1,615 matches
-
valorează sume imense pe piața neagră!” Descrierile se succed apoi, enumerativ, ca o avalanșă. Uneori se strecoară ca un fior liric, poate de nuanță simbolistă: „ Prin eucalipți cu flori roșii zboară În stoluri păunii verzi. În munți, cocoșii sălbatici se-ngână În cântece, și-n țipetele lor se zburătăcesc ca iluziile din cugetul oamenilor”. Ca orice călător modern, D-na Oltea nu crede orice și oricum. De multe ori se delimitează, luând În derâdere naivitatea multora. Astfel, din misterioasa căciulă ce
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
rolul nu doar de a informa, ele trebuie să intereseze, să captiveze, să aibă nerv, fior, să transmită emoție, și mărturiile de față chiar au, chiar transmit. Ca și În precedentele „trei cărți” În Nemurirea Mogulului, documentar și poezie „se-ngână și-și răspund”. Regăsim În descrierile lirice ale volumului o călătoare atentă și sensibilă la 680 „parfum, culoare, sunet”, dornică să trăiască senzațiile momentului și să se impregneze de atmosfera locului, să „filmeze” cu ochi expert, niciodată sătul ori obosit
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În clasa Întâi. Ea este de statură potrivită. Parul de culoare castanie Îi alunecă frumos pe spate. Ionela are ochi căprui, fața rotundă cu două gropite În obrajii roșii și calzi. Are un năsuc cârn, iar buzele roșii ca trandafirii Îngână cuvinte frumoase. Este ordonată. În fiecare zi vine pieptănată, cu uniforma Îngrijită. Când găsește un lucru străin nu Îl oprește la ea, ci Întreabă al cui este. Ionela este o fată modestă. De fiecare dată, când ia o nota mare
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
aprilie au intrat rușii, nemții au capitulat și el, probabil fiindcă era medic, a rămas ultimul și l-au prins rușii și l-au luat. Și copiii strigau pe uliță, acolo: „Uitați-vă, doctorul lui Ru-u-uti, doctorul lui Ru-u-uti!”, așa, Îngânând. Ce vă mai spuneau părinții, deoarece un copil memorează cu totul alte detalii decât adulții? M-au Întrebat la un moment dat: „Ce vrei tu, ce jucărie vrei, ce-ți dorești?”. Și am spus: „Eu nu vreau nimic. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
încălecat/ Ce din dinți grozav scrâșnește/ Și tot blastămă turbat". Încheierea este într-o feerie de pastel la poemul Baba Cloanța: "Iară-n urmă liniștită/ Dulce unda-și alină,/ Și în taină legăna/ Fața lumii înnălbită/ Ce cu ziua se-ngâna...". Astfel apare determinismul ce anunță inițiatului sfârșitul: Când pe malu-i trece noaptea/ Călătorul șuierând,/ Printre papuri când și când/ El aude triste șoapte/ ș-un glas tainic suspinând." În fiecare poem și mai ales în Pasteluri mesajul pare incomplet, conștiința
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și nașterea Fiului lui Dumnezeu din femeie, Nichita Stănescu își cere o naștere, știind că aceasta, realizată conștient duce la inițierea unui creier adult sub imperativul Spiritului. "De aceea îmi îndoi genunchiul și-l pun/ pe genunchiul pietrelor, care-l îngână/ Și mă rog de tine,/naște-mă.// Știu tot ce tu nu știi niciodată, din tine/ Bătaia inimii care urmează bătăii ce-o auzi,/ sfârșitul cuvântului a cărui primă silabă tocmai o spui,/ copacii - umbre de lemn ale vinelor tale
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pietre, cele douăsprezece suflete arzând, hrănind cu măreția lor neantul. La capătul fântânii, de aici, de jos azi, norii romboizi, galbene cuburi 453 s-au retras orânduindu-se în sfere. Ascultă-le cântecul cu ce poți tu să-l asculți îngânând universul...454 Rombul mai este și un instrument sacru. Dinamic, el reprezintă credință universală, expresia animată de spirală și prin zgomotul pe care îl emite evocă tunetul. Este un instrument muzical asemănător buhaiului, care vibrează prin tragerea unei sfori și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și nașterea Fiului lui Dumnezeu din femeie, Nichita Stănescu își cere o naștere, știind că aceasta, realizată conștient duce la inițierea unui creier adult sub imperativul Spiritului. De aceea îmi îndoi genunchiul și-l pun/ pe genunchiul pietrelor, care-l îngână/ Și mă rog de tine,/naște-mă.// Știu tot ce tu nu știi niciodată, din tine/ Bătaia inimii care urmează bătăii ce-o auzi,/ sfârșitul cuvântului a cărui primă silabă tocmai o spui,/ copacii - umbre de lemn ale vinelor tale
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dacă " Nu-ngheață niciodată apa din fântână/ Cum în adâncul de celulă tu nu poți pieri/ N-am cum să spun un glas, atingerea de mână,/ Privirea sau parfumul, gustul pielii... de ar fi// Un tot, o avalanșă care se îngână/ În labirintul vieții rătăciți în regăsire, ci"749, atunci în noi se zămislește din profunde sentimente poesia. Iubirea strălucește ca o făgăduință supremă a refacerii ființei originare în totalitatea perfecțiunii sale. Plenitudinea făgăduinței spiritului amalgamată cu frumusețea poetică, iată secretul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
douăsprezece pietre, cele/ douăsprezece suflete arzând,/hrănind cu măreția lor neantul.// La capătul fântânii, de aici, de jos/ azi, norii romboizi, galbene cuburi/ s-au retras orânduindu-se în sfere./ Ascultă-le cântecul cu ce poți tu/ să-l asculți îngânând universul...// Azi, norii romboizi, galbene cuburi/ s-au retras orânduindu-se în sfere./ În fața ta alai neantic te-nsoțesc,/ pe margine de rază împăratul/ te-ntâmpină, adorato. Dragostea/ principiu unic rămâne-n univers./ În zi de mare sărbătoare/ când pleacă Tuopibui
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-așa de blând încât ai spune Că s-a ascuns în umbre-un înger și povestește o baladă. Pe-astfel de seri, fără de voie, pe mână frunte-mi las să cadă, Și nu știu pentru ce atuncea aș vrea să-ngân o rugăciune 965. Umbrele și fulgerele, norii și lumina, aerul și apa, cerul și pământul, divinul și omenescul, legătura permanentă din arcul reflex noetic, iată cum simbolurile dezvăluie natura noastră și ne alină. În afara mea nu e decât misterul./ N-
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
arc reflex numit simplu: poesie. Verde crud, verde crud... Mugur alb și roz și pur, Vis de-albastru și de-azur, Te mai văd, te mai aud... Dintr-un fluier de răchită-n primăvară, O copilă poposită la fântână Te îngână Pe câmpia clară...1057. Materia noastră, după un ABC alchimic din 1779, este roua aflată deasupra pământului, plină de sevă și vaporoasă. Cât de repede ne dăm seama de valoarea culorilor în viața noastră cotidiană? După Goethe culoarea e o
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mă culcam ades lânga izvor, Dar brațul drept sub cap eu mi-1 puneam S-aud cum apa sună-ncetișor. Un freamăt lin trecea din ram în ram Și un miros venea adormitor. Astfel ades eu nopți întregi am mas, Blând îngânat de-al valurilor glas. Lumea reală poate fi deseori suspendată în poveste, în lumea plină de fantasme, îmbrăcând hainele alegorice ale minții omenești. Nu trebuie să aparții unei societăți inițiatice pentru a admira lumea, pentru a te lăsa cuprins de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dintre noi e fereastra"1300. Această falie nu poate fi decât o reprezentare a minții subconștiente, legătura reciprocă dintre oameni și a lor cu universul, dar mai pregnant pentru alesul poet, inițiat în Logos. Când însuși glasul gândurilor tace, Mă-ngână cântul unei dulci evlavii, Atunci te chem, chemarea-mi asculta-vei? Din neguri reci plutind te vei desface?1301. Încercarea de a comunica, de a se întrepătrunde cu lumea monadelor devine o acțiune pe care o descrie și tradiția ca
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
amețiți de atracțiile ei. Era, fără îndoială, o mare variație față de atmosfera de capelă mortuară, din ce în ce mai apăsătoare, de la Capul Shruff. — Ce dorești, Rosina? — Ce vrei să spui prin „Ce dorești?“. Ce manieră de a întâmpina un musafir! „Ce dorești?“ Mă îngâna. Ce întrebare mai e și asta? Ceilalți doi se tăvăleau de râs. Fiecare cuvânt al Rosinei li se părea sclipitor de inteligență și haz. — De ce-ai venit? — Nu poți face efortul de a te arăta politicos față de o veche
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
semantic, funcțiile de complement indirect: „Au de patrie, virtute nu vorbește liberalul/De ai crede că viața-i e curată ca cristalul?” (M. Eminescu, I, p. 150) și, de toate verbele aflate la diateza pasivă, funcția de complement de agent: „Îngânat de glas de ape/Cânt-un corn cu-nduioșare.” (M.Eminescu, I, p. 103) Mai participă direct la realizarea dezvoltărilor semantice ale acuzativului funcția de circumstanțial (de temporalitate și spațialitate) realizată prin substantiv fără prepoziție: „O oră să fi fost amici
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adjectivul poate avea determinări substantivale și pronominale și, mai rar, adverbiale: necesar tuturor, „Doritor ca o femeie și viclean ca un copil.” (M. Eminescu, I, p. 80), negru pe dinafară. Ca termen dependent, adjectivul determină substantive: „Cu libertăți imaginare ne-îngânăm.” (L. Blaga, p. 271), pronume (nepersonale; rar): „Îl vreau pe acesta albastru”, verbe (rar): „Din roșie am făcut-o maro.”, sau concomitent substantivul (pronumele) și verbul: „Dan se simțea bolnav.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 60) Prin intermediul relației de dependență
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dumitale (dumneavoastră, domniei sale) ( D.). PRONUMELE PERSONAL DE IDENTIFICARETC "PRONUMELE PERSONAL DE IDENTIFICARE" Pronumele personal de identificare însoțește pronume personale, neutre și reflexive, sau substantive, subliniind identitatea cu sine însuși a „obiectului” denumit de acestea: „Când însuși glasul gândurilor tace,/Mă-ngână cântul unei dulci evlavii.” (M.Eminescu, I, p. 120) Justificarea înscrierii termenilor însumi, însuți etc. în clasa pronumelor ar putea fi dată de foarte rarele situații în care ele se întrebuințează singure, realizând funcția sintactică de subiect: „Și însumi binevăcuvânt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se cuprinde în mod obligator într-o sintagmă cu un alt verb, auxiliar de timp: am cântat, aș fi cântat etc. sau de diateză: sunt lăudat etc.; tema absolută împlinită se întrebuințează independent, în afara oricărei relații sintagmatice cu verbe auxiliare: „Îngânat de glas de ape / Cânt-un corn cu-nduioșare.” (M. Eminescu) Tema liberă a participiului se formează: • ca temă secundară, de la tema primară de perfect a verbului, la care se adaugă sufixul specific, în structura verbelor din tipurile I-IV de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Nu credeam să-nvăț a muri vrodată” (M. Eminescu) • atribut: „Câte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți, Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți!” (M. Eminescu) • complement predicativ: „Ne-nțeles rămâne gândul Ce-ți străbate cânturile Zboară vecinic îngânându-l Valurile, vânturile.” (M. Eminescu) ș.a.m.d. II. Construcțiile sintactice generate de formele verbal-nominale depind de trăsăturile semantice lexico-gramaticale (personal-impersonal, tranzitiv-intranzitiv) în același mod în care depind verbele din care provin, cu deosebiri impuse de neasumarea predicației. SINTAXA INFINITIVULUITC
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
participiul provenit din verbe tranzitive, având sens pasiv, este determinat de complement de agent: „Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii, Confundam pe bietul dascăl cu un crai mâncat de molii.” (M. Eminescu) „Să sărim în luntrea mică / Îngânați de glas de ape.” (M. Eminescu) Indiferent de tranzitivitatea verbului în care își are originea, participiul poate fi al doilea regent (poziția regentului verbal) pentru funcția de complement predicativ: „Și într-un spațiu închipuit ca fără margini, nu este o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la diateza activă trece în poziția complement (de agent) în noua structură, cu verb la diateza pasivă. Complementul de agent are, în împlinirea câmpului semantico-sintactic al verbului pasiv, rol la fel de important ca și complementul direct în diateza activă: „Ce? Să-ngâni pe coardă dulce că de voie te-ai adaos La cel cor ce-n operetă e condus de Menalaos?” (M. Eminescu) Situate la diateza reflexivă, verbele tranzitive, împlinindu-și planul semantic prin ipostaza de „obiect” pasiv a subiectului-activ, nu mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mărci ale odei: La Heliade, LaBucovina. 3. morfem al supinului, ca formă verbală absolută: „La zgâriet el v-a dat gheară.” (M. Eminescu) Detc " De" 1. prepoziție: „Eu stau pe țărm și sufletul mi-e dus de-acasă.” (L. Blaga) „Îngânat de glas de ape / Cânt-un corn cu-nduioșare.” (M. Eminescu) 2. element de relație sintagmatică, între termeni care realizează prin alte mijloace relația sintactică de dependență dintre ei; sintagma se caracterizează totodată și prin schimbarea pozițiilor regent și subordonat în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Aroneanu. Conjuncția de: „Tu rămâi la toate rece. De te-ndeamnă, de te cheamă.” (M. Eminescu) „Au de patrie, virtute, nu vorbește liberalul / De ai crede că viața-i e curată ca cristalul?” (M.Eminescu) este omonimă cu prepoziția de: „Îngânat de glas de ape / Cânt-un corn cu-nduioșare.” (M. Eminescu) Conjuncțiile de complementaritate sunt variante de întrebuințare ale unor conjuncții de subordonare, în enunțuri în care cel de-al doilea component - purtătorul conținutului semantic-ontologic - din structura constituentului analitic prin care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
diversele unități de structură, identificabile din diferite perspective, propoziția se impune ca unitate minimală întrucât și întru cât reprezintă în structura și în planul său semantic o ipostază a predicației. Într-un enunț precum „ Când însuși glasul gândurilor tace, / Mă-ngână cântul unei dulci evlavii -” (Eminescu), predicația este asumată de regenta frazei: „ Mă-ngână cântul unei dulci evalvii „. În subordonata temporală „ Când însuși glasul gândurilor tace ”, predicația are caracter pasiv, la nivelul predicatului tace.Trecerea de la asumarea activă a predicației la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]