poate ai sosit într-un moment în care nu erai pregătit, sau n-ai fost la maximul tău de potențial spiritual, sau poate că entitățile ce-au operat în ziua în care te-ai înfățișat tu în fața lui Joao nu erau dintre cele potrivite pentru problemele tale. Ridică-ți ochii și privește în jurul tău și observă cum lucrurile se întâmplă! Într-o zi va veni și rândul tău! Realități și lumi posibile Tot aici te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

acești patru, ignorați de oameni, de Dumnezeu, cu defectele lor, mi-au oferit o lecție din care nu știu dacă am învățat ceva, dar știu că, din acea clipă nu m-am mai gândit la viitor, viața mi s-a înfățișat ca un ocean întunecat pe care pășeam fără să văd, dar cu credința că voi putea merge ca Iisus, calea se lumina pe măsură ce înaintam, la câțiva metri bezna era un zid, dar eu mergeam alături de Mioara pe drumul nostru: cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
da gamba, la care plângea o fată, urâtă și de arcuș și de știmă, dar nu și de dirijor. Violoncelul care închega prin sunetele arcușului lunecos clipele care s-au dus, numai clipele acelea! Șapte viori albastre, sălbatic de frumos înfățișând prin sunete sfârșirea tinereții, timpanul aprobând rar granița dintre vârste, iar la unison, două piane cu coadă la care cânta când dirijorul tânăr, când același dirijor, bătrân, păsările abia prididind să strângă în gâtlejurile lor divinele acorduri pe care urmau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
avea să-i subjuge până în clipa în care, ieșind din raza obiectivului, au dispărut. Și acum veți vedea ce s-a întâmplat cu fiecare dintre voi, după filmare, se auzi o voce din rândul Magiștrilor. Văzută de sus, imaginea neclară înfățișa un ocean învolburat care țâșni prin ecranul spărgându-se de zidurile școlii. Noi, alături de Magiștri, priveam pe Gustav înotând alături de Mihai Dinu și ținând de subțiori pe Any Palade. Stoian și Teodor înotau umăr lângă umăr, la fel frații lipoveni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
lor. Astfel, interiorul transformat era logic să nască viziuni cu încărcătură de adevăr revelat. Mai frumos, mai profund, mai înțelept decât adevărul elaborat. Așa că orice găselniță de până atunci căreia i se spunea metaforă, parabolă sau alegorie își pierduse haina, înfățișându-se acum ca o ființă goală, mutilată, fără atracție nici pentru ochi, nici pentru ureche. Adică nu inspira pentru că nu avea prin ce. Au încercat pictori de deasupra și au văzut esența urâtului de deasupra. Au încercat muzicieni de deasupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958

ochișori pentru a rupe ața care-l trăgea către meleagurile stăpânite de bătrânul și bunul moș Ene și urmări cu privirea degetul indicator al Mamaiei, care avea la oarece depărtare de vârful său o poartă din scândură, dincolo de care se Înfățișa o frumoasă biserică de țară În curtea căreia se afla și cimitirul satului cu oameni harnici și gospodari. Hai să ne-nchinăm, că aici, uite colo unde-i crucea ceia mititică și Învechită, din lemn, doarme Viorița, peruzeaua mea de

Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU (2011) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

ajunge la literatură. În literatură, dacă dramatism nu e, nimic nu e. În centrul romanului se află o tânără țărancă, Silvia, soțul ei, Costa, și cei cinci copii ai lor. Duc toți o viață aspră, pe care însă romanciera o înfățișează ca pe un balet plin de grație. Când apare câte un conflict (un copil de-al lor este bătut de copilul altora, un alt copil de-al lor sparge din greșeală, cu praștia, geamul uneia vecine și aceasta face scandal

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
groază ți se face, mai ales dacă ești singur în cameră în timpul lecturii, străbătând labirinticele și tenebroasele fraze. Ai impresia că la fiecare virgulă te pândește câte un oxi-moroi sau câte un demon fil. Fotografia de pe ultima copertă ne-o înfățișează pe autoare ca pe o femeie tânără și frumoasă. Are ochii la locul lor, nasul așezat corect, exact la mijlocul feței, gura frumos desenată. Oare cum ar fi reacționat Cecilia Burtică dacă fotograful, din snobism, i-ar fi modificat savant portretul

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
Ianuș). Din mimetism (sau, cine știe, poate pentru că de multă vreme aștepta prilejul să se defuleze în văzul lumii), Ștefan Caraman se aliniază la această modă. Iar rezultatul este lamentabil. Proza sa, scrisă în continuare cu evident talent, ni se înfățișează ca un tablou de Rembrandt pătat de muște. Vrei să te bucuri de arta prozatorului, dar te lovești mereu de oralități golănești, dintre acelea care infestează și viața străzii, în România de azi. Iată câteva exemple, pe care le reproduc

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
este faptul că Ștefan Doru Dăncuș însuși se lamentează de la prima până la ultima pagină a cărții. Chiar și în fotografia pe care și-a publicat-o in extenso pe copertă, astfel încât titlul volumului apare scris pe burta sa, ni se înfățișează ca un bărbat bosumflat, care nu mai așteaptă nimic de la semenii săi, incapabili să înțeleagă că trăiesc cu toții greșit. Unele dintre însemnările gânditorului de la Târgoviște impresionează printr-un anumit dramatism al ideii, care dovedește că autorul este instalat cu sinceritate

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
o iluzie. Ea, Liliana Paisa, își pune dimineața șorțul hârtiei de scris și, cu pașii uriași ai ideii, intră prin grajduri, unde cirezi întregi de sintagme așteaptă să fie adăpate din crezul lor poetic.“ Cirezile de sintagme, prost adăpate, se înfățișează ca niște mulțimi de vite costelive, dar Cornel Galben le omagiază în stilul său protocolar, de persoană oficială. Altă metodă de suspendare a spiritului critic o constituie prezentarea... palmaresului poetului luat în discuție: „Poetul Gelu Măgureanu, absolvent al Facultății de

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
considerăm publicarea unei asemenea cărți o impietate față de ideea de mamă. Nu așa trebuie pusă problema. Un mare scriitor poate pătrunde oricând în viscerele unui personaj, fără să săvârșească un sacrilegiu. În celebrul său roman Muntele vrăjit, Thomas Mann îl înfățișează pe Hans Castorp studiind cu tandrețe radiografia iubitei lui, doamna Chauchat, iar această demitizare (de fapt, nouă și originală mitizare) nu îl oripilează pe cititor. Adrian Georgescu nu reușește însă să treacă un examen atât de greu. Cititorul are momente

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]