2,289 matches
-
lavoare cu lighean de majolică, atât cât să Încapă o fată cu rotunji mile ei; ferestrele, cu lumina lor cea mare, priveau diminețile nu Înspre stradă, ci spre livada Înclinată până aproa pe de tot, ca să ntinzi mâna la pomii Înfloriți, la iepurii șoldani sărutân du-se, la păsările ciripind și la cucii cu cântatul lor nebunesc, lăsând slobod să ne năvălească, nopțile, până În așternut, epi talamul modulat, intonat În la major, al trilului de privi ghetori În plin rut. Într-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
simte pentru el. Nici o zi nu este la fel cu cealaltă, fiecare zi e cu secretul ei, iar ziua ce urma avea să fie altfel. D. Incertitudini și emoții Ajunsă în camera ei, din cauza emoțiilor, cu sufletul ca un busuioc înflorit, nu reușise să adoarmă imediat. Simți o vibrație în stomac, se plimbă prin casă de colo până colo zicând: ,,Trebuie să recunosc, sunt îndrăgostită. Ochii lui m-au impresionat. Par ca două stele luminoase care mă urmăresc. Parcă ar fi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ne îndreptăm spre Băneasa. La ieșirea din București facem o scurtă rugăciune ca Bunul Dumnezeu să ne ajute să călătorim bine. De-a lungul autostrăzii ce duce spre Ploiești, ne întâmpină păduri înverzite, localități cu case cochete, livezi cu pomi înfloriți, șiruri de mașini și biciclete care se îndreaptă spre capitală. Reporterii de la TVR schimbă câteva vorbe cu fiecare dintre noi, înregistrează pe bandă de magnetofon și filmează până dincolo de Ploiești, apoi luându-și rămas bun de la pelerini coboară din mașină
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mamă..." Tăcere... Ninge, fulguiește ușor. Peste câmpul de bătălie, peste trupurile straniu încremenite în moarte, plutesc, se leagănă cețuri, aburi destrămați, tăcere... Stăruie o duhoare înecăcioasă de pulbere, de sânge, de catran... Învălmășite: un cal cu burta în sus; țeava înflorită a unui tun; un chervan răsturnat ce fumega încă; un steag verde al Profetului ce flutura ca o zdreanță pe craca unui arbore mutilat; pământ mocirlit, răvășit de copite, frământat cu sânge; iarbă pârjolită; arme: scuturi, securi, spade, risipite; focuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o coardă gravă. De-ai ști, Voichițo, câtă frumusețe-i acolo în Cetatea Sfântului Teodor... Acolo, pământul se bucură ca nicăieri altunde de darul soarelui, valurile mării bat molcom în maluri sau clocotesc năprasnic când se dezlănțuie furtuna. În mijlocul grădinilor înflorite se ridică havuzuri de marmură și... Intră Alexandru celălalt Alexandru Mușatin. Se oprește brusc. O aruncătură de ochi spre Voichița, o căutătură ucigașă spre Alexandru și iarăși, disperat, spre Voichița. Se răsucește pe călcâie, brutal, și fuge. Alexandre!! Săndrele!! îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Încăperii, Într-o nișă uriașă. Perdelele erau de brocart, În ape verzi și aurii, o minunată stofă adusă toc mai din Bizanț. Pe celelalte laturi se vedea un cămin uriaș, În care pâlpâiau vioi flăcările unui foc sănătos, deși pomii Înfloriți ale căror vârfuri se vedeau pe fereastră arătau o primăvară caldă și senină. Alături de cămin, un scrin uriaș, cu Încrustații somptuoase În fildeș, așa cum Adelheid nu văzuse niciodată, sporea nota de eleganță a Încăperii. Bertha cerceta cu Încântare interiorul lui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se vedeau Înălțimile munților de dincolo de Rin și ceva mai aproape alte coline mai dulci, cu contururi mai precise, Închipuind un uriaș jilț, pentru cine știe ce făptură de basm. Iar jos, sub zidul Înalt al castelului, Adelheid văzu grădina cu liliac Înflorit, straturile cu flori multicolore și havuzul de marmură În care susura o apă albăstrie. Fără să stea prea mult pe gânduri, Adelheid coborî scările În spirală pe care urcase În tovărășia doicei, căutând o portiță spre grădină. Auzi În urma ei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Iordan era ținută pentru îndepărtarea molimelor, ale relelor de pe lângă casă. Floriile. Ca toți creștinii ortodocși și noi cei din Costișa sărbătoream Floriile în duminica dinaintea Paștelui. Mergeam la biserică și primeam la sfârșitul slujbei crenguțe de salcie cu mâțișori abia înfloriți (luați din Lunca Sucevei). Acestea erau sfințite și le luam acasă, punându le cu grijă la icoane. Bătrânii spuneau că menirea lor este să aducă noroc și sănătate în casa, care are frică de Dumnezeu. La Ziua Crucii, pe 14
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
porumb, a strâns ciocălăii în saci, că sunt buni pentru foc, iar grăunțele le-a deșertat într-o covată mai mare. Soarele își trimitea razele pe dealurile din jurul Măgurei, vântul căldicel de primăvară adia ușurel, purtând mireasma florilor dinspre salcâmii înfloriți ce împrejmuiau livada. Se gândi să-i trezească ușurel pe cei doi copii mai mărișori. Merse spre paturile lor și vorbindu-le pe șoptite îi trezi, îndemnândui să se scoale de-a binelea. Emilia s-a trezit prima și frecându
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mai ales de evrei. în târg Dumitru se întâlnea cu alți flăcăiandri cam de seama lui și bineînțeles că veneau și fete, să danseze și să glumească cu băieții de seama lor, ascultând adesea și poveștile, mai adevărate sau mai înflorite ale flăcăilor, care mulți dintre ei fuseseră plecați în refugiu, ca premilitari; Dumitru era înalt de statură și frumușel, părea că este mai mare ca ani, iar uniforma de elev marinar îi stătea foarte bine, scoțând mai mult în evidență
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
aveau obiceiul să meargă vara la băi, la Sângeorz, luându-mă și pe mine cu ele. Ce desfătare! Îmi plăcea apa minerală de la izvor (Hebe), îmi plăcea natura împrejurimilor: în fiecare zi, făceam plimbări prin pădure, pe drumurile de coastă înflorite (mă socoteam meșter în culesul florilor de câmp), însoțind damele care își vorbeau ale lor, alcătuind grupuri cu prietene, rude, cunoștințe (le ofeream buchete), simțindu-mă părtaș la conversațiile lor, permițându-mi mici intervenții, ca să fiu luat în seamă: vor
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
General Grigorescu (soția lui Grigore Popa, mică și neînsemnată, era fiică de protopop ortodox, bogat, din Oradea și-i fusese colegă la universitate) mă simțeam atât de bine, ci și în lungile plimbări ce le făceam cu dânsul prin parcurile înflorite și parfumate. Când mi-am dat bacalaureatul, m-a însoțit și m-a așteptat în curtea școlii cât timp eram în sala de examen. Cu această ocazie, am descoperit parcă ceva sfios, stânjenit în comportamentul lui (de unde să știe că
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
prea multe la Iași, nici pe absurditatea că ieșeanul nu ar fi evoluat în adaptare, în ritm, în modernizare, în a ține pasul cu vremea, dar unde-i sufletul lui visător și gânditor? În casele înconjurate de nuci mari, tei înfloriți, castani bătrâni, tufe de liliac și iasomie, de amintiri și de sunetul clopotelor ce învăluiau înserarea după vecernii, ieșenii aveau timp de lecturi, de muzică, instruire și taifas. Aveau timp de o plimbare pe Copou până sus la Casa Sadoveanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
fastă a interbelicului, s-ar fi afișat contemporanilor numai cu mijloacele gazetăriei adevărate de altădată, neavând acum voința de a se adapta la noile condiții ale epocii. Vasluian de baștină, ieșean prin adopție, iubea urbea trecutului cu toate ulițele, liliecii înfloriți, teii cu aromă lirică, crinii și rozele, trăia boema sa, atât cât mai era prin anii '60-'80 ai veacului lăsat în urmă. Sincer și "naiv" ca un joc copilăresc, accepta boema nu în sensul adâncirii în lumea subterană, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
dar și tipărituri proprii pe colecții ale editurii din Dealul Copoului, cu teii încă plini de flori miresmătoare. LUMINA CETĂȚII Atmosfera lirică și boemă de odinioară amplifică nostalgii pentru o istorie trecută, inimitabilă. În spațiile înconjurate de nuci bătrâni, tei înfloriți, castani și tufe de liliac, de amintiri și sunetul clopotelor ce învăluie amurgul după vecernii, ieșenii încă își fac timp de lecturi, de cunoaștere, de taifas. O plimbare de la Copou până sus la Casa Sadoveanu, neocolind teiul lui Eminescu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
i-am zărit pe cei dragi așteptându ne, am izbucnit în plâns. Eram fericită să-i revăd, să-i îmbrățișez, să le simt căldura... Drumul, de la aeroport până la Asakusa (ținta noastră), mi s-a părut extraordinar; autostrada străjuită de copaci înfloriți, te face să nu mai simți oboseala celor 12 ore de zbor consecutiv. În sfârșit, am ajuns la Asakusa! Privesc în jur... Oare suntem într-un film s. f. ?! Totul este diferit de noi, oamenii, clădirile, străzile... Văd bărbați și
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
pieptului și cu o plecăciune, am salutat-o în stil japonez... După acest popas revigorant, am vizitat și restul grădinii. M-au impresionat locurile special amenajate pentru vânarea rațelor, vânătorile de altădată. Peisajul din grădină este rafinat; combinația dintre cireșii înfloriți și restul pomilor este admirabilă. Florile de cireș, scăldate de razele soarelui, oferă o priveliște de basm. Și, în această impunătoare grădină, se îmbină tradiționalul cu modernul; cireșii în floare, podul tradițional, iazul cu crapi și păsări exotice, iar la
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
decât cel românesc). În rândurile de mai jos voi descrie ceea ce am simțit eu vis-à-vis de această superbă sărbătoare, primele dintre preferatele mele: Sakura matsuri este sărbătoarea florii de cireș japonez, prilej de relaxare și distracție pe iarbă, pe sub copacii înfloriți. Cireșii își etalează splendorile ca la paradă, de la albul purvirginal până la rozul diafan; de la floarea simplă până la uimitoarea floare bătută precum floarea de bujor. Natura surclasează și de această dată, măiestria creatorilor de frumos. Este o frumusețe divină, stropită cu
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
și munții cu păduri în culoarea smaraldului, te atrag precum un magnet. Curioși, ne-am aventurat pe cărări de munte unde am avut posibilitatea să admirăm splendidul peisaj ce ni se înfățișa ochilor: oceanul albastru, cartierul de case japoneze, cireșii înfloriți... De pe munte ne-am reîntors flămânzi, dar ne-am întremat cu mâncare puțină și sățioasă, suc din fructe de kiwi proaspăt stors, rece, gustos și încărcat cu vitamine. Mi-am refăcut forțele pentru a putea urca până la „Peștera Harakiri”, unde
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
filmând, ore în șir, maimuțele... Cu sufletele încărcate de frumusețe, învăluiți de aerul rece și pur al muntelui, încă sub vraja celor văzute, ne-am reîntors acasă. Asakusa 11 ianuarie 2006 Ninge în Asakusa, iar zăpada se așează peste arbuștii înfloriți și peste fructele de „yuzu” din grădina templului. Este dureros și sublim, în același timp... După-amiază, ne-am urcat în metrou și am ajuns în districtul Akihabara, supranumit și „orașul electronicelor”, unde apar ultimele noutăți în materie de electronică și
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
cu muzica sferelor... Asakusa Joi, 17. 01. 2006 Întâmplarea fericită a făcut să ningă în Tokyo cum nu mai ninsese de mulți ani. Câteva zile a fost cald și frumos, apoi a nins. În fața școlii, unde învață Dimi, sunt camelii înflorite... Frunzele lucioase, florile albe și roșii, ce se ițesc de sub zăpadă, alcătuiesc un splendid tablou natural. Am rămas mută în fața acestei splendori neasemuite pe care am admirat-o, minute în șir. Deși iarnă, eu și Alex ne-am propus, încă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
așteaptă în apropiere și în care ne refugiem la umbra și răcoarea aerului condiționat care ne înviorează. Drumul de la aeroport până în orașul Asakusa este minunat, autostrada este lină ca în palmă. Doamne, ce autostradă! Seamănă cu o grădină botanică... Copaci înfloriți ne însoțesc, prietenește, calea, înveselindu-ne inimile. În sfârșit, am ajuns la destinație, hotelul Blue Wave Inn, unde rezervările erau făcute cu un an înainte. Am intrat în camere, Alex va sta singur, iar eu împreună cu Mariana și Alexia. După ce
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
este o destinație turistică foarte căutată prin varietatea de obiective pe care o oferă: plajă, temple, grădini zen, altare... Orașul are altă față pentru fiecare anotimp. Vara, în apropierea locului unde tronează marea statuie a lui Buddha, sunt mulți arbuști înfloriți, iar dintre ramurile și frunzele lor se aude un zumzăit permanent și aproape enervant. Criss mi-a spus că sunt insectele „Semi”(cicade) care trăiesc doar o vară, iar acesta este cântecul lor de împerechere. După săvârșirea actului de împerechere
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
A venit Dimitrie cu trei crisanteme ruginii superbe, cu frunze verzi grase ca de smalț; am reînnoit florile din fața fotografiei tale, iar pe cele galbene, în vasul Rosenthal cu reflexe roz-aurii, le-am așezat pe biuroul tău; odaia ta e înflorită ca și când te-ar aștepta. Am vorbit despre tine. Toată lumea de la Budești s’a interesat de tine și te socoate fericită că ești la Paris; nu uita să le scrii și lor și Marianei Zamf[irescu] cu salu tări pentru Coca
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ei și am să încerc să ți le trimit. După masă, am flecărit în atelie rul-re fec toriu. Lenuța seamănă bine cu Maria; e mândră ca ea, își poartă semeț capul și este, ca și ea, o dezamăgită. În cadrul acesta înflorit, printre volburi, mușcate, dalii și rezedă, siluetele lor negre trec fără zgomot, discret - flori cernite și mobile. E ora care îmi place mie cel mai mult la țară: ora șase, când umbrele se armonizează cel mai bine cu florile, cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]