2,071 matches
-
de asigurare. Apoi auzi un zgomot ce semăna mai mult a chicotit. Venea dinspre biroul lui Max Christie. Hoții nu chicoteau. Dar copiii da. Se întorseseră oare acasă și acum se prosteau în biroul lui Max? Acesta s-ar fi înfuriat la culme dacă așa ar fi fost. Teama îi dispăru în timp ce străbătea coridorul; dădu ușa de perete și încremeni de uluire. Max stătea pe scaunul lui scump de piele. Maria stătea în poala lui. Max avea o cămașă albă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu internetul care te interesează așa de tare? Toți sunt doar niște puști. Mai tineri ca mine. Totuși tipi - oare asta face diferența? —Talentați în schimb - de fapt, asta face diferența. Cum adică, eu nu sunt? Acum chiar că se-nfuriase. —Ai mult tupeu pentru o femeie, îi spuse el. Păcat că n-ai întotdeauna și inteligența necesară. —Du-te dracului, îi spuse, fierbând de mânie. O privi înmărmurit. —Ai să-mi ceri scuze chiar în momentul ăsta, o informă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la Paris. Așa că atunci când Neil a revenit acasă, l-am tot bătut la cap să-mi dea socoteală pentru fiecare secundă petrecută în Franța. Până la urmă, l-am întrebat verde-n față dacă avea o relație cu ea. S-a înfuriat rău de tot pe mine - m-a întrebat de ce nu am încredere în el. Eu i-am răspuns că era bărbat, nu-i așa?, iar un bărbat, prin natura lucrurilor, nu e demn de încredere. —O, Doamne, oftă Anna. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ce-ai vrut de la cariera ta, observă el. Am putea trăi - poate nu în lux - totuși, am putea trăi din dobânzile cu care ne alegem din vânzarea acțiunilor. — Fii serios, am trăi foarte prost în comparație cu ce-am avut aici! se înfurie Nieve. Și-apoi, nu am realizat tot ce mi-am propus. Vreau să mă afirm. — Dar asta ai și făcut. De data aceasta Aidan părea să-și piardă răbdarea. Dumnezeule, Nieve, ce-ai vrea să faci mai mult de-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Dar a sfârșit prin a fi unul din multele lucruri care i-au despărțit. Pentru că de fiecare dată când el nu putea să nu întârzie, ea era convinsă că fusese cu o femeie, și cu fiecare secundă care trecea, se înfuria din ce în ce mai tare pe fictiva lui infidelitate. Doamne, ce dusă cu pluta eram, se gândi ea punându-și ceașca de espresso pe tavă. Ce bine că nu mai sunt așa, că nu mai exagerez și că n-am nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Ce fel de problemă? Nu-mi spune, să nu-ndrăznești să-mi spui că scorpia asta te-a convins cumva că ar trebui să dăm timpul înapoi! Întotdeauna a fost o vacă intrigantă. —Cum îndrăznești? De data asta Darcey se înfurie. —Eu, intrigantă? Eu? Tu ai fost aia care te prefăceai că ești prietena mea, îmi spuneai că Aidan nu era bun pentru mine; pentru ca după aia să fugi tu cu el. —Trezește-te la realitate! i-o întoarse Nieve. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
locurile natale, că mai are trei frați și trei surori, că moșul Gheorghe era tatăl ei adevărat, iar mama ei murise în timpul războiului, de dorul bărbatului socotit pierdut prin stepele rusești. Consternată de tot ceea ce i se dezvăluise, Mariana se înfurie, dar, cu timpul, își dădu seama că noua familie o salvaseră de la pieire, dându-i o nouă șansă în viață. Se lăsă antrenată în noile îndeletniciri ale vieții de dascăl, își întemeie o familie, născu doi copii, își îngropă părinții
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
dinlăuntru, mi-e imposibil fiindcă nu cunosc alfabetul ciudat, nici măcar nu-mi dau seama dacă țin cum trebuie clindrul, oricum l-aș întoarce am impresia că semnele acelea ar putea fi citite dacă aș cunoaște înțelesul lor, neputința mea mă înfurie și încep să lovesc ca un nebun cu cilindrul de sticlă în soclul statuii, cilindrul nu se sparge, lovesc tot mai tare sub privirile calme ale statuii, izbesc cu furie neputincioasă și totul începe în jurul meu să se prăvale, statuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am uitat cu atenție la Kay Lake, cea din urmă cu șapte ani. Chiar și la nouăsprezece ani părea mult prea deșteaptă ca să rostească vorbele pe care i le atribuise Bevo Means. Faptul că fusese prezentată drept o naivă mă înfuria. I-am înapoiat funcționarului bibliorafturile și am ieșit din clădirea Hearst întrebându-mă ce anume căutasem, căci știam că era vorba de mai mult decât de niște dovezi care să îmi arate că tipa Kay, este o victimă. Mergeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
meu, am început să mă gândesc la Lee. Gândul la el m-a făcut să-mi doresc să fiu din nou în biroul detectivilor, unde măcar se făcea haz de necaz în legătură cu moarta. Și tot gândul la Lee m-a înfuriat, pentru că mi-am amintit de Junior Nash, ucigaș de profesie, un tip mult mai periculos decât cincizeci de iubiți geloși deveniți criminali. Cuprins de nerăbdare, m-am întors la meseria mea de polițist de la Arestări și am bătut Leimert Park
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să fii vreun geniu ca să-ți dai seama. Ați găsit un copil mort, cine putea oare să fie? — Nu am spus nimănui că acel cadavru era al unui copil! — Nu? Hm, atunci Înseamnă ca a fost o coincidență. Logan se Înfurie. Cine ți-a spus? Miller zâmbi și Își Încheie manșetele, asigurându-se că lasă la vedere câte un centimetru de scrobeală la fiecare mânecă. — Nu ai auzit de imunitate jurnalistică? Nu tre’ să-mi divulg sursele. Și tu nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
putere în fața luminii... așa că mai bine te întorci de unde ai venit, că nu ai dreptate... ceea ce este bine, este bine. Iar ce nu este bine, evident se destramă și dispare când apare soarele... Atunci am văzut cum umbra s-a înfuriat și a început să arunce spre mine cu noroi, pietre și rădăcini uscate de buruieni, niște nori întunecați se adunaseră de-a lungul drumului și tălpile mele alunecau pe gheața care acoperea asfaltul. Peisajul începuse să se schimbe, în loc de dealuri
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
a rămas în picioare, privind, până când ultimele corăbii ale lui Marcus Antonius s-au risipit. Fugind însă - râse căpitanul -, Antonius și Cleopatra au salvat comoara, o grămadă de aur, mai bine de douăzeci de mii de talanți. Augustus s-a înfuriat. Gajus băgă de seamă că și căpitanul simpatiza cu cel învins, nu cu învingătorii. — După acea victorie, Augustus i-a uimit pe toți când a declarat că Apollo din templul de pe deal, cine știe de ce, îl ajutase să învingă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
glasul lui răsunase destul de puternic, încât părea că i se adresează. — Care scrisori? îl întrebară ceilalți. Libertul sirian continua să râdă. — Scrisori din vremea când Tiberius era exilat la Rhodos. Livia le-a păstrat patruzeci de ani; el s-a înfuriat, a încercat să i le smulgă, dar ea n-a cedat... Gajus ridică ochii și-i întâlni pe cei ai libertului. Prin urmare, cuvintele îi erau adresate lui. În sufletele celor mai vechi și mai credincioși sclavi ai Liviei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Cleopatrei, ca legământ de alianță, insula Cyprus și o parte din Syria și din provincia Africa, în jurul Cyrenei. Ca și în cazul lui Julius Caesar, pe lângă o mare iubire, era și un proiect de imperiu planetar. Cei de la Roma se înfuriaseră; “îi dăruiește orașe și provincii romane de parcă ar fi obiecte personale“, strigau senatorii. Mama îl iubea. El avea toate însușirile pentru a fi iubit de o femeie blândă ca ea: faima de războinic, neliniștea, firea libertină. Mama a sperat până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Chereas e atât de puternic, încât oricine se simte în siguranță lângă el - zâmbi. E adevărat că într-o zi a sfărâmat cu mâinile goale vertebrele unui taur? — E-adevărat, râse Macro, era în fața altarului pentru sacrificii. Taurul s-a înfuriat, l-a lovit pe preot. Lui Chereas i-a luat o clipă: am văzut cu ochii mei coarnele taurului în mâinile lui, capul care se răsucea și apoi taurul căzând pe pietre, plin de bale. Râse și Împăratul. Astfel se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
anunțe în prealabil, după cum îl învățase Germanicus, descoperea lucrurile așa cum erau în realitate, dincolo de masca pompei oficiale. Vizitele lui îi înspăimântau pe unii, dar pe cei mai mulți îi entuziasmau. Se îngrijea ca pe drumurile imperiului să se poată circula rapid. Se înfuria pe curatores viarum - care evitau mai mult decât oricine controalele privitoare la cheltuieli - dacă găsea pe străzi praf și noroi; odată i-a pus pe soldați să stropească cu noroi toga unui chestor care nu se ocupa de stăzile Romei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
frisonul timidității, mă mișcam parcă mai Încet din cauză că mă Îndoiam prea mult de mine Însumi și nu aveam forța de a mă decide să mă exprim la timp, să fiu adică pe fază, și atunci pierdeam oportunitatea reacției. Dacă mă Înfuria ceva, deveneam Însă Îndrăzneț; chiar atunci, Întorcându-ne În tren de la Pitești, l-am biruit pe profesor În Încercarea sa de a curta o fată drăguță din Drăgășani, care fusese și ea la Olimpiadă. Am reușit să-l pun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să găsesc o urmă. Iată că pomeții obrajilor ei rămân impenetrabili, nu se colorează ca hârtia de turnesol, nu-mi dau nici un indiciu, mă trădează oare și ei, mă enervez la culme: „Unde ai fost, cu cine te-ai...?“. Mă Înfurii, ridic mâna s-o lovesc; ea râde, mă sfidează cu toată ființa. Simt că sunt ridicol; când nu mă controlez, râde În hohote: „Ei, drăcia dracului, ești gelos, doar n-ai să mă faci să cred că mă iubești?“. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care face gestul retezat de neputință de a se pieptăna, Într-o mișcare largă de a mă atrage, de a mă provoca. Eu mă feresc, căci, de multe ori, fereastra mi se deschide brusc În piept, lovindu-mă; ea se Înfurie atunci ca În urma unui afront grozav, Începe să Împroaște cu mâinile prin aer, azvârlind lovituri Închipuite; dacă mă apucă râsul, mânia ei nu mai are margini, o ploaie de sudălmi grele, unse cu sosuri balcanice se scurg printre știrbiturile gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de dezamăgit ar fi mentorul lui și la cum va fi perceput acum de onorata lui audiență... Își simți apoi mâna în care ținea un tablou mic pictat cu Statuia Libertății cum începe să tremure. Așa ceva nu se poate! se înfurie el. Puse tabloul înapoi pe tarabă și se întoarse precipitat. Se opri imediat, înăbușind totodată un strigăt. Polițista roșcată se afla la mai puțin de doi metri de el, privind în altă parte. Se întoarse din nou către tarabă, luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dar cu siguranță te trimite la spital sau la morgă. Rhyme fu nevoit să accepte să meargă în camera lui pentru nevoi personale și pentru odihnă. Momentele ca acesta, adevărate discrepanțe cu viața normală, îl făceau pe Rhyme să se înfurie cel mai tare. Să se înfurie și să se deprime, deși nu admitea niciodată acest lucru. În dormitorul de sus, Thom se ocupă de treburile fiziologice întâi. Apoi spuse: - Bine. Două ore de somn. Ai nevoie de odihnă. - O oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spital sau la morgă. Rhyme fu nevoit să accepte să meargă în camera lui pentru nevoi personale și pentru odihnă. Momentele ca acesta, adevărate discrepanțe cu viața normală, îl făceau pe Rhyme să se înfurie cel mai tare. Să se înfurie și să se deprime, deși nu admitea niciodată acest lucru. În dormitorul de sus, Thom se ocupă de treburile fiziologice întâi. Apoi spuse: - Bine. Două ore de somn. Ai nevoie de odihnă. - O oră, protestă Rhyme. Thom avea de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Și chiar mă refer la toată lumea. - Spuneai că vorbea despre distragerea atenției, continuă Sachs. Și că te-a complimentat. Ce altceva a mai spus? - Nu știu, murmură Rhyme. Nimic. - Chiar nimic? întrebă ea cu voce descrescătoare. - Nu... știu. Lincoln se înfurie. Pe Sachs, pentru că îl forța. Pentru că nu îl lăsa să bea un pahar pentru a risipi din teroarea pe care încă o simțea. Dar cel mai furios era pe el însuși pentru că o dezamăgise. Dar trebuia să înțeleagă cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
minut să găsească răspunsul. Îl informă pe Thom, care la rândul lui, anunță cu voce tare: - Articolul era despre circ și cuprindea toate detaliile: ore de începere, program, biografii ale protagoniștilor. Chiar și o addendă cu privire la securitate. - La naiba, se înfurie Rhyme. Asta făcea! Se documenta. Iar permisul de trecere? Era pentru accesul în culise. Începu din nou să studieze tabla cu indicii. - Da! Acum m-am prins. Victimele. Ce reprezentau? Ocupații de circ. Un stilist. Un călăreț... Și prima victimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]