10,200 matches
-
Expresia confuză de pe fața lui se transformă în panică. Atunci când un scufundător sau un... Cu o groază nemărginită, mi-am dat seama ce se întâmpla. — Idiotule! am strigat, înainte să mă pot abține, toată teama mea față de domnul Nimeni fiind înghițită de ceva mai mare, mai teribil, mai familiar. E aici. A așteptat. Bucla aia a fost singura care ne ținea în siguranță și tu ai distrus-o. Idiotul dracului. Nimeni deschise gura să spună ceva, dar se răzgândi. Urmă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
drept întins lovind și scârțâind pe email - dar piciorul stâng intrase în gresie și-n ciment, ca și când pardoseala ar fi fost complet imaterială. Trupul lui care se zvârcolea neîncetat execută o singură smucitură puternică în jos. Rămase tăcut și nemișcat. Înghiți, scuipă, înghiți din nou. Capul i se bălăngăni. — O, Doamne, murmură. Preț de câteva secunde, rămase pur și simplu atârnat acolo, apoi - o nouă smucitură. Gura i se deschise ca să strige și tot corpul îi dispăru sub podea. Lampa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lovind și scârțâind pe email - dar piciorul stâng intrase în gresie și-n ciment, ca și când pardoseala ar fi fost complet imaterială. Trupul lui care se zvârcolea neîncetat execută o singură smucitură puternică în jos. Rămase tăcut și nemișcat. Înghiți, scuipă, înghiți din nou. Capul i se bălăngăni. — O, Doamne, murmură. Preț de câteva secunde, rămase pur și simplu atârnat acolo, apoi - o nouă smucitură. Gura i se deschise ca să strige și tot corpul îi dispăru sub podea. Lampa cu picior se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
M-am gândit și am dat aprobator din cap. — Mda, dacă tot veni vorba, asta caută. Scout se avântă asupra mâncării de parcă n-ar mai fi pus nimic în gură de zile întregi. M-am apucat și eu de mâncat, înghițind lacom, dar chiar și-atunci când am început s-o las mai moale și să simt că eram deja plin, ea continua să înfulece cu o hotărâre neabătută. Într-un cotlon al minții mă întrebam prudent ce se întâmplase cu ludovicianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ale pachetelor cu mâncare și sticlelor cu apă. Am urmărit-o cum își trece picioarele prin gaură, se întoarce și coboară câteva trepte pe scară. Când făcu asta, lumina împrăștiată de pungă dispăru dincolo de marginea găurii și un orizont întunecat înghiți pereții până la tavan. — Bun. Dă-mi-l. Ian avea o expresie greu de descifrat. Era fie foarte speriat, fie surprinzător de calm. — Îmi pare rău, am spus privind spre cușcă. Promit să mă revanșez pentru toate astea. Și i l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la ea, fără să spun nimic. O clipă de confuzie, apoi Scout făcu ochii mari. I-am urmărit pulsul la gât, mișcarea aceea iute și aproape imperceptibilă. Sinceritatea ei, adevărul pe care-l trăda îmi rupse inima. Ea întoarse privirea, înghiți în sec, se uită în jos. — O, rahat, zise. Și-n clipa aceea am crezut în sfârșit cele spuse de Fidorous. Aveam impresia că înghițisem cioburi de sticlă. — O, rahat, am spus, imitând-o. Totul a fost o minciună, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aproape imperceptibilă. Sinceritatea ei, adevărul pe care-l trăda îmi rupse inima. Ea întoarse privirea, înghiți în sec, se uită în jos. — O, rahat, zise. Și-n clipa aceea am crezut în sfârșit cele spuse de Fidorous. Aveam impresia că înghițisem cioburi de sticlă. — O, rahat, am spus, imitând-o. Totul a fost o minciună, nu? Toate ceasurile se opriră. Timpul rămase suspendat. O șuviță rebelă de păr negru, buclat cădea pe fața lui Scout, terminându-se sub bărbie. Ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
exact cartea aceasta din raft și să găsesc mesajul? Și dacă da, de ce? Ce-ar fi trebuit să însemne asta? Mi-am amintit ceva, ceva din una dintre scrisorile Primului Eric Sanderson, ceva scris mult mai târziu, când rechinul cuvintelor înghițise deja mare parte din el: Credeam că pot schimba cele întâmplate, că pot da timpul înapoi, că le pot preveni, că îi pot salva viața, cumva, după ce ea și-o pierduse deja. Am recitit paragraful de sub supracopertă. — Doamne, Eric. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și i s-a oferit. Pentru Clio Aames. A făcut-o pentru ea, a încercat să-i salveze viața, s-o conserve după ce ea își pierduse deja viața, numai că nu a funcționat. N-a funcționat și ludovicianul i-a înghițit mintea. L-a mestecat pur și simplu, nu-i așa? — Da. L-a mestecat pur și simplu. — Iisuse. — Eric, îmi pare rău. — Deci, Doamne, vreau să zic... M-am întors, simțind cum se învârte lumea cu mine și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
balustradă și întinzându-mă, și doctorul în amalgamul de metal și lemn și frânghii întinzându-mă și apoi totul - cușcă butoaie vinci încâlceală de coarde și doctorul și brațul lui întins întins întins tras în jos, departe, în spuma care înghițea totol, și valurile închizându-se deasupra cu un bubuit lichid. Barca înclinându-se. Bulele de spumă așezându-se și spărgându-se și apa liniștindu-se. Cablul suliței derulându-se repede pe punte și eu dând să-l prind și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am deschis laptopul. Ecranul era încă activ, încă albastru, conexiunea era încă stabilă, complicatul cod alb al lui Mycroft Ward scurgându-se pe el ca o cascadă de cuvinte. Mulțumesc. Am coborât ecranul aproape complet, am închis ochii și am înghițit. Apa înainta acum repede, atingându-mi talpa bocancilor și apoi urcându-mi-se spre glezne; picioarele-mi erau ude și reci, iar eu tremuram din tot corpul. Haide, am icnit, sunt aici. Tu unde ești? Am ascultat pârâitul bărcii, clipocitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acceptabile. În acest fel crește stabilitatea organizațiilor într-o competiție deschisă, dură, dar dreaptă. Organizațiile și companiile care supraviețuiesc în timp înseamnă că au reușit să se adapteze schimbărilor, din mers, iar cele care nu reușesc dispar sau vor fi înghițite de cele mari. Standardele etice trebuie să formeze platforma pentru toate activitățile organizaționale și ar trebui să li se acorde prioritate în luarea deciziilor importante. De asemenea, standardele ar trebui să susțină sistemul de management al resurselor umane (de exemplu
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
iese dintr-o cultură și nu intră în alta, nu ajunge în alta. Rămîne suspendată între ele. Am ieșit din "Cîntarea României" și din "Daciada" ca să... Lupt și eu cu țoapa din mine: la început, m-a cam biruit. Am înghițit o telenovelă-două, m-am uitat la filme proaste, mi-am cumpărat pant-ofuri turcești, am citit vreo două Sandre Brown. Prostul gust e și el o formă a democrației. În plus, încerc să anesteziez cum pot, dacă pot, nu prea pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
român: Călinescu versus Lovinescu, Crainic versus Rebreanu, Ion Barbu versus Arghezi, Zaharia Stancu versus Radu Gyr, Ion Barbu, Rebreanu; Iorgu Iordan versus Noica și Papu; Wald versus "filosoful descompunerii burgheziei occidentale". Apud Wald, nimeni altul decît Cioran. Sebastian nu-l înghițea pe Camil, ca să nu mai vorbim de Cezar Petrescu; nici pe Cioran. Goga nu-l suporta pe Rebreanu. Rebreanu îl trecea pe lista de demolări pe Blaga (ales la Academie înaintea lui). MRP îl considera impostor pe Arghezi și "fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sudoarea de pe frunte, ochii foarte negri și foarte triști. Vocea, cum să spun?, era de culoarea ochilor. "Ești infernal de tînără, Iordana. Timpul tău nu e și timpul meu. Timpul tău mi-e adversar. O să mă mestece și-o să mă înghită. E deja cu mine-n măsele. Nu cere semne și minuni. Nu pot să fac dintr-un bătrîn om tînăr". Am avut parte de tot felul de neminuni. Aștept minunea", i-am răspuns. A fost prima dată cînd l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nu din ambiguitate. Nu din seducție m-a sărutat Iordan. Nu din pasiune. Nu din iubire limpede. Da, din nostalgia de-a nu putea fi tînărul meu iubit. Dragostea asta a mea a fost ca-ntr-o nevroză: obsesia a înghițit realitatea. A destrămat-o, a distrus-o. Mi-am tot repetat, cu încăpățînare de adolescentă amețită, că n-o să mai fie altul pentru mine. Știu din tratatele de psihologie că sentimentele, lua-le-ar dracu' de sentimente, durează numai 2-3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scurs vara, învățînd pentru admitere în cochilia grădinii. Numai vară n-a fost. Vorba vine că învățam. Mă ghemuiam sub bozii de după dîmboc și scînceam ca Tano. Nodul din gît părea a fi o bucată din mărul raiului: bucata abia înghițită din fructul oprit. Am ratat examenul, deși îmi picase subiectul preferat. De Crăciun, a venit cu ea și cu o boxeriță, albă toată. Pe amîndouă le chema la fel: Daisy. Îl așteptasem din ce în ce mai nervoasă. Ah, emoția de nedescris înainte de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
priește, Iordanco. Mie mi-ar prii ceva de ronțăit. Ce-mi dai? Ești cam grăscean, Tano. Tu vorbești? Și, ca să-mi demonstreze cît de independent este, face un salt acrobatic, motivat de-o muscă. O prinde din zbor și-o înghite. Preferi insecte acuma? Latră la perechea de turturele, doar așa, ca să mă contrazică, afurisitul: ,,'Ștele tău de muiere!" Nu există nimic mai istovitor decît despărțirea și m-am tot despărțit. Am exercițiul despărțirilor de mică. Nu vreau să par mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cărarea pe care a crezut-o asfaltată era chiar apa. A pornit-o într-acolo și a căzut, de sus, în lac. A bătut aerul cu palmele și s-a dus la fund. Pălăria i-a rămas deasupra; a fost înghițit ca un bolovan. Nu mă opream din rîs. Călcătura aceea în ridicol îmi stîrnise hohote nemiloase. "Mă rîzi". Cînd a spus asta, am apucat să văd că mai ținea în gură frunza retezată. A scos-o și mi-a lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vanilie, făcuți de ea. Multă vreme am folosit apă de colonie "Turist". Îmi amintea de parfumul ei: "Arpège". Dacă n-ar fi despărțiri, n-ar fi nici regăsiri", mi-a șoptit, consolator, la plecare. N-am revăzut-o. A rămas înghițită de Franța, o Franță care avea să mi-l ia și pe Brăduț. A plecat vacanța cu trenul de Franța. Mi-e dor de femeia cînd roz, cînd lila, de degetele ei ușoare. Îmi împletea părul cu degete incredibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a ridicat să iasă din sală prea repede. Nu agrea devălmășia de după spectacole. "Asta să n-o mai faci, să pleci înainte de aplauze". Imaginea lui cîntînd. E o imagine imposibil de pus în cuvinte: chipul și chinuit și extaziat, gura înghițind lacom aerul, umerii. Poate că nici n-a realizat (el se apăra cu muzica așa cum eu mă apăr cu cărțile mele) ce criză o cuprinsese pe Liselle. Cît de derutată, de frustrată, de nemulțumită era din cauza turbionului în care intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca-ntr-un ciclotron/ nu avem vreme să numim/ iubirea moartea/ decît iubi-oarte". Cezar Ivănescu, Poetul. Stăteam la masa rotundă de la Nestor (m-aș fi vrut la "Albina", mîncînd studențește. Lapte acru, foarte rece, cu brînzoaică fierbinte) și încercam să înghit o sofisticată pèche Melba, vag alcoolizată. Nu-ți place? Tu trebuia să rămîi țărancă-n Dorobanț, să coci plăcinte ca preoteasa de bunică-ta. Și ce-i cu peruca aia? Pe dracu' naibii, du-te la toaletă și fă-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
amîndoi. Mînca orice, de la biscuiți "Progresul" la pîinea mea cu unt. Îi păstram mîncarea în ghiozdanul de tablă. Și ochii uzi-gălbui, de cîine trist, cînd m-au trimis la "tătișor", la București. După ce-am plecat, nu voia să mai înghită nimica. Într-un tîrziu, mama mi-a povestit că s-a așezat cu răbdare și tărie pe linia de tramvai și a așteptat să-l calce. Nu pare întîmplare adevărată? Este. E o întîmplare din nepătrunsul mister al vieții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe "arborele Gică". E luxul nostru de filologi. Îi bag sub ochi albumul. O las să-l răsfoiască pînă pun de-un filtru mic și-i dau lui Tano o jumătate de ardei gras, să-și țină blana-n formă. Înghite și latră la umbra proprie, de pe perete: 'Ștele tău de muiere! Ce-s io, broască țestoasă? Țestoasele tinere sînt carnivore. Devin vegetariene cînd îmbătrînesc. Ce mai? Focare de incendiu peste tot, o dă Magda U. pe zeflemea. Unde mai pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mă roagă Raluca... Am facut-o din dragoste, cum să n-o iubesc? "Grasu, hai la Kioln...". Așa-mi zice ea, Grasu și maică-si Grasa, deși-i o scoabă nevastă-mea. Ce grasă! Face cură de slăbire cu usturoi. Înghite, pe inima goală, un cățel de usturoi și nu se mai oprește din slăbit... "Grasu, pot să-ți aranjez niște cursuri invitate". A plecat de-acasă cînd a apărut cățelul Zgăvîrdici. Pînă nu l-am dat, nu s-a-ntors. Ei, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]