2,269 matches
-
din 1 mai 2006, inspirat gândit și scris de jurnalista Luminița Moldoveanu, autorul declara că nu regretă nimic din ceea ce a trăit și se poate socoti un om fericit: Un colț de rai într-o curte mică, străjuită de meri înfloriți, alintați de vântul care scutură petalele florilor peste lăcrămioarele sădite la rădăcinile lor. O casă frumoasă, modestă, dar aranjată cu gust, cu rafturi pline de cărți și reviste. Acesta este locul în care își duce viața în liniște, trăind din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
în așteptare... În timpul nopții am dormit cu unele pauze de somn. Ieri dimineață am trimis pe fina Doina de mi-a adus flori proaspete din piață. Câte un frumos buchet pentru fiecare musafiră. Cum în grădină mai aveam încă trandafiri înfloriți, am adunat petalele lor și le-am presărat în calea musafirelor, de la prima treaptă până în pragul casei, așa cum făcusem la începutul lui august la venirea Marianei. Cum aveam destule crizanteme, am adăugat și crizanteme albe, mov și aurii. Dacă d-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
vă întristeze - deși, nu veți putea rezista, risipei de tristețe și amărăciune, după ce veți afla prin ce i-a fost dat, să treacă, fericitei noastre nefericite, mamă a două flori mai frumoase decât cele întâlnite printre ierburile țării, la vremea înfloritului câmpurilor. Lucra. Lucra, Carmen a noastră, Fericirea noastră, a familiei de acasă și a celei de la servici, după cum se exprimase, una dintre colege, ca o hămesită. Da. Ca o hemesită de muncă. Aproape fără încetare. Aproape fără pauză, nici pentru
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
o teamă tulbure. Am deschis fereastra să intre puțin aer proaspăt. E o secetă la fel de devastatoare, probabil, ca aceea din 1946, când am mâncat mălai stricat. De câteva zile, s-au năpustit cu furie valuri de caniculă, amestecând parfumul teilor înfloriți (sau amintirea lui) cu mirosul greu de gunoaie dospite la soare. Cerul e ars, acum, ca un crater de vulcan și nu sunt semne de ploaie. Aud sunetele unor clopote. Vin, poate, de la biserica din apropiere sau mai de departe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
m-a întrebat cum de cresc atâția maci când ei sunt secerați înainte de a da fructe. Fără să aștepte răspunsul, a adăugat: "Am o bănuială că așa va arăta și viața mea"... După asta ne-am așezat pe un răzor înflorit. Deasupra noastră, cerul era pătat de nori străvezii. Mi-am dat seama că ezita să se bucure și nu înțelegeam de ce. Adevărul e că iubesc viața atât de mult încît îmi vine să plîng", m-a lămurit ea și mi-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Note de primăvară Cristina Oprea moină în amurg - printre-atâtea izvoare tăcerea lunii primii dințișori - și mugurii se deschid atât de încet.. clopoței Feng Shui - trilul privighetorii printre lăcrămioare salcâmi în floare - de-o vreme ferestrele nu se mai închid cireși înfloriți - de azi și soarele mai zăbovește drum printre narcise - pașii trecătorilor mult prea grăbiți prima iubire - câte emoții ascunse într-un ghiocel.. ghiocel presat - tot mai apăsătoare-i singurătatea nu mai sunt singur - atât de familiar cântecul mierlei.. de ziua
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
de apărare în fața năvălitorilor străini. Mănăstirile noastre sunt mărturii grăitoare ale unui trecut bogat în oameni cu fapte pilduitoare. Mulțimea de cărți manuscrise ce s-au mai putut păstra și se mai pot găsi prin mănăstiri, ne arată cât de înflorită era școala mănăstirească și cât de harnici în ale culturii erau călugării din trecut, strălucind în înțelepciune și în virtuti. Între zidurile Mănăstirii Secu, de-a lungul timpului, au trăit nenumărați frați întru credință; de la simpli călugări la episcopi și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
În haine bune și pantofi de lac, i-a scris și l-a chemat acolo, firește. Zice: „Domnul și-a revărsat binecuvîntarea asupra pămîntului acesta cu prea multă dărnicie“... măi, ce om Învățat mai era și ce limbă frumoasă și Înflorită vorbea... și zice: „Vino aici. Aici este o adevărată minune a naturii, bogăția și belșugul Întrec tot ce poate visa cel nesătul și toate stau Încă neatinse“ - zice. „Dacă vii acum, În cincisprezece ani ajungi bogat“ - zice, și-l tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu pietre scumpe ci o comoară cu ... polen. Pe atunci se numea Emil Pop. Polenul arborilor din munți e purtat de albine, de bondari, de fluturi sau e dus de vânt. Când vântul încetează, polenul se depune. Fie pe arbori înfloriți, fie pe ce se nimerește. Uneori nimerește în câte o groapă. Și poate rămâne acolo foarte mult timp. Fără să vrea și fără să știe, așadar, arborii din Munții Carpați, au lăsat în anumite gropi, în aceste depozite cu totul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
trebui să vă imaginați câte o culoare și câte o floare ca acea culoare pe care s-o mirosiți în gând. Dacă nu aveți în gândul vostru destule flori, destule miresme și destule culori, căutați o grădină adevărată, un parc înflorit sau o seră și fără să rupeți flori sau să stricați ceva, fără să răniți, deci, grădina sau parcul, mirosiți, de câte ori puteți, fiecare floare, fiecare culoare. Exact așa cum fac eu acum. Dacă vă plac nu numai florile ci și miresmele
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de lucru la planșetă, cei doi, Înventatorul și Zâna Inventica. Învățătorul a scos, dintr-un album gros, fotografii ale munților de altă dată. Sunt munți de demult, cu păduri bogate. Are și portrete de arbori bătrâni, viguroși, are și poeni înflorite. Știu ce face Învățătorul acum: le alege pe cele mai frumoase pentru o întâlnire cu celebra Culoare a Culorilor, care poate învia tot. Înseamnă că pădurile și grădinile din fotografii vor prinde viață, copii. Abia aștept să văd una ca
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
vilă. Coborând să vadă, constată că parcul începea cu o grădină amenajată într-o scobitură de circa șase metri în trunchi. O simplă zgârietură în raport cu masa enormă a acestuia. Dar era arhisuficientă pentru o minigrădină de basm, plină de tufișuri înflorite alcătuind un amalgam de culori feerice. Florile gigantice își înfoiau petalele atât de intens colorate încât păreau luminoase. În mod sigur Venus era un paradis pentru botaniști. Dar frumusețea grădinii nu-l reținu prea mult. Neliniștit, reveni în apartament. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cât timp trecuse de când plecaseră. Să tot fi fost o jumătate de oră. Într-un fel nu era prea rău. Deoarece cineva, care a fost în stare ca în numai o jumătate de oră să-și dea seama că poteca înflorită nu-i făcută pentru el, a făcut un pas gigantic înainte, către stăpânirea deplină a evenimentelor și circumstanțelor înconjurătoare. Desigur, era tentantă ideea să se ducă să se odihnească ore întregi pe o plajă de nisip, și să nu aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
La hotel, unde primul Gosseyn își lăsase lucrurile și vreo 200 de dolari în bancnote, recepționerul îi zise: ― Semnați aici de primire, vă rog. Gosseyn nu se gândise la asta. Luă stiloul, cu imaginea închisorii în fața ochilor. Caligrafie o semnătură înflorită, zâmbind pentru sine de propriul calm. Recepționerul dispăru într-o cameră alăturată, de unde reveni, după o jumătate de minut, cu o cheie. ― Știți cum se ajunge la casele de valori ― zise el. Într-adevăr, știa, dar Gosseyn nu se putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vilă. Coborând să vadă, constată că parcul începea cu o grădină amenajată într-o scobitură de circa șase metri în trunchi. O simplă zgârietură în raport cu masa enormă a acestuia. Dar era arhisuficientă pentru o minigrădină de basm, plină de tufișuri înflorite alcătuind un amalgam de culori feerice. Florile gigantice își înfoiau petalele atât de intens colorate încât păreau luminoase. În mod sigur Venus era un paradis pentru botaniști. Dar frumusețea grădinii nu-l reținu prea mult. Neliniștit, reveni în apartament. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cât timp trecuse de când plecaseră. Să tot fi fost o jumătate de oră. Într-un fel nu era prea rău. Deoarece cineva, care a fost în stare ca în numai o jumătate de oră să-și dea seama că poteca înflorită nu-i făcută pentru el, a făcut un pas gigantic înainte, către stăpânirea deplină a evenimentelor și circumstanțelor înconjurătoare. Desigur, era tentantă ideea să se ducă să se odihnească ore întregi pe o plajă de nisip, și să nu aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
La hotel, unde primul Gosseyn își lăsase lucrurile și vreo 200 de dolari în bancnote, recepționerul îi zise: ― Semnați aici de primire, vă rog. Gosseyn nu se gândise la asta. Luă stiloul, cu imaginea închisorii în fața ochilor. Caligrafie o semnătură înflorită, zâmbind pentru sine de propriul calm. Recepționerul dispăru într-o cameră alăturată, de unde reveni, după o jumătate de minut, cu o cheie. ― Știți cum se ajunge la casele de valori ― zise el. Într-adevăr, știa, dar Gosseyn nu se putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu picioarele străinului îl înviora. Simțea că și el a devenit dintr-odată un om important în lume. Nu vezi toată ziua-bună ziua lucruri frumoase pe străzile Bucureștilor. — Cum adică, se bucură Jacques, pentru care poveștile comisionarului, de cele mai multe ori înflorite și exagerate, erau apă vie. Venirea lui Nicu îl sculase din pat. Cum adică, dihănii, nu-nțeleg, explică-mi! Și Jacques își îndreptă spatele în fotoliul adânc, în care se pierdea cu totul. — Să vezi, răspunse Nicu, pierdut în fotoliul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se părea că e amorezat atunci, văduvă la numai 20 de ani, cu toate simțurile stârnite într o căsnicie de doi ani și plină de dorință, tocmai îi arăta prin fereastra poștalionului, scoțând un soi de țipete mici, un pom înflorit, când îi căzură ochii pe tovarășele de drum de pe bancheta de vizavi. O tânără doamnă însărcinată, drăgălașă, care suferea vizibil și își tampona în fiece clipă fața pătată cu o batistă cu margini dantelate, iar alături, adormită, o adolescentă de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
largi brazde de argint Ce se mișcă strălucind Și în umbră [-n sbor] mi-l cură Și prin verdea boltitură; Numai p-ici și pe colea Soarele mai pătrundea, Ici e umbră, colo soare Pe ape tremurătoare. El pe maluri înflorite, Vede turme rătăcite; l02 {EminescuOpVI 103} {EminescuOpVI 104} {EminescuOpVI 105} Caii pasc lângă pîrae, Ca la lebede se - ndoaie Gâtul lor. Iar capul mic Ei de-odată îl ridic' Și urechile ciulesc Pe când luntrea o zăresc. El plutea, plutea mereu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
băgat; M-a lăut, m-a pieptănat, Mândră cămeșe mi-a dat. Eu hârlețul mi-am luat Și-n grădină am intrat; Multe straturi mi-am săpat Mândre flori mi-am sămănat, Și tare le-am blăstămat: - Creșteți flori și înfloriți, Că mie nu-mi trebuiți! Creșteți flori cât gardurile, Să vă bată vânturile, Ca pre mine gîndurile! 125 Cîtu-i țara și lumea Nu-i nevastă ca ș-a mea, Că cânepa cea de vară I-o cacă câinii pe-afară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
te perdeai Prin umbre răcori, Prin cărări de flori, Iată, mări, iată, Că-mi dădeai de-odată D-un pom de grădină Cu flori de lumină, Ce-nflorea în zori Pe la cântători, Iar la zi-n amiază Scutura de raze Înflorita-i leasă, Iar la miez de noapte Rodia mere coapte, Mere de - aur mari Cu sâmburii tari De mărgăritari. 274 {EminescuOpVI 275} VIȚĂ CĂTĂNUȚĂ Pe culmița dealului, Dealului Ardealului, Primblă-mi-se, mări, primblă Dali cine mi se primblă? Dali
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
DE TRANSPARENȚĂ PE SCĂRI. NU-I MAI TREBUIA. ÎȘI ÎNDREPTĂ SPINAREA, DESCHISE CEA DE A DOUA UȘĂ ȘI PĂȘI AFARĂ LA LUMINA SOARELUI. SE TREZI ÎN CURTEA DIN SPATE A UNEI CASE MARI ȘI PUSTII. EXISTA OBIȘNUITA PELUZĂ VERDE, GRĂDINA ÎNFLORITĂ, GARAJUL PENTRU AUTOAVION ȘI UN GARD ÎNALT CU POARTĂ. POARTA SE DESCHISE UȘOR DIN INTERIOR DÎND SPRE O FUNDĂTURĂ A UNUI BULEVARD, CU TROTUARE MICI, LIPITE DE ZIDURILE CASELOR. CEVA MAI DEPARTE HEDROCK VĂZU O ARTERĂ LARGĂ CU CIRCULAȚIE INTENSĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
simți o senzație de uimire puternică. Privea în jos la un oraș de la o înălțime de peste trei kilometri. Orașul strălucea și scînteia într-o lumină provenită dintr-o sursă nevăzută și era așezat în mijlocul unei grădini cu copaci și arbuști înfloriți. Dincolo era o pajiște verde, cu dumbrăvi și lunci și pîraie scînteietoare. Totul se curba ușor în sus, într-o ușoară ceață la orizont, pe cele trei laturi pe care le putea vedea. Dacă zarea n-ar fi avut margini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
aceste însemnări urmau mai multe pagini albe. Și din nou același scris mărunt și nervos. "18 august Am fost la un lac din apropierea orașului să înot. Era o zi splendidă. Nici un nor. Soare fierbinte. Pe marginea lacului se vedeau rododendroni înfloriți și măceși sălbatici. Iarbă verde. Am ieșit la soare. Deodată am simțit că mă sufoc. Am închis ochii. Doamne, să se termine oare totul așa? Apoi mi-am revenit. Stăteam trântit în iarbă cu ochii la cer. Abia mai îndrăzneam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]