1,779 matches
-
am ridicat și am dus mâncarea pentru bebeluși înapoi în frigider. — Am crezut că era sirop de mere. Încă se mai uita la mine când m-am întors de la frigider, chipul ei frumos și plin de iubire având o expresie îngrijorată. Sărmana mea soție începea să bănuiască ceea ce eu știam de mult. Nu nimerise un loz chiar așa de norocos. „șPeterț mi-a spus că i-ar fi fost mult mai ușor dacă ar fi fost creștin sau că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
celibatari și croaziere cu bărbați interesați de aceleași lucruri. Putem să retrăim tinerețea mea. Dar trebuie să ne grăbim deoarece, conform spuselor tale, aș putea intra la menopauză oricând și nu am mult timp ca să fac un copil. Maria părea îngrijorată. —Ah! — Nu face „ah“. Asta înseamnă de fiecare dată că-mi vei da o veste proastă, de obicei despre felul cum arăt. Expresia Mariei se schimbă brusc. Știi, Jen, am tot vrut să-ți spun ceva. Ce să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
uit la arbuștii pe care-i plantaserăm împreună sau la merii pitici pe care-i cumpăraserăm împreună. Am hotărât să vorbesc eu prima. Noile haine se pare că mă făcuseră să fiu plină de inițiativă. —Te-am sunat pentru că sunt îngrijorată pentru Lynn și tatăl tău. —Și eu sunt. Tata e foarte afectat. Și nu are nevoie de asta așa curând după ultimul atac de cord. — Dar e numai vina ta! I-ai spus tatălui tău să nu-i spună lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
chinuiam să mă îmbrac repede fără a-mi pierde însă aura misterioasă. —De-aia i-am invitat. Aveam emoții și m-am gândit că dacă ei vor fi acolo, asta m-ar putea ajuta să fiu mai puțin tensionată. Eram îngrijorată. Nu uita că nu am mai ieșit cu cineva de când eram elevă. Nu știu regulile sau ce-or fi. Ed se uita la mine amuzat. Evident, îmi pierdusem aura misterioasă. Măcar asta însemna că nu trebuia să-mi mai fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
regulile sau ce-or fi. Ed se uita la mine amuzat. Evident, îmi pierdusem aura misterioasă. Măcar asta însemna că nu trebuia să-mi mai fac griji că-mi pusesem pantalonii pe dos. —Mai devreme nu mi-ai părut prea îngrijorată. De jenă, mi-am scăpat sandala stângă. — Te rog, îmbracă-te! Chiar atunci îmi trecu prin cap un gând groaznic. — Asta în cazul în care vrei să vii cu mine. El mă apucă de încheietură și mă trase în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
un video sau o tablă de joc, nu au altă alternativă decât să vorbească. Și, sinceră să fiu, de când m-am despărțit de Mark și am început să vorbesc cu oamenii, inclusiv cu Mark, toate au luat-o razna. Sunt îngrijorată deja de ce se va întâmpla cu mine și Ed când vom înceta să mai facem dragoste și vom începe să vorbim. Dar, într-un final, nu am mai avut nimic de mutat, spălat sau pus în dulap. Ne-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
numărul, iar Tally mi-a răspuns după ce telefonul a sunat de zece ori. —Lasă-mă-n pace. Îmi pare rău. Chiar îmi pare rău. Tally tăcea. — Deci chiar vrei să mă ajuți? întrebă ea cu răceală. —Daa. Acum chiar eram îngrijorată. —OK. Atunci vino pe la mine. — Când? —Acum. Vreau să vii la mine acum și să petrecem ziua împreună. Ținusem telefonul mai departe de ureche ca să audă și Mark. Era la fel de șocat ca și mine. —Toată ziua? —Exact. Vreau să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
luăm de la capăt. —Mark, eu... Nu mă lăsă să-l întrerup. —E-n regulă, știu că e prietenul Mariei. Mi-a spus doar să-ți zic că Maria e la el acasă și că e bine. Ceva cum că erai îngrijorată pentru că plecase de la serviciu și nu se simțea bine. Mulțumesc, Gary. Asta e bine. E totul în regulă cu tine? mă întrebă el pe un ton ciudat. —De ce? Mark se uită în jos la petele de sânge de pe covorul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Duminică seara, când mama Fișic, întâmpinându-mă în săliță, îmi spuse că fata e dusă la bal. A așezat apoi ibricul pe spirtelniță și după oarecare șovăire, apropiindu-și scăunelul de colțul ușii de care mă rezemasem, făcu cu chipul îngrijorat: - Vreau să-ți spun că tânărul a făgăduit Laurei să se însoare cu ea până în patru săptămâni. Tăcui. În liniștea ce se coborî în odaie, am auzit-o pe Laura din camera vecină, în sfântul locaș al seninelor mele rugăciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
preț la poalele muntelui Horn. Acolo, în inima Tirolului, a mai trăit el, să creeze încă douăzeci de ani și s-a stins în toamna despărțirii noastre. Mi-am amânat plecarea numai din pricina Matildei. - Ai să răcești, îmi șoptise ea îngrijorată, încheindu-mi nasturii sweater-ului și ridicându-mi gulerul de lână albă, până sub bărbie. Intrai în magazin urmat de dânsa. Era neliniștită, ca o mamă iubitoare. De aceea poate o vizitam zilnic, deși la început, când mă opream în pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la un pian ce nu trebuie să fie zgâriat de zidul sau de balustrada scării. Prudența lor îmi pare neverosimilă. Coșciugul cuprinde numai piele și ciolan, și nu carne grea și multă, după cum s-ar putea greșit înțelege, privind mutra îngrijorată a domnului director de la pompele funebre. „Nu se poate împlini o carte despre carne, susținu cu vehemență Ferdinand Sinidis, dacă nu închizi în ea și femei de calibrul Albertinei. „Când sosise din Olanda cu scufiță și încălțată cu saboți, adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o dâră lată de lumină se revărsa peste pietrele pavajului din ușa de la Lamb House, lăsată deschisă de Minnie În graba plecării. — O să plătim amendă din cauza ta, o tachină Burgess. Atragi zeppelinele. — Iartă-mă, Burgess, răspunse Minnie supusă. Eram așa Îngrijorată. Îl găsiră pe stăpân prăbușit Într-un fotoliu, În Camera Verde de la etajul Întâi, tras la față și gâfâind, cu o mână apăsată pe piept sau pe stomac (era greu de spus unde se termina unul și Începea celălalt pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aruncă și o ușoară umbră asupra caracterului lui, acuzația de a fi un malade imaginaire. Acum se dovedea că avea totuși „o inimă“. Dictă scrisori către toți prietenii, pentru a le comunica acest lucru, și savură cu Încântare răspunsurile lor Îngrijorate. Jucă asiduu rolul invalidului confirmat abia mai ieșind din casă, niciodată seara. Medicul său londonez, care purta exoticul și sugestivul nume de Des Voeux, Îl vizita periodic la Carlyle Mansions. Reuși să lucreze puțin În noiembrie, terminând o elegiacă introducere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din cap, cu gândul la submarinele germane care patrulau Atlanticul - oroarea Lusitaniei era Încă proaspătă În amintire -, dar nu Încercă să o Împiedice. Între timp, secretara preluă comanda În casă, angajând asistente, dând ordine servitorilor, răspunzând Întrebărilor puse de prietenii Îngrijorați, compunând buletine informative, interzicând vizite și chiar descurajând apelurile telefonice, pentru că zgomotul soneriei tulbura odihna pacientului. Theodora Bosanquet, de la Cheltenham Ladies’ College și University College din Londra, era perfect capabilă să facă față crizei - Într-un fel, Întreaga ei viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lună, de îndată ce se arăta sau tocmai dispăruse? Poate chiar lucruri poetice, proaspăt recoltate, căci întotdeauna când ceva mă scotea din ale mele, dădeam din mine versuri scurte, rimate sau nerimate. Sau m-am bâlbâit atunci când ea m-a întrebat, ușor îngrijorată sau din pură curiozitate, ce voiam să mă fac, din punct de vedere profesional, cum ar veni? Oricât de senzual ar luci straturile de sub foi, despre asta ceapa nu știe nimic. Numai spații goale printre pasaje de text ciuntite. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de importantă, capătă însemnătate abia privind în urmă, de vreme ce până la moartea mamei mele - a murit de cancer la sfârșitul lui ianuarie ‘54 - a rămas singura dovadă și legitimație a artistului care până atunci doar afirmam că sunt. Ea, care îndurase îngrijorată „nebuniile“ și călătoriile la „cuibul cucului din nori“, cum zicea ea, și care crezuse orbește în fiul ei, se afla acum în posesia unui lucru pe care-l putea arăta rudelor și vecinilor cu o mică urmă de mândrie: „Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
amândouă mâinile și izbutea să-și convingă flautul să producă sunete nemaiauzite -, la făcut bani îi lipsea orice talent. Și cu toate astea am reușit s-o sperii pe sărmana mea mamă cu numele său promițător, atunci când, la întrebările ei îngrijorate Ădin ce se gândea fiul ei să trăiască; artist fiind, din ce voiam să-mi cumpăr lună de lună abonamentul de tramvai: „Și din ce-ți cumperi tu, de fapt, tutunul și tot ce-ți mai trebuie?“), mie nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mine i-am vizitat pe părinții mei, iar apoi pe sora care era de găsit în Aachen ca novice într-o mânăstire franciscană. Stăruitor a mai durut această călătorie dinaintea călătoriei! Pielea cenușie, ochii încercănați - tare bolnavă arăta mama, tata îngrijorat. Amândoi sufereau pentru că fiica li se pierduse pentru totdeauna. Dar jalea lor rămânea îndreptată spre interior. S-au străduit să ne primească prietenos, chiar dacă un pic surprinși. Nu mai făcusem niciodată așa ceva, să le prezint părinților una dintre, cum zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
există mai multe lucruri În cer și pe pământ decât Își poate imagina filosofia ta. Norman aruncă o privire către ultimul membru al echipei, Arthur Levine, biologul marin. Era singurul pe care nu-l știa. Scurt și Îndesat, Levine arăta Îngrijorat și palid, Învăluit În propriile gânduri. Era pe punctul să-l Întrebe și pe el ce părere are când Își făcu apariția căpitanul Barnes, cu un teanc de dosare sub braț. — Bine ați venit la capătul lumii, unde nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de-a face aici cu animale imposibile. Ca din senin, animale imposibile! Se Întoarse de la lampa de Înaltă intensitate și Norman observă că era gata-gata să plângă. Mâinile Îi tremurau; și le puse În poală. — Da’ tu chiar că ești Îngrijorată, spuse el. — Tu nu ești? spuse ea, cercetându-i fața. Norman, toate astea au Început de când Harry a ieșit din sferă, nu-i așa? — Așa am impresia. — După ce Harry a ieșit din sferă, au apărut aceste vietăți marine imposibile... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Auzi la ea, foarte interesant!“ Își spuse cu năduf Norman. „Dumnezeule, foarte interesant!“ Îi smulse lui Harry microfonul din mână. — Beth, ce naiba faci acolo? — O, bună, Norman. Te-ai Întors? — Cu chiu, cu vai. Ai avut ceva necazuri? Nu părea Îngrijorată. — Da, am avut. — Ai pățit ceva? Pari furios. — Cred și eu că sunt! Beth, de ce ai plecat când eram afară? — Harry a zis că-mi ține locul. — Ce-a zis? Norman se uită la Harry. Acesta clătină din cap a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
NU. NU MĂ BUCUR SĂ FAC ASTA. — De ce nu? Întrebă Harry. HEI, TIPULE. DĂ-MI PACE. Nu te supăra, Jerry, spuse Norman alarmat. Pe ecran, nici un răspuns. — Jerry? Ecranul nu răspunse. — A dispărut din nou, spuse Harry, clătinând din cap Îngrijorat. Cine știe ce mai pune la cale micul ticălos. ANALIZE SUPLIMENTARE Norman urcă În laborator ca s-o vadă pe Beth, dar aceasta dormea chircită pe canapea. În somn arăta chiar frumoasă. După atâta timp petrecut În condițiile date, era ciudat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se întrerupe lucid de inutilitatea visului dar trezirea amorțește în visare. Și adorm și tresar și tot așa.... Și dacă întunericul mă învelește cu veninul liniștii, la vederea luminii apar cadaveric. Ochii mei se dilată și obiectele se transformă, devin îngrijorate, vibrînd și ele parcă îmbibate de moarte. Vreau să vorbesc cuiva dar nu mă înțelege nimeni. Parcă vorbesc într-o limbă străină. Așa că merg, merg într-un pas grăbit nebăgînd de seamă nimic. Pașii se înșiră ca o prevestire funebră
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
spinarea sa. Apoi, după câteva secunde, a împins copilul cu botul, atentă, să nu-l trântească de pe picioare și, privindu-l cu ochii ei mari și blânzi, i-a vorbit: Este destul de târziu. Bunicul te va certa. Este și el îngrijorat... Da! Ai dreptate, căluțul meu drag. Să mergem! a zis Tudorel și a apucat hotărât de belciugul din capul lanțului, trăgând de căpăstrul Bătrânei. Să stai aproape de mine, să nu se mai întâmple vreun necaz. Ai auzit? Bătrâna n-a
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
pătuțul așezat lângă mine. Eram mamă, dar nu aveam nevoie de Sigmund Freud ca să-mi spună că încă mă simțeam copil. Kate se holba cu ochii larg deschiși la tavan. Probabil era încă șocată din cauza întâlnirii cu Helen. Eram puțin îngrijorată, dar, spre surprinderea mea, eram destul de obosită. Am adormit rapid. Deși crezusem că n-o să pot să închid ochii. Vreau să spun, niciodată. Kate m-a trezit cu blândețe pe la două dimineața plângând cam la un nivel de un milion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]