1,496 matches
-
care își împart puterea și înscenează în Parlament un simulacru de dezbatere. Marele cîștigător ar fi regele, care, după analiza conservatorului Beldiman din 1918, n-a putut să întreprindă o adevărată acțiune de regenerare. Suveranul observă luptele politice cu o îngăduință calculată: corupția politică este un mijloc de guvernare, iar creșterea imoralității are drept contra-efect extinderea puterii suveranului. Această putere regală își revendică siguranța din exterior, Carol făcînd politica Berlinului. Or, marea putere care are interesul să sprijine România împotriva aspirațiilor
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ministere, de organele centrale și locale ale statului. Și justiția își are originea în Marea Adunare Națională. Curtea Supremă este aleasă de către aceasta pentru cinci ani. Misiunea justiției este de a apăra ordinea socială și statală, de a combate fără îngăduință pe dușmanii clasei muncitoare și de a întări disciplina forțelor armate. Reprezentarea patriei este inseparabilă de conștiința raportului privilegiat cu Uniunea Sovietică: noul stat a văzut lumina zilei datorită victoriei URSS contra fascismului și eliberării României de către glorioasa armată sovietică
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cu un semn mare pe gît; scena aceasta trimite la una precedentă, în care fiica reacționează la știrea că familia va petrece noaptea la hotelul "Holiday Inn" cu o remarcă semnificativă: "Da, cunosc locul", la care mama o privește cu îngăduință amuzată 11. Într-o scenă anterioară, cea în care cei doi soți sînt în dormitor și fumează marijuana, ea își amintește cum tatăl ei o căuta să vadă dacă are semne și vînătăi. Așadar, spre deosebire de atacul lansat de unele elemente
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de trecut rîzînd! (numai dacă putem! Generația mea însă, și-a celor cu un deceniu în plus, încă nu știe cum se poate face asta; sper s-o învățăm cît mai repede...). Dar poți să citești, relaxat și plin de îngăduință, despre ticăloși și ticăloșii? Despre oportuniști și turnători? Despre ratați și curve ideologice? Cum să nu simți un frison cînd un interogatoriu la Consiliul Politic Superior al Armatei îți cerea să o acuzi pe Nineta Gusti (care-a zis ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
în stare să iei parte la asta din toată inima. Și vor dispărea și gratiile, pedepsele, și chiar și răutatea? Cu siguranță. Interveni în acel moment sârguinciosul și înțelegătorul Nicola, unul din gardieni: O doamnă, ce vine de departe, cere îngăduința să-ți vorbească. Am refuzat eu vreodată pe cineva? Ea m-a rugat să te întreb, ceea ce am și făcut. Femeia intră. Era îmbrăcată foarte simplu, veșmintele îi erau rafinate și scumpe; mersul ei era ca al unei regine, trufaș
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
către senat este pusă la îndoială de mulți istorici chiar și astăzi. Oscilația de atitudine a acestuia între clemența față de creștini și persecuția aspră care a urmat, aparent din motive misterioase, însoțită de disprețul împăratului față de aceștia, dispreț materializat prin îngăduința unor revolte populare anticreștine, ori prin lăsarea la libertatea prefecților de a trece la execuții împotriva creștinilor sau chiar la susținerea unor filozofi păgâni în detrimentul celor creștini, sunt doar câteva exemple din atmosfera tensionată și confuză a epocii. Câțiva ani
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mine, înseamnă un mare dar, un dar de neegalat și pentru care nu îl pot, vreodată, "răsplăti" pe Domnul Profesor. După apariția Politicului în paranteză, mă aflam într-un impas de natură epistemologică și chiar existențială, iar domnia sa, prin generozitatea, îngăduința, atenția extraordinară cu care îmi întâmpina fiecare efuziune confesivă, dar și cu modestia care îl caracterizează în toate acțiunile în care se angajează, m-a ajutat nu numai să depășesc un moment critic, ci și să îi anticipez partea nevăzută
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Inima cea mai iubitoare are asprimile ei”; „Cel mai bun vin are drojdia lui” etc.) Cu ochii altora poți să-ți vezi mai bine defectele. Pentru că, de unii singuri, tindem să le trecem cu vederea sau să le privim cu Îngăduință.) „Este firesc să Își atribuie prea mult cine nu se compară cu nimeni.” (Quintilian) De n-ar fi vaietele, bolnavul n-ar fi bolnav. (N-am Înțelege ce Înseamnă „examenul vieții” dacă n-ar trebui să Îndurăm tot felul de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Iuda, spun unii, ar trebui scuzat prin Însuși faptul că rolul lui era prescris: cineva trebuia să comită actul trădării, pentru ca astfel menirea lui Iisus pe Pământ să se poată Înfăptui. Pornind de aici, unii Încearcă să-și privească cu Îngăduință propriile fărădelegi și trădări, considerând că cineva tot trebuia, până la urmă, să le Înfăptuiască, dacă nu din alt motiv, măcar pentru a exista astfel În lume opusul binelui, adică acele exemple cu potențial educativ care pot asigura Îndreptarea morală a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
37. În general, neomodernismul însă păstrează, cultivă și promovează, în abundență, elementele consacrate ale modernității, cum este și normal, de altfel, din moment ce, cu excepția tradiționalismului, nu mai întâlnim o antinomie între principii estetice și ideologii, ci o înlănțuire continuă, semn al îngăduinței, într-o prelungire firească a evoluției societății. "Contactul, însă, de la începutul anilor '60, cu modelele de poezie românească interbelică cu Blaga, în primul rând generează, pentru scriitori și critici, laolaltă, în general, un interes extraordinar pentru ceea ce s-a numit
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un bilet în ușă... pot să vină și ei după noi. Ne plimbăm, luăm aer, mergem la un restaurant, cu toții... Și ne întoarcem acasă după aceea dacă avem chef, te rog, Mina! (Mina îl privește cu oarecare circumspecție, dar cu îngăduință) Mina: Bine. Atunci scrie tu biletul pînă mă aranjez eu puțin. (Ilie scrie cu febrilitate un bilețel, Mina își reface pieptănătura apoi, amîndoi se îndreaptă spre ieșire; înainte de a ajunge la ușă, împinși de același resort, se întorc și privesc
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
unei stări învălmășite, demonstrând un context disperat care l-a făcut să decanteze durerea: "O, disperații cântăreți/ ce rană veche apasă?/ Într-un mileniu târgoveț/ se stinge blând această rasă?" Ei vor vibra în vreme și poetul îi privește cu îngăduință: "Atât au avut de spus/ acești copii prea cântători/ al căror trist și roz apus/ apune de mai multe ori./ El însuși fagure confuz purtând tranșeele-surori/ de lângă groapa lui Isus." În "Fiți veseli", poem macedonskian, își oficiază propria înmormântare, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
asumate: să trăiești cu teama că se va afla înainte de a avea curajul mărturisirii! Proiectele prea ample nu-ți permit să te bucuri de reușitele mărunte. Semn că fericirea presupune o combinație reușită dintre limitarea proiectelor proprii și o mare îngăduință în autoevaluare. * Rigoarea cu care judeci pe alții trebuie să aibă drept corolar o severă analiză a propriilor acțiuni. Altminteri desfășori doar un mecanism de apărare a sine-lui prin împovărarea altora (ce pare să ne caracterizeze ca nație). * Scrisul ca
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
crede că merită să fie crezut în tot ce spune sau cine nu vrea să se tulbure cu amintiri neplăcute. „Secretul” e o pro-blemă de demnitate. Cerînd să fie „lăsat în secret”, uitat, Bacovia nu cere totuși nici un fel de îngăduință pentru sine. El știe că mai curînd cei care se afișează au ceva de ascuns ori de îndreptat în viața lor. Stanțe și versete e jurnalul unei lungi inactivități, în care totuși ceva se petrece: o decantare a impresiilor din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să reținem doar trăsăturile respingătoare ale istoriei și cuceririi europene, sau să idealizăm orice cultură și orice religie doar pentru faptul că nu sînt europene. Cînd vine vorba despre Europa, este așadar dificil să nu oscilezi între o prea mare îngăduință și masochism. Cu toate acestea, căutarea unei poziții intermediare care să fie neutră s-ar dovedi deșartă, căci aceasta ar avea inconvenientul de a estompa trăsăturile distinctive cele mai remarcabile, în ce au ele mai bun sau mai rău, ale
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de guvernământ să dai acestor societăți, dacă nu forma despotică pe care o voi descrie mai jos? Noi vom regula în mod mecanic acțiunile vieții politice a supușilor noștri prin legi noi. Aceste legi vor restrânge una câte una toate îngăduințele și prea marile libertăți, care au fost acordate de către creștini, și domnia noastră se va semnala printr-un despotism așa de măreț, că va fi în stare, în orice timp și în orice loc, să facă să tacă pe creștinii
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
mediul în care mă aflu, fie pentru a mă întoarce în țară [...] Punând în socoteala acelei stări toate neajunsurile și supărările pe care le- am putut cauza atât D-voastră cât și altor amici binevoitori, cutez a solicita din nou îngăduința D-voastră și a vă cere ca, prin câteva șiruri, să mă lămuriți dacă am perspectiva de-a mă întoarce curând în țară. În așteptarea unui răspuns, rămân al D-voastre cu toată supunerea și stima, M. Eminescu 1. Prezintă
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
pot să nu mulțumesc în calitate de creator al textului celor care sunt făcătorii cărții, sub bagheta sigură pe îndoiala ei, blânda Carmen Țăranu, alături de cea care, când era mică „vedea Vedea”, iar acum vede mâzgăliturile autorilor pe care le înțelege cu îngăduința pe care doar iubirea de carte o face posibilă, Nicoleta Bobocea, ca și Danielei Marinescu, conectată la îngrijirea exprimării în timp ce nu se poate desprinde de grijile ei de mamă și de durerile ce nu se spun, de soție căreia destinul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
persoana care se formează. Pentru a crea climatul unei familii senine, e nevoie însă de răbdare, iubire, blândețe, bunătate fără margini și jertfă. Mai sunt și astăzi părinți care adoptă în educația copilului două atitudini greșite: prima este aceea a „îngăduinței prea mari" pentru că nu vor să fie autoritari, înțelegând că educația înseamnă „a nu impune, a nu condiționa, a nu limita"; a doua atitudine este cea a „reprimării", manifestată prin: raporturi dure între părinți și copii, pedepse aplicate la încălcarea
Arta de a fi părinte by Otilia Todică () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1407]
-
apostrofe ironice. O particularitate puțin obișnuită este lipsa sentimentelor firești față de rubedenii, aversiunea puternică față de unchii și de verii Cantacuzini, cărora le sunt aduse cele mai înverșunate critici și acuze. Nici rudele prin alianță nu sunt privite cu prea multă îngăduință. Cantemireștilor, oricât de apropiați i-au fost, nu li se trec cu vederea defectele personale și greșelile ca domnitori. N. nu e, așadar, subiectiv pentru că ar vrea să favorizeze pe cineva, pentru că ar fi părtinitor. El nu eludează și nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
inimosul dr. Valeriu Lupu, publicist și autor de cărți. Ceea ce am prezentat noi sperăm să fie de bun augur pentru toți cei ce ne vor citi cartea, iar dacă s-au strecurat unele inadvertențe, purtăm toată răspunderea și le cerem îngăduința să înțeleagă că, fără voie, se mai pot strecura și greșeli. Aparținătorilor și cunoștințelor unor persoane apărute în text, le cerem scuze dacă s-au omis unele fapte și, în același timp, calde mulțumiri pentru materialele, fotografiile și informațiile oferite
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
gânditori din Antichitate nu sunt cu nimic mai prejos de cei moderni, și din orice clasificare nu ar putea să lipsească Platon, Aristotel, Galileo, Leibniz și Newton. Există, de altfel, o tendință a multor filosofi contemporani de a vorbi cu îngăduință și superioritate nedisimulată despre opera marilor înaintași și de a considera ideile și teoriile lor ca variante imperfecte și amendabile ale propriei lor gândiri. În seria pe care o inaugurăm acum, încercăm să aducem la lumină texte mai vechi sau
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
finalitate. Operația de extindere a acestui concept la un domeniu care nu făcea inițial parte din aria sa de aplicabilitate are sensul pe care aceeași operație îl are în filosofia critică a lui Kant. La început aveam, însă doar ipotetic, îngăduința de a alătura structura formală a finalității kantiene și determinismul prin finalitate din personalismul energetic. Prin discuția despre justificarea formală a conceptului fundamental al personalismului energetic vizat ca reconstrucție filosofică a umanului, dobândim, cred, un temei suficient pentru a accepta
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
că un grup anterior de intelectuali format în jurul mănăstirii Antim din București, care căuta mântuirea prin intermediul credinței creștine ortodoxe, a fost crud reprimat (vezi André Scrima, Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual în tradiția răsăriteană, Humanitas, București, 1996). Dar cheia surprinzătoarei îngăduințe a Partidului față de acest grup se afla altundeva, așa cum voi arăta mai târziu. O prezentare mai puțin ditirambică a ideilor și practicii pedagogice ale lui Noica se găsește în Ion Dur, Noica, între dandysm și mitul școlii, Eminescu, București, 1994
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lucidă și mai sceptică, insist, nu vreau să-l diabolizez pe Eliade. Dar nici circumstanțele istorice (greu de judecat în alb-negru fără exces ideologic și fără anacronism, așa cum spuneam mai înainte), nici cele psiho-sociale (pentru care încerc să am oarecare îngăduință) nu justifică tăcerea maturului, apoi vârstnicului Eliade. Să fi fost doar frica de a relansa discuția? Cadrul noii discuții despre nazism și „soluția finală” evolua rapid în ultima parte a vieții lui Eliade, iar trecerea timpului nu făcea decât să
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]