2,013 matches
-
deși tânără, Eva era o femeie trecută, a cărei îmbobocire lăsase doar amintiri : vorbea răgușit, era lălâie, avea buze groase și pieptul gras. Până și picioarele i se trunchiaseră. Doar ochii erau deosebiți, dar, lipsiți de nevinovăție, mai degrabă te înfiorau : tăioși și aspri când priveau cu interes, apoși, dacă erau indiferenți. Vopsită violent și îmbrăcată țipător, ieșea în fiecare seară pe Ulița Mare. Ceea ce rănea sensibilitatea noastră de adolescenți era hidoșenia la care ajunsese un trup atât de frumos. Eram
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
să pisezi sticla în măsele până ce devine faină, ca să poți s-o înghiți. "Numărul" mi s-a părut grozav, de mare efect. Am încercat la câteva baluri și am reușit. Sunetul sticlei pisate era sinistru și eficient. Asistența se uita înfiorată de curiozitate și teamă la mine, ca la un "cîine rău", gata să muște dacă era zgândărit, iar eu îmi savuram succesul, plăcut impresionat de faptul că unii, mai slabi de înger, se speriau. Învățasem, de asemenea, cum să arunc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se ridică În picioare, părăsi pentru cîteva clipe contemplarea Împărăției cerurilor, unde avea să-și găsească locuința de veci; se apropie de Julius și-i făcu semnul crucii deasupra capului, fusese cît pe aci să-l omoare, atît era de Înfiorat de spaimă. Îi spuse că se putea duce să se joace cu „lezanfan“. Erau o mulțime de fete care nu puteau alerga În timpul recreației fiindcă aveau astm și erau foarte palide. Julius intră În vorbă cu ele și le povesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu Rățoiul Donald, somn lung, profund și liniștitor... În sufragerie, o Cina cea de taină de argint pe fond negru și Încă un bec atîrnînd sus de tot, Învăluind Într-o lumină odihnitoare masa uriașă și neagră. Julius se simți Înfiorat de un frison care-l făcu să se scuture din cap pînă-n picioare, cît pe-aci să se transforme Într-o comoție cerebrală, noroc că sînt mic. Își pipăi trupul. Se simțea bine, sigur că se simțea bine și uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o vadă. Prizonierul, un uriaș cu barbă, a mărturisit cu mândrie că era din Europa, una din lunile lui Jupiter, și că nu-i era teamă nici de oameni, nici de zei. Dimensiunile bărbatului și curajul fizic evident l-au înfiorat pe Tews. Dar concepția lui naivă despre viață l-a consolat. Următorii prizonieri aveau trăsături fizice și psihice asemănătoare. Și astfel, cu mult înainte de amiază, Tews avea o imagine rezonabil de clară asupra situației. Era vorba despre o invazie barbară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
de construcția navelor ce aduseseră armata lui pe pământ. - Cum funcționează? întrebă. Proiectantul examină baza fântânii. Nu se grăbea, era un om masiv, durduliu, cu reputația că spune glume atât de vulgare încât până și bărbații în toată firea se înfiorau de rușine când le auzeau. Tocmai își stabilise domiciliul într-unui din marile palate, cu trei fete linneene ca amante și o sută de bărbați și femei din Linn drept sclavi. Era un om fericit, cu prea puțină vanitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
s-a aruncat la picioarele Lui, și I-a zis: "Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu." 33. Isus, cînd a văzut-o plîngînd, pe ea și pe Iudeii care veniseră cu ea S-a înfiorat în duhul Lui, și S-a tulburat. 34. Și a zis: Unde l-ați pus?" "Doamne", I-au răspuns ei, "vino și vezi." 35. Isus plîngea. 36. Atunci, Iudeii au zis: "Iată cît îl iubea de mult!" 37. Și unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
Isus plîngea. 36. Atunci, Iudeii au zis: "Iată cît îl iubea de mult!" 37. Și unii din ei au zis: "El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?" 38. Isus S-a înfiorat din nou în sine, și S-a dus la mormînt. Mormîntul era o peșteră, la intrarea căreia era așezată o piatră. 39. Dați piatra la o parte", a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: "Doamne, miroase greu, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
ar fi fost încă tineri și-și petreceau primul Crăciun împreună. Ea se ghemui în fața radiatorului. Daniel mirosea ca o pătură de lână tocmai scoasă din dulap. O luă în brațe din spate și îi desfăcu nasturii bluzei. Ea se înfioră de amenințarea că avea să facă din nou asta. Spatele ei se încordă sub degetele lui mângâietoare. El îi urmări cu degetul curbura abdomenului, privind-o cu acceași uluire înfometată ca și prima oară, cu opt ani în urmă. Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
morcoviu atârnând în aerul încremenit, pe fundalul cerului cenușiu și tulbure ca apa din cadă, ar fi putut fi foarte bine o imigrantă din Boemia, lucrătoare la o fermă, care curăța miriștea de paie. Se învârtea ca un animal rănit, înfiorându-se pe măsură ce accidentul i se derula în fața ochilor. Când Daniel ajunse lângă ea, tremura încă. Arătă spre al doilea set de urme de la picioarele ei. Al doilea set începea de la vreo treizeci de metri în fața primului. Un alt vehicul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
persoană de la nord de Yucatán care intrase on-line, era acum sufocat de comunicarea instantanee. Tresări când văzu numărul de mesaje. Își petrecu restul serii săpând pur și simplu printre ele. Și totuși, copilul de zece ani din el încă se înfiora de plăcere când se afunda în sacul cu scrisori de peste zi, de parcă în el ar fi fost ascuns un premiu la un concurs la care uitase că participase. Mai multe e-mailuri promiteau să remodeleze oricare dintre părțile corpului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
continent pentru un consult voluntar? N-o să am nici un laborator. Iar călătoriile au ajuns așa o bătaie de cap. Trebuie să te dezbraci practic înainte să te sui în avion. —Hei! De chestiile astea nu se ocupă Ghidul? El se înfioră și încuviință din cap. Ghidul: asta era tot ce rămăsese din educațiile lor religioase combinate. —Normal. Cred doar că, pentru mine, cercetarea pe teren ar putea fi un capitol încheiat. Trebuie să mă recompun, Syl. Vreau doar să stau acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tolera - un obicei la fel de supărător ca ostilitățile de la început. Emisiunea se termină, iar Mark se plimbă pe celelalte canale. Se bucura la vechile lui pasiuni - sporturi dure și curse cu mașini, videoclipuri muzicale, comedii trăsnite. Dar zgomotul și viteza îl înfiorau. Nu mai putea deschide canalul care-l conecta la lumea exterioară fără să dea pe dinafară. După cinci minute dintr-o reluare a comediei lui preferate cu difuzare largă, întrebă: — Oare accidentul ăla m-a făcut un medium? Ea mimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aceleași relatări despre război găunoase și părtinitoare ca și restul lumii ignorante. Uitându-se fără oprire, ca și cum, dacă s-ar uita la armatele astea suficient de mult, poate că ar recunoaște un prieten vechi. Neurologul cognitivist stă lângă patul lui, înfiorându-se sub televizorul din perete, uitând de ce se află acolo până când îi aduce aminte pacientul. —Deja pleci? Ce te grăbești așa? Abia ai venit. S-a deșirat și s-a subțiat ca viața. Își împreunează mâinile, ca să-și ceară scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Cambiotis, Ambasador al Greciei la București * 8 august 1971 Acest sfânt lăcaș înconjurat de păduri este pentru mine un izvor de cuvioșie și de respect și dragoste pentru istoria și credința neamului nostru. De câte ori revenim în locurile acestea dragi, mă înfior de fericire și nu mă consider a fi vrednică de a călca pe aceste pietre și pământ vegheate de acei eroi și martiri întru credința de Dumnezeu și de neam. Alexandra Răticeanu 25 septembrie 1971 113 I pray that the
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
În mînă niște zahăr și stăpînul calului, cu chipul aspru și brăzdat, specific orășeanului, s-a apropiat de cal cu o găleată plină cu apă pe care i-a deșertat-o pe spinare. Timp de o clipă spinarea mare se Înfioră de recunoștință și Începu să aburească, iar stăpînul se Întoarse pe trotuar de unde privea animalul cu un ochi atent și plin de interes; băiatul rămăsese acolo mîngîind botul calului și vorbindu-i Întruna cu blîndețe. Apoi Îți amintești cum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trei și jumătate, cerul era plin de stele delicate și strălucitoare, iar noaptea Încă liniștită, scăldată Într-un uriaș Întuneric violet, Încărcată de răcoare, dar și de bucuria expansivă și singuratică a primăverii. Undeva departe, abia perceptibil, plin de jale, Înfiorat de bucurie și de durere, se Înălța glasul unui vapor pierdut În noapte, al unui mare vas ce chema la gura portului. Strada era Întunecată, liniștită, aproape goală, cunoscînd calmul suprem și ceasul scurt de liniște cînd parcă toată zarva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și un oraș strălucitor. Curînd, curînd, curînd! Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes, acești tineri aprigi și entuziaști, care au așteptat acolo, așa cum am așteptat și noi, pe străduța tăcută și pustie, cu buze tremurătoare, cu mîini Încremenite, cu trupul Înfiorat de teamă, de bucurie sălbatică, de visuri sfîșietoare... oare ei n-au simțit ceea ce am simțit și noi cînd au auzit În noapte șuieratul de plecare al trenului, vuietul roților mari pe malul rîului? Oare n-au simțit, așa cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ce zice... N-a spus-o cu răutate... (foarte apăsat) Nuuuu!... CÎnd nu bea, e omul cel mai cumsecade... glumește... n-a spus-o cu răutate... dar... Doamne! (deodată izbucnește În rîs amintindu-și cele Întîmplate, gușa negricioasă Îi tremură Înfiorată de un hohot plin și calculat) Nu m-am putut abține cînd a trîntit-o pe-aia, că te-ai suit pe-o ladă sau cam așa ceva... ha, ha, ha! Dar n-a spus-o cu răutate!... Nuuu!... E omul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
veneau În oraș marile trupe de circ: Frații Ringling, Robinson, Barnum și Bailey și cînd, copil fiind, Împărțeam ziarele de dimineață; În diminețile cînd trebuia să sosească circul, Îmi făceam rondul Într-o goană nebună În Întunericul răcoros ce mă Înfiora, la ceasul de dinaintea ivirii zorilor, iar apoi mă duceam acasă și-l sculam pe fratele meu. Vorbind repede, În șoaptă, ne Întorceam grăbiți În oraș, În foșnetul frunzelor de septembrie, trecînd pe străzile răcoroase, scăldate acum În cenușiul calm, nepămîntean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
copii și le-am zîmbit mulțumit, în ciuda faptului că nici unul dintre ei nu-mi dădea atenție. Trecu un șlep care trimise un val de balonașe înspre plajă, spre entuziasmul general. Apa se lovi de pieptul meu slab și m-am înfiorat de bucurie. Mi-am plimbat mîna peste coaste, pipăindu-le una cîte una. Mi-am simțit burtica moale și mi-am dat seama că aveam pielea de găină, dar nu de la frig. Pantalonii mei scurți curați se închiseseră la culoare
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ca să dea jos găinile și cocoșii. Când i-am spus toate astea mi-a trântit-o verde-n față: "Vecine, tot mai bine e să pun abțibild pe geam decât să merg la biroul ăla al dumitale de care mă înfiorez toată". Am uitat să spun că vecinul meu lucrează la Asociația funerară de ajutor pentru înmormântare Salcia plângătoare în care încasează cotizațiile membrilor și e mândru de locul lui de muncă: "dar de ce să mă înfiorez", mi-a spus, "câștig
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
dumitale de care mă înfiorez toată". Am uitat să spun că vecinul meu lucrează la Asociația funerară de ajutor pentru înmormântare Salcia plângătoare în care încasează cotizațiile membrilor și e mândru de locul lui de muncă: "dar de ce să mă înfiorez", mi-a spus, "câștig un ban și nu trebuie să-mi lipesc pe geamuri cocoși și găini pe degeaba și să-l văd pe ăla din Bârlad cum merge la Dubai". AC, 83, 155 Academia de Poliție, 125 Adevărul, 77
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
După ea - el. Existau și alte metode, dar așa era mai rapid. Avea mai multe planuri pentru Leej, dar mai întâi trebuia ca ea să se convingă că destinele lor erau legate. Se uită la ceasul de bord și se înfioră. Cele patru minute se scurseseră. Mai ezită încă un moment, apoi se similariză la hubloul deschis de lângă panou. O secundă, spintecă aerul în căutarea unui punct de sprijin. Brațul i se agăță de armătura metalică a hubloului. Gândindu-se că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în parte consecințele spuselor ei. Nu pentru că nu ar fi priceput. Dar spiritul său se axase pe ideea conexă - destul de puțin importantă - că aceasta explică de ce distrugătorul nu răspunsese la nici un apel pe videofon atâta vreme. De astă dată se înfioră. Izolați, zicea ea. Izolați la patru sute de ani-lumină de baza cea mai apropiată. Dacă distorsorul navei era cu adevărat scos din funcțiune, trebuia să se folosească propulsia atomică, cu toate limitările de viteză ale călătoriilor obișnuite spațiu-timp. Dar Leej nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]