4,243 matches
-
băteau cu pumni-n masă și: - Mă scuzați, lipsește momentan. Dar dacă mi-ați sugera cum doriți acest punci cred că-l vom putea prepara special. Bucureșteanca nu s-a lăsat intimidată. Și dialogul a continuat astfel: - Aveți cu siguranță înghețată. Este doar vară. - Bineînțeles. Cum doriți să fie servită? - Trei globulețe într-o cupă. - Avem mai multe sortimente, de care doriți? - Cele trei globulețe să fie diferire. Las armonizarea la gustul Dumneavoastră. Totul să fie stropit bogat cu lichior de
TASATĂ SICILIANĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347936_a_349265]
-
bogate, cu păr corb strâns în chică era parcă venit de pe altă planetă! -La ce te gândești, Mihai? -La un vis pe care l-am visat azi-noapte... -Nu vrei să mi-l povestești și mie? -Pluteam pe imensitatea unei mări înghețate, coboram pe scări de valuri, scări din spumă argintoasă care m-au dus în largi hale unde-am stat la ospăț cu regii Valhalei... -Și ce ți-au spus zeii? -M-au întrebat ce mai e pe pământ, ce mai fac
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
patru ani de la Mănăstirea Poiana Mărului, unde a slujit aproape două decenii. „Am urcat într-o iarnă, cu senzația acută că drumul până la schit devenise infinit și că nu voi mai ajunge niciodată la destinație. Totul în jur era dalb, înghețat, de o frumusețe nordică, aproape abstractă. Urcam orientându-mă după sârma de telegraf și având ca reper terestru o potecă creată de pașii unor pelerini mai vechi. La un moment dat, poteca a dispărut cu desăvârșire, urmând ca eu să
CIPRIAN VOICILĂ, SFINŢII DE LÂNGĂ NOI, (ÎNTÂMPLĂRI. PORTRETE. REFLECŢII), EDITURA AREOPAG, BUCUREŞTI, 2014, 272 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347939_a_349268]
-
fotografică. Cele câteva fotografii de acum mai bine de o jumătate de secol, sunt dovada mută a trecerii mele timpurii, prin aceste locuri. După ce m-am mai înălțat, elev fiind la școala primară, obișnuiam să vin la patinaj pe lacul înghețat bocnă de gerurile altor vremi. Aveam niște patine care se atașau de talpa ghetelor cu două brățări strânse cu o cheie tubulară pătrată. Spre disperarea părinților mei, aproape de fiecare dată mă întorceam acasă cu tălpile dezlipite. Singurul care se bucura
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
în căzătură nu am simțit nimic. Când m-au trezit pietonii mă durea la tâmplă și acasă am observat în oglindă o pată mai roșie, cu un început de julitură. Cred că m-am lovit de o bucată de zăpadă înghețată. - Doamne, putea să fie mai rău! Dacă te loveai de o bordură? - Asta era! - Și l-a spital ce ți-au spus? - Păi, nu am fost la spital. - Cum așa? - Simplu. Când a venit salvarea și au vrut să mă
CAP. VII -BRIGITTÉ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347279_a_348608]
-
ești lângă mine. căci prezenta ta e absența mea Tu, Iubeste-mă... întinde-ți mâna cu generozitate, fără nici un prejudiciu ... Dar, Iubește-mă! CALENDAR Ai pictat înaintea mea zilele pe care le-am petrecut împreună. Unele străluciri luminoase, altele stele înghețate, sau aprinse ca o minune... O opalescenta vraja. Unele reci ca niște pietre agitate de apă Altele lumini intermitențe de foc... Ce ar fi fost toate astea fără tine? Date... șterse din calendar. SOȚULUI MEU Ți-am dat ce nu
LIRICA IUBIRII de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347310_a_348639]
-
spun că are titlu pueril, „nu-i nimic”, zice și o cumpără, apoi intrăm în două-trei restaurante, la Melody, la vărzărie, la rapsodia pare hotărât să rămânem. Alege o masă mai retrasă (lângă WC), apoi scoate din servietă o orhidee înghețată, cu ambalajul aburit și o pune în dreptul meu. Gest frumos, dacă doar câteva secunde mai înainte, n-aș fi observat verigheta. Are pulover alb, tricotat corect de ... Relație fără viitor, îmi zic, nici măcar nu se ascunde. Hai la garsonieră, ai
NOSTALGII DE IARNĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347342_a_348671]
-
lumea nu te știe buzele carmin schimbate de vânt mâini cuprinse strâns se moare oricum caută salvare pârâul din lacrimi rămas fără maluri moment de durere cerul se rotește sub priviri ce pier se moare cu zile câtă nepăsare lacrimi înghețate trandafir răpus. Referință Bibliografică: Un trandafir sfârșește în zăpadă / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1120, Anul IV, 24 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
UN TRANDAFIR SFÂRŞEŞTE ÎN ZĂPADĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347358_a_348687]
-
aș uita și anii de după douăzeci. Am făcut doar mărunțișuri apoi - multe lucruri care să-mi omoare timpul, ca să pot să uit. Nu mi-am ocupat chiar tot timpul, așa că n-am reușit să uit tot. Sufletul meu a rămas înghețat în acea vară. Am crezut în zadar într-o a doua, o a treia șansă. Când ești tânăr, îți închipui că orice-ar fi, ți se mai dă o șansă. Nu oricui i se întâmplă asta. Eram studentă în anul
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
aș uita și anii de după douăzeci. Am făcut doar mărunțișuri apoi - multe lucruri care să-mi omoare timpul, ca să pot să uit. Nu mi-am ocupat chiar tot timpul, așa că n-am reușit să uit tot. Sufletul meu a rămas înghețat în acea vară. Am crezut în zadar într-o a doua, o a treia șansă. Când ești tânăr, îți închipui că orice-ar fi, ți se mai dă o șansă. Nu oricui i se întâmplă asta.Eram studentă în anul
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
ei, este asemeni metalului, cu ochii asemeni lupilor de mare, înotau de parcă dansau pantomimă ca la paradă, eu , urmărindu-i cu o frică străină fără să fac o mișcare, oftând ca și cum toate valurile Dunării îmi umpleau sufletul cu muzica lor înghețată. Nici nu apucasem prea bine să să-mi înfrupt din melodicitatea ei și unul dintre înotătorii care se aruncase în apă, au spulberat privirile celor de pe mal, lăsân-du-i cu mirări cioplite, urcând surâzând pe pontonul special amenajat, cu acea cruce
DE SFÂNTA BOBOTEAZĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348771_a_350100]
-
bine să să-mi înfrupt din melodicitatea ei și unul dintre înotătorii care se aruncase în apă, au spulberat privirile celor de pe mal, lăsân-du-i cu mirări cioplite, urcând surâzând pe pontonul special amenajat, cu acea cruce în mână. Zgribulit și înghețat datorită puținelor straie ce avea pe dânsul, căuta ca-ntr-un fascicol de întuneric, privirea ierarhului. Desferecând parcă și frigul de afară, I.P.S. Casian Crăciun, a luat crucea de lemn din mâna tânărului înnotător, binecuvântându-l, ca și cum apa Dunării mângâie
DE SFÂNTA BOBOTEAZĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348771_a_350100]
-
ger de crăpau pietrele, sub o bancă în Parcul Traian, scâncind de foame și frig. Venea de la facultate și a trecut prin parc. Nu mergea niciun mijloc de transport din cauza vremii vitrege. Era un pui de câteva luni mic și înghețat. L-a luat de sub bancă și l-a băgat în sân până acasă. La căldura paltonului și-a mai revenit și când i l-a arătat părinților, imediat l-au îndrăgit. Și așa nu aveau câine. L-au îmbăiat, i-
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
rău de frații și părinții mei, care erau nevoiți să o facă în continuare. Bucuria n-a durat prea mult pentru că s-a transformat în spaimă. Omul regelui, Stanley, era explorator și dorea să se cocoațe pe unul dintre vârfurile înghețate ale munților, munți care îmi fuseseră interziși până atunci de trib. Am fost nevoit să-l urmez, altfel m-ar fi ucis oamenii lui, la fel cum i-au ucis pe alți doi hamali care au început să urle de
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
care se mai întâmpla să ia parte uneori. Înțelegea destul de vag la ce se referă. Și se gândise că ar fi mai bine să bea cât mai multe lichide, așa că ridicându-se cu greu din pat, se îndreptă spre bucătăria înghețată bocnă, să își facă un ceai... O ceașcă, a doua... a treia... Trecerea orelor nu părea să amelioreze situația și neliniștea care treptat luase locul somnolenței, îi ascuțise simțurile. Dincolo de fereastră, nu se auzea decât foșnetul aspru al frunzelor uscate
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > ROSTIRI Autor: Dor Danaela Publicat în: Ediția nr. 416 din 20 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Cuvinte... zidiri înghețate topite de pecetea jarului pătrunsă în inimă prin lacrima primului Botez. Cuvinte care ne-au zămislit din Ființa Lui, înviază din mormântul patimilor pecete de mir adunată -n cerul minții. Cuvântul e taină și icoană, inimă și ruga ei. Sunet
ROSTIRI de DOR DANAELA în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346790_a_348119]
-
DE PRIMĂVARĂ Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 417 din 21 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Sol voios de primăvară An de an așteptăm nerăbdători ziua de 1 martie, când biruim frigul iernii și ieșim parcă din amorțeala anotimpului înghețat. Iar dacă ne îndreptăm privirea către clopoțelul gingaș al ghiocelului, speranța și curajul se intensifică în inimile noastre! Ca să fie cât mai specială trecerea aceasta dintre anotimpuri, întâia zi a lunii martie ne aduce Mărțișorul. Confecționat din diverse materiale, prins
SOL VOIOS DE PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346795_a_348124]
-
cel rătăcit. Și în care percepția vieții era tot una cu fragilitatea fumului care se risipește lesne ca și cum n-ar fi. Ce viziune hapsînă trebuie să fi avut cei care au inventat fumăritul - impozitul pe fum. plimbare în doi - ghiocelul înghețat în mâna caldă Patricia Lidia Nu știi dacă mîna caldă ocrotește ghiocelul sau în ea s-a revărsat emoția ce răsplătește gestul dăruirii. Poate că și ghiocelul este doar înfrigurat și revarsă peste cuplul plimbăreț o boare primăvăratecă. Sfântul Valentin
CORNELIU TRAIAN ATANASIU (COMENTARII ETAPA 222) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346804_a_348133]
-
Toate Articolele Autorului închis de barierele zăpezii, bătrânul săpător, prin tunelul alb dă noaptea peste gard cu lopata și nu se mai termină, dimineata palmele-i ard... cineva a adus-o la loc de-atunci, în fiecare oră cu sufletul înghețat privirea și un miez de speranță în tocul ușii, se bucură... frontierele ferestrei sunt din nou eliberate nu se distinge nici un drum, nici un om. Referință Bibliografică: Zăpada / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 418, Anul II, 22
ZĂPADA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346817_a_348146]
-
rezemate, vântul adie și ușor împrăștie miros de flori scuturate . Printre crengi de ger răvășite șoaptele s-ascund zgribulite, frigul a pus stăpânire pe zare și parcă-s adormite toate. Din înalt în valuri de mătase cad picături de aer înghețat, parcă-s fulgi geruiti de zăpadă sau poate iarna s-a descălțat. Și din uriașe cizme de paradă aruncă cu grabă ultimii fulgi, simte primăvara și să nu piardă se-mprăstie-n zare să n-o alungi. Referință Bibliografică: Sfârșit de iarnă
SFÂRŞIT DE IARNĂ... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346843_a_348172]
-
în brațe și se duse direct la cârciumă. Așa cum se aștepta, acolo era deja plin de oameni care dezbăteau planurile de muncă pentru ziua care abia începuse. Disputele erau în toi! Dar, la intrarea lui, toți tăcură și un aer înghețat se strecură abil în atmosfera încinsă. De la o masă se auzi răcnetul lui Arvinte: - Unea-i fost uăiii, că intrăm în falimnet, uăii, baieti, uăiii!? Foarte degajat, Costel se așeză la masa lui Arvinte, deșurubă dopul bidonului și, după încă
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
gura ca să-i spună preotului, cu ultimile pâlpâiri ale sufletului, care ieșeau din trupul ce arsese de viu în vatra unde tăciunii răgăliilor de salcâm nu se stinseseră de tot, când el se așezase pe scăunel să-și dezmorțească mâinile înghețate. - Eu l-am o-mo...rât... pe... Co....., și a rămas cu ochii deschiși ca o bufniță prevestitoare de nenorociri. - Să-l ierte Dumnezeu!... a mai îngânat preotul. Dinule, să te-ngrijești tu de toate cele trebuitoare îmormântării... A fost un
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
Amândouă simbolurile au câte un punct așternut dedesubt. E fals? Dimineață bună cu vârtejuri de frunze ruginite pe margini și verzi în inima lor... Pe caldarâm, calcă apatic omul cu ochii din lemnul de abanos al tăcerii. Ridică o gâză înghețată și îi zâmbește. În palma lui, gâza se zbate o clipă, apoi adoarme cu aripile larg deschise cerului. Răsăritul lasă cortina vieții pe jumătate ridicată. Nehotărât, omul își pleacă pleoapele ochilor din lemn de abanos și plânge, cât o aripă
OCHI DIN LEMN DE ABANOS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346422_a_347751]
-
lemn de abanos râde porților închise. se aruncă în zid cu fruntea bombardată de riduri. ochii lui aduc libertate gândului curat, când frunzele măturate de vânt, explodează odată cu ruginiul unei toamne în care, regăsindu-și singurătatea într-o sămânță aproape înghețată, s-a apucat să scrie versuri. ciobul din ochiul stâng lasă statuia femeii din abanos care se roagă blând unei zeități păgâne pentru rodul pântecului ei, să stea pe verticala rugăciunii. cel din ochiul drept aruncă scântei până când lemnul arde
FEMEIA DE LEMN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346424_a_347753]
-
ale iernii ? Așa bine. Toți copacii se-mpodobesc după ce ninge liniștit și, aproape neobservat, își etalează dantelele cu o grație surprinzătoare. O pădurice devine divină, ceva de basm adevărat, ceva de vis. Iar noaptea, când luna patinează pe luciul apei înghețate, dantelele se-ntrec în falduri și sclipiri, de parca mii de licurici au năvălit să lumineze cărarea Crăiesei Zăpezilor... Și streșini se-mpodobesc în noapte și ne surprind, spre dimineață, cu-a lor dantelărie plină de vii sclipiri într-o feerică
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346493_a_347822]