1,786 matches
-
se ascundeau sarcini avansate, strangulate cu ștergarul, să nu se vadă burta, copii născuți și lăsați pe te miri unde. Și pe cuvânt, toate astea dintr-o psihoză comandată. Frica de moarte era o unealtă foarte des utilizată când se îngroșa gluma. La fiecare trecere spre o nouă formă de austeritate, Ceaușescu ordona un circ spăimos. Revin la subiectul meu. Rușinea. Da, fiindcă ăsta e subiectul. Mi-era silă de mine, de noi, de toți, mai puțin de Gabi Andreescu. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
toate felurile, complet stăpână pe situație. Nu există nici o urmă de panică în atitudinea ei. Fiecare lucru se întâmplă exact așa cum trebuie să se întâmple. — Așa. Acum e lângă mine și se uită cum amestec în sos. Continuă... o să se îngroașe imediat... Nu-mi vine să cred că fac sos. Fac sos. Și - ca toate celelate lucruri din bucătăria asta - funcționează. Ingredientele mă ascultă. Amestecul de zeamă lăsată de pui, ciorbă de legume cu carne și făină se transformă într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a atârna de urechi, pentru a pune pe degete, pentru a clincăi la încheieturi, pentru a face și a desface, pentru a coase și a găti, pentru a picta și a șterge, pentru a mări și a micșora, pentru a îngroșa și a subția, pentru a lungi și a scurta, a umple și a goli, și spunând asta n-am spus nimic, de vreme ce n-ar fi suficienți optzeci de ani de viață trândavă pentru a citi și analiza cele cincizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un reprezentant pe care-l lasă Înconjurat de un cerc de adepți, șiiți sătui să mai aștepte și să Îndure, sunniți persani sau arabi exasperați de dominația turcilor, tineri dornici de agitație, credincioși În căutarea rigorii. Armata lui Hasan se Îngroașă În fiecare zi. Adepții lui sunt numiți batinis, oameni tainici, sunt considerați eretici, atei. Ulema aruncă anateme după anateme: „Nenorocire celui care se va Întovărăși cu ei, nenorocire celui care va mânca la masa lor, nenorocire celui care se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
scurt decât celălalt și mult mai adus. Să fi fost rezultatul unei aterizări forțate sau a unei concepții bizare despre simetrie, exploratorii noștri nu aveau cum să afle. Când escaladau stâncile în drum spre acel lucru, văzură că nava se îngroșa la baza acestui "U"; un șir de ramblee concentrice ― ca niște pneuri ― se mărea până la formarea unui dom central. Dallas se gândea că acele două antene ale literei "U" conțineau sistemele de navigație și secțiunile mașinilor, iar partea din mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
una de la poliție, una de la canalizare - care scoate apa cu niște pompe - și una de la procuratură. Mai mulți curioși stau în preajma perimetrului blocat de poliție. Clovis se agită cel mai tare. Lionel plătește și coboară. Taximetristul oprește motorul, coboară și îngroașă rândurile curioșilor. Lionel nu îndrăznește să se-apropie: pompele care scot apa din pivniță îl fac să se gândească la ce e mai rău în legătură cu Roman. — O să mor și eu, își spune el în șoaptă. Nu! dă apoi un urlet
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
v-ați prins. — Ți-am zis că nu mă pricep la vinuri. Și eticheta? — Am păstrat o sticlă goală, de pe vremea lui Mitterrand, pentru cazuri speciale. Atunci înseamnă că poți să-mi dai și cinci sute de euro pentru taxi? îngroașă Lionel obrazul. N-am mărunt la mine. — Nici o problemă. După ce ia hârtia de cinci sute, Lionel aruncă o vorbă în vânt: — Pe mâine? Depinde de ce rating am făcut, răspunde circumspect Robert. — Să ne ținem pumnii reciproc, se mănâncă bine la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe proasta Liliane. — Cât ai luat pentru informația c-o să cinăm la Duc d’Anjou? — Două mii, se smiorcăie ea. — Puțin, nu știi să te tocmești. Mai ia trei mii de la mine. — Mulțumesc, ești gentil. Taxiul oprește în fața blocului. Lionel mai îngroașă o dată obrazul și-i spune șoferului: — N-ai putea să mă împrumuți c-o hârtie de două sute? Vreau să-ți dau un bacșiș gras și n-am mărunt. — Cu cea mai mare plăcere. Vreau să vă rog și eu ceva
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Uriașă, zveltă, cu părul negru, lucios, vedeta vedetelor filmului mut. Se oprise, incredibil, în stația de troleu! Lumea din stație se holba la neobișnuita apariție, uitase de vehicul. De departe, recepționerul Vancea urmărea secvența. Vântul înșuruba rafale iuți, umezeala se îngroșa, totul plutea într-o ceață rece, muind oasele și gândul. Un bondoc transpirat, cu sacoșe doldora în fiecare mână, se apropie de vedetă. Vorbiră ceva, ca doi vecini sau ca stăpâna cu servitorul de la moșia părinților. Brunetul încerca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
SĂRUT MÂINILE Cu migală și strădanie încerc să deschid ușile ferecate ale cămărilor memoriei, să‐i scotocesc ungherele și tainițele ca să descopăr fapte, întâmplări, locuri, ființe dragi și trăiri din trecute vremi. Stratul de colb al uitării s‐ a tot îngroșat, odată cu trecerea anilor, iar trudnicia mea este tot mai anevoioasă. Vreau să aduc la lumina prezentului, ca un pios omagiu, chipurile celor care mi‐au dat viață, m‐ au crescut și iubit ca pe ultimul născut. În oglinda încețoșată a
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cei ce făcuseră împrumuturi la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor pe luna precedentă, noiembrie. Focan pictase și un mare portret al lui Băcănel, pe care îl purtau două pensionare îmbrăcate în costume populare, deschizătoarele coloanei care de-acum se îngroșase în urma lui Obănceanu. De fapt, pictorul recondiționase un mai vechi portret al lui Tudorache S. Teodorescu, din anii 50, un activist de frunte al partidului, vechi ilegalist, care condusese înainte de război regionala comunistă din zonă. Începuse să-l picteze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
înainte din rezervele NATO scoase din garanție. Zvonul că se vor împărți ajutoare în telemea și banane la Casa de Cultură se răspâdise cu repeziciune și printre cei care, de pe trotuare, urmăreau defilarea pensionarilor. Încetul cu încetul, coloana s-a îngroșat încât, în cele din urmă, au năvălit în sala de festivități a Casei câteva sute de noi spectatori entuziaști, scandând numele lui Băcănel. Venise în mare grabă și o echipă de-a lui Cangurașu Brandaburlea, care a ocupat ușile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se îndoaie puțin. Crengile din vârf foșniră speriate, ca bătute de un început de vijelie, atingând cutiile de pe șifonier. Se ridică un norișor de praf. Se privi iar în oglinda șifonierului. Mlădiul trunchi de până mai adineauri prinsese să se îngroașe. Blugii pocniră, sfâșiați. Bluza crăpă și ea. Atârna ca o zdreanță pe o creangă întinsă în gol. - Doamne, ce se întâmplă, se gândi îngrozită. Ce m-a apucat? Simți cum picioarele-i se-nfig adânc în tavan, cum trec prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ai crescut în ochii mei, uitându-te prin prisma lor... Vis-a-vis de mine Gîndurile s-au amestecat cu sângele meu, curg prin vene lin, fără by-pass. Sunt conciliante, fără resentimente; construiesc cuvinte despre iubire și viață. La tine sângele este îngroșat de ispite și viclenii; curge atât de greu prin venele pline de incertitudini. Oricât de mult te-ai strădui să le schimbi sensul, niciodată nu vor cunoaște calea cea dreaptă pentru că, din păcate, nu știi să contruiești. Te-ncornorezi cu fel
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
întotdeauna cu buline, rareori cu albăstrele, înfricoșător de strânsă la mijloc, el gesticulând cu dreapta, ea ținând la piept cu ambele mâini o garoafă ofilită de culoare incertă, asemenea gândurilor zburând spre viitorul lipsit de lăudărosul ăsta transpirat, care-și îngroașă vocea special pentru a-și dovedi virilitatea, pândind prima tufă, cu ghimpi, gunoaie și scaieți, pentru o dovadă scurtă și gata, pantofii cu scârț ai tinerilor de cartier, de o eleganță grețoasă: cămașa pensată la spate pentru evidențierea pectoralilor, pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scară și plecând înapoi în interiorul școlii. Soarele se pregătea să apună. Lumina începea să nu mai fie așa cum a fost pe tot parcursul zilei, atotprezentă. Lenevea pe acoperișurile înalte, agățându-se cu disperare de orice, lăsând umbre lungi, ce se îngroșau pe măsură ce regele zilei încerca să-și mai păstreze tronul pe bolta cerească câteva minute în plus. Trebuie să mă duc să-mi iau sacul de dormit, Corvium. Vii cu mine să caut un loc de înnoptat? Deși încă atent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Așa-i bă? - mă atacă el indignat. - Măi oameni buni, dacă ați servit un pahar, foarte bine, vedeți-vă de drum și lăsați-mă și pe mine să-mi văd de treabă! - i-am răspuns puțin furios văzând că se-ngroașă gluma. Vasile, convins că dreptatea e de partea lui, insistă: - Ai timp să-l crezi? Ia întreabă-l dacă e membru de partid! - Ești membru de partid, bă? - se conformă Costică. - Nu sânt, domnule, membru de partid! Dar ce treabă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
străluci părelnici și sfioși și vom pieri în destrămare ca mireasma. o, ce neașteptat sfârșit și prea frumos. plâns de nai din verdele ofilit nu crește vara, din soare oxidat lumina nu mai curge. în ochiul împăstat lacrima putrezește și îngroașe orbita, de cerul coșcovit de nori se-mbată marea, în lanul secerat lentorile pământului își scuipă sarea. din urletul de lup rănit, pustiul iernii se-ndesește și umple aerul de scrum ce vătuie ecoul. din trupul vămuit de ani, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
plănuiați amândoi, ci a colindat orașul pentru lecții de pian particulare, cinci lei ora, și s-a Îngrijit de fata adoptată a vecinilor, arestați, amândoi, Într-o noapte, de vorbăreața... cum o chema? Clementina, parcă. O iubești pentru că degetele ei Îngroșate de reumatism, dar cu pielițele unghiilor Îngrijit tăiate au să Împingă timide banii greșit numărați pe tejgheaua slinoasă În fața vânzătoarei disprețuitoare, iar aprobarea de pașaport pentru o călătorie În Bulgaria, prima ei călătorie afară, Îi va veni la o săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
După ce fiecare a gustat din băutura pe care o mai avea prin vreun fund de sticlă, omul tăcut a prins a povesti: ― Întâi vreau să vă rog ca la începutul povestirii să fiți mai îngăduitori, fiindcă abia după aceea se îngroașă gluma și o să așteptați sfârșitul cu sufletul la gură. Camaradul cela al meu era dintr-un sat de pe lână Iași. Și spunea el că înainte de a ajunge în satul lui, venind dinspre Iași, treci pe o uliță numită Trei Fântâni
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și cred că s-ar mai găsi câte un loc, bine remunerat, în problema cu pricina pentru rudele politice, sau de sânge ale primarului. În felul acesta, la modul cel mai democrat, mai mănâncă și gura lor o pâine, în loc să îngroașe turmele fenomenului infracțional și evazionist, nu-i așa? Știu că unii dintre voi, care încă nu ați ajuns la înaltul nivel politic introdus în țara noastră de PD-L, veți sări în sus ca arși la auzul unei asemenea propuneri
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
trecut decât un an, sau doi, de la scoaterea acestei prevederi curat „comuniste”, din lege și mulți din cei care luau o diplomă obținută cu greu, după ani de muncă, se trezeau că nu sunt angajați de nimeni. Și așa au îngroșat rândurile celor care după săptămâni și luni de căutat un loc de muncă, rândurile celor care se plângeau la marginea drumui, că „mi-e atât de sete, încât de foame, nici nu știu unde o să dorm la noapte”. Pentru ocuparea locurilor de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
griji, gândindu-se că lucrurile se vor îndrepta de la sine. Iată însă că timpul trecuse și, de acum, avea aproape patruzeci și cinci de ani, iar el nu mai izbutise să-și găsească de lucru în altă parte. O perioadă îngroșase și el rândurile șomerilor care își beau salariile compensatorii primite. Își făcea veacul la cârciumă așteptând, nici el nu știa ce, să se întâmple o minune. Pleca spre dimineață acasă, beat și cu buzunarele goale. Noroc că nu avea copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nou la vânătoare. Deși nu îi oferea nici un adăpost, se trase instinctiv înapoi în interiorul containerului. Niciodată nu se simțise atât de neputincios și înfricoșat. Firișoare subțiri de ceață deja se prelingeau din grotă. Deocamdată rămâneau în dreptul intrării, dar negura se îngroșa în fiecare clipă. Cristian se retrăgea tot mai în spate, până ce ajunse la peretele metalic de care se lipi cu tot trupul. Acum, vâlva era ieșită cu totul din peșteră. Se adunase în ghemul acela pe care Cristian și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
noapte inspirația din zilele bune. Răceala, dacă n-ai observat, se răsfrânge cu un fel de cruzime asupra psihicului nostru. În bucătăria rece de dimineață, pachetul de Viceroy roșii, de care nu m-am mai atins de câteva zile, își îngroașă placid pelicula de praf. În climatul ăsta mai reușeam să gândesc pozitiv doar într-un dialog imaginar cu Suzy (de fapt un monolog pe două voci, amândouă atone. Uite, vezi, iubito (mă jeluiesc eu) ce-am ajuns? În ziua asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]