1,702 matches
-
Vreme de iarnă cu grade variate de frig. Zăpada, ploaie deasă, îngheț, apoi dezgheț brusc. Noaptea șoarecii iți trec peste față.” Progresivă infestare a hainelor a început în zilele haotice ale încercuirii, când erau în continuă mișcare. “Pacostea păduchilor era înfricoșătoare”, scria un caporal dintr-un regiment de tancuri “pentru că nu puteam să ne spălăm, să ne schimbăm hainele sau să-i vânăm. În cască, am găsit cam 200 de astfel de fiare mici și credincioase”1. Frigul și foamea făceau
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
Vreme de iarnă cu grade variate de frig. Zăpada, ploaie deasă, îngheț, apoi dezgheț brusc. Noaptea șoarecii iți trec peste față.” Progresivă infestare a hainelor a început în zilele haotice ale încercuirii, când erau în continuă mișcare. “Pacostea păduchilor era înfricoșătoare”, scria un caporal dintr-un regiment de tancuri “pentru că nu puteam să ne spălăm, să ne schimbăm hainele sau să-i vânăm. În cască, am găsit cam 200 de astfel de fiare mici și credincioase”. Frigul și foamea făceau ca
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
văd care-i situația, adică educativ, ca să nu mai pretind, să nu fiu prea pretențioasă, că asta-i viața, cam astea-s condițiile de supraviețuire... Și În momentul când am deschis ușa s-a ridicat un cetățean... era de Înălțime Înfricoșătoare, era gol, cu un palton peste el și pe picioare era legat cu cârpe, ziare... Și când m-a văzut a vrut parcă să se apropie de mine, iar eu m-am speriat și am fugit. Nimeni din cei care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
revelațiilor. Deci prin medierea unor substanțe se pot obține aceleași stări psihedelice pe care le întâlnim descrise din cele mai vechi timpuri. Schimbarea de spațiu și timp, halucinații în culori, sunete, ca la Van Gogh și Bacovia, micropsii sau schimbări înfricoșătoare de forme și culori în urma consumului de ciupercă descrise de Lewis în Alice in the Wonderworld, nemaipomenita bogăție și dinamică a succesiunilor de imagini descrise de Quencey sau J(nger, confirmate de mari oameni de știință ce s-au supus
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
stări asemănătoare aurei, a epilepsiei temporale, a revelațiilor. Deci prin medierea unor substanțe se obțin aceleași modificări psihedelice pe care le întâlnim descrise din cele mai vechi timpuri. Schimbarea de spațiu și timp, halucinații în culori, sunete, micropsii sau schimbări înfricoșătoare de forme, toate apar prin acțiunea substanțelor asupra sinapselor cerebrale. Demonstrația pe care am făcut-o arată că pe lângă orizontul spațial și temporal al inconștientului determinat poate de năzuința formativă proprie, genetic și educațional fiecăruia, există un sentiment anabasic sau
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dacă ar fi reușit răscoala numită “Nika” (Victorie!) a populației dintr-un Bizanț cosmopolit. Pe vremea aceea, se purta, pentru chestiuni minore, intrarea “benevolă” în mânăstire, iar pentru treburi însemnate politicești se aplica orbirea cu fierul încins, sau alte prea înfricoșătoare mutilări, ca să nu-ți mai treacă prin cap să aspiri la tronul basileilor; cei însemnați, mutilați, diformi, strâmbi, cocârjați, damblagii, chiar din ilustre familii, nu puteau ocupa tronul imperial. Nu voi înțelege nici în ruptul capului de ce președintele Băsescu își
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ne-au junghiat... Credeau în biruința lor de „ceas pătat”... Și ne-am sculat din „giulgiul morții” la ceasul rânduit de Cel Prea Înalt. să fim același leat cu Domnul nostru în Lumină la Judecata Lumii... La Marea și Sfânta, Înfricoșătoarea și Singura Prea-Dreapta Judecată din Valea Iosafat!... O Crucea Domnului Hristos, crescută-n noi, să Te purtăm ca pe-un Stindard Biruitor în Viața de acum și-n Veacul-de-Apoi!... Amin! Amin! Amin! în veci, Amin! Amin! Imn rostit de autor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mama lor. A tras; cei doi pui au căzut unul după altul în fața ursoaicei. Ursoaica s-a ridicat în două labe încercând să se prăbușească asupra lui. Glonțul a lovit-o drept în inimă. Fiara s-a prăbușit cu răcnet înfricoșător, ajungând cu ghearele până la vârful bocancilor lui nenea Socaciu. După câteva minute, revenindu-și din încordare, l-a apucat un tremur, nevenindu-i să creadă că mai este viu. Detunăturile au făcut să hăuie munții; de la stânile din vale, lătratul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și prelegerile teologice ale profesorului de mistică. Poeziile erau cerute prin morse și transmise mai departe. Lumea închisorii se hrănea cu aceste daruri cerești care țineau nu numai spiritul treaz, dar chiar și trupul căpăta puteri de rezistență în aceste înfricoșătoare încercări. Poeziile, prin însuși conținutul lor, erau rugăciuni ce se rosteau la sfârșitul acatistelor și paracliselor pe care le făcea fiecare în gând sau cu toții în șoaptă. Au fost hrană spirituală de care puțini întemnițați din întreaga lume au avut
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
alta, ci slujirea lui Dumnezeu, împreună cu toți cei care îți sunt dați să-i conduci pe calea mântuirii. Eclesiastul ne orientează: „Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni, afară de a avea o inimă curată și a iubi pe Dumnezeu”. La Marea și Înfricoșătoarea Judecată de Apoi, Mântuitorul nu va întreba pe nimeni ce diplomă a obținut sau ce victorie a repurtat în războaie, ci numai dacă L-a iubit pe Dumnezeu, satisfăcând în opera de dragoste acoperirea și ușurarea nevoilor fraților mai mici
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cuvintele pentru a încerca să-mi amuz părinții. („N-are rost să te pitești pe sub copaci, strângându-te de unul singur în brațe.“) Poate că din cauza mătușii Estelle muzica vocală mi-a displăcut și mi-a dat întotdeauna senzații aproape înfricoșătoare. Există ceva ciudat și oribil în gurile deschise, distorsionate, ale cântăreților, mai cu seamă ale femeilor, când le vezi dinții albi și umezi, și interiorul roșu, însalivat, al gurii. În ansamblu, mătușa Estelle era pentru mine o figură simbolică, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am gândit să mă duc în sat, la „Leul Negru“, dar ce rezolvam? În sat nu aveam prieteni. Și apoi mi-am dat seama de ceva și mai cumplit. Acum, în întunericul care se aduna tot mai dens pe drumul înfricoșător de pustiu, mi-ar fi fost teamă să mă duc oriunde ar fi fost. Nu mă puteam duce nicăieri altundeva decât acasă. M-am reîntors cu pași rari pe dig. Lăsasem deschisă ușa din spate, dar cea din față era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dar când m-am apropiat de casă, probabil că am fost buimăcit de fereastra iluminată, sau poate că mă orbise frica, pentru că, după cât se pare, mă așezasem chiar pe un tufiș de trandafiri. S-a auzit un trosnet slab dar înfricoșător, și un spin ascuțit mi-a străpuns gamba. M-am instalat teribil de incomod, înghețat de spaimă, cu spatele rezemat de zid, cu ochii holbați și gura căscată, zărind brusc marea vastă, argintată de lună, care se așternea sub mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și nehotărâre, dorind și nedorind în același timp să se întoarcă la tatăl lui, să se împace cu el, ba chiar să-i suporte pedeapsa, numai ca să scape de maică-sa, să scape de mine. Posibilitatea unei intenții atât de înfricoșătoare sădită în mintea băiatului mă făcea să evit de a-l pune la încercare, acum când aveam atâtea alte probleme de înfruntat și de soluționat. Între timp, se îndepărtase de mine, era morocănos, dorind să mă facă să-l solicit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o înțelegi“, mi-am spus. Și m-am gândit că peste un minut o să-l conduc la mașină. L-am măsurat pe vărul meu, acum distinct vizibil în acea luminozitate întunecată, care făcea să se decupeze contururile cu o acuitate înfricoșătoare. James își adusese cu el, peste stânci, paharul de vin, și sorbea băutura cu un înnebunitor aer de repaos satisfăcut, ațintindu-și privirile asupra mării. Purta niște pantaloni subțiri negri, o cămașă mov, deschisă la gât, și o haină albă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai pot face nimic!“ Cât de lungă, cât de infinit extensibilă este clipa care conține acest gând, clipa-efigie a morții. O cădere totală în vid, ceva ce mi-am imaginat adeseori în zborurile cu avionul, este, desigur, lucrul cel mai înfricoșător dintre toate. Mâini, picioare, mușchi, întregul mecanism protector al trupului, devin brusc inutile. Vrăjmășia materiei se dezlănțuie împotriva friabilei, casabilei, sfărâmabilei forme animale, element, probabil, dintotdeauna alienat în acest regn dur mineral, gravitațional. S-ar fi zis că fiecare parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am băgat degetul în crăpătura de sub chenar. Și fereastra s-a deschis, nefiind probabil bine închisă pe dinăuntru, astfel încât am putut să-mi trec piciorul peste pervaz. Un moment mai târziu, gâfâind de emoție, mă găseam în bucătărie. O liniște înfricoșătoare cotropise casa. Bucătăria era goală, nu foarte curată, și un robinet picura. Ghemotoace de scamă zburau pe podea mânate de curentul ce pătrundea pe fereastră. Am deschis cămara: pe rafturi se și depusese un strat de mucegai. Am străbătut odaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în urmă cu nu știu câți ani, eu i-o răpisem lui Peregrine pe Rosina. Și, de bună seamă, vanitatea mea îl ucisese pe Titus. Slăbiciunea mea distrusese obiectul dragostei mele. Gândurile acestea erau atât de înnebunitoare și implicațiile lor atât de înfricoșătoare, încât am decis că trebuie să le curm și să încerc să dorm. Dar aș fi dorit cu intensitate să-i vorbesc lui James despre toate aceste lucruri sau, presupunând că a părăsit țara, ar fi vrut să-i scriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de sudoare...” (I.L. Caragiale, II, 228) • „obiectul” unei caracteristici absolutizate prin regent: „E de la sine înțeles că realismul în înțelesul lui profund nu exclude diversitatea formelor și nici înnoirea.” (G.Călinescu, C.O., 269), „ Iar imobilitatea lui devenea și mai înfricoșătoare din pricina mișcărilor pupilei...” (O. Paler, Viața..., 198) etc. Când rolul preponderent în dezvoltarea planului semantic îl are termenul (grupul de termeni)-atribut, procesul de identificare se realizează din mai multe perspective: • a unei caracteristici distinctive, intrinsecă obiectului exprimat prin regent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a căutat pe mine și a celor ce au întrebat de tine s-a produs în aceeași zi. ATRIBUTUL DESCRIPTIVTC "ATRIBUTUL DESCRIPTIV" Are ca regent: • substantive: „Femeile, palide, cu părul răvășit sub pălăriile strâmbe, așa cum fuseseră date jos, priveau ochii înfricoșători ai lucrătoarelor de la Regie.” (E.Barbu, 163) • pronume: „Ea, albă ca hârtia, se așeză pe scaunul de operație.” (I.L.Caragiale, IV,184), „Cel dintâi, foarte rece, își rotise încet privirea posomorâtă pe deasupra capetelor.” (M. Caragiale, 106) * Prin planul semantic al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de frunze nici urmă nu-i. Iarna povestește înainte basmul început de o frunză, căci gura vetrei cu flăcări și cu jar îngână dogorind basmul de aur al Toamnei. AMURG DE TOAMNĂ În pădurea de la marginea drumului, amurgul lasă umbre înfricoșătoare. Sunt zeci, chiar sute de arătări negre, cu brațe urâte și lungi. Fiecare arătare are ceva pe brațe. Dau impresia a fi niște tălpi croite de papuci. Fiecare e mai mare, mijlocie sau mai mică. Codițele lor sunt ca niște
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Fiecare arătare are ceva pe brațe. Dau impresia a fi niște tălpi croite de papuci. Fiecare e mai mare, mijlocie sau mai mică. Codițele lor sunt ca niște bețișoare subțiri. Printre umbre și fantasme , se zăresc doi ochi strălucitori și înfricoșători. O formă ciudată cu sprâncene în formă de V sta pe un braț al unei arătări. Deodată își ia zborul, căci se aud fâlfâiri de aripi în văzduhul mohorât.Violetul amurgului nu lasă ca tălpilor cu codiță să li se
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
această operă nu reprezintă distrugerea realismului. Ea pune sub semnul îndoielii realismul iluzoriu, care reproduce ceea ce vedem. Realismul iluzoriu nu este nici obiectiv, nici absolut și nici unicul posibil el este doar rezultatul pur al convenției. Guernica înfățișează o realitate înfricoșătoare: un oraș distrus de avioanele de bombardament germane, în timpul Războiului Civil din Spania. Picasso declara: : Expresionismul este un curent reprezentativ al începutului secolului al XX-lea. Acesta s a dezvoltat începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea și are ca
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
pentru că acesta este unul dintre numele atribuite lui Dumnezeu în textul ebraic al Vechiului Testament. Conform doctrinei lor milenare, a doua venire și împărăția de o mie de ani este foarte aproape și că bătălia (numită Harmaghedon) ei va fi înfricoșătoare, căci „Iehova va distruge toate statele și mai ales toate religiile mincinoase” care sunt „instrumente ale Satanei”. Datorită intensei activități misionare, numărul de adepți ai acestei secte crește, ajungând pe plan mondial la mai mult de 5 milioane. Am urmărit
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
tineretului participant nemijlocit la revoluție persistă și după aceste fapte condamnabile, se impune morala: Nu era mai bine ca guvernul provizoriu să și-l sacrifice pe domnul Chițac înainte de a lua foc mașinile lui și dosarele noastre? Deoarece acest spectacol înfricoșător o fi rezolvat el, temporar, ceva ce nu pot eu înțelege, dar a și distrus definitiv ceva. Spun asta gândindu-mă la vânătoarea de oameni care a avut loc în zilele de 14 și 15 iunie pe arterele principale ale
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]