KorAP: Find »[drukola/base=îngrozi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...97 >

2,408 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

practică pentru Fair Exchange și își căută calculatorul. Însă alte întrebări, mai spinoase, i se învârteau în minte. Oare ar trebui să încerce să amâne nunta? Dar, dacă ar face-o, starea tatălui ei s-ar putea agrava și o îngrozea perspectiva de a face nunta fără ca el să fie de față. Deodată simți că i se făcuse o foame de lup. Și era genul de foame pe care o putea potoli doar un baton de ciocolată sau o gogoașă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
întrebe la câte cuvinte aveau dreptul pentru zece lire. Fran recrutase o duzină de noi angajați, răspândise fluturași care anunțau lansarea noului ziar la fiecare casă din oraș și comandase un tiraj de patruzeci de mii de exemplare. Numărul o îngrozea, dar știa că, fără el, n-aveau nici o șansă să producă un impact. Trebuiau cumva să mărite fiecare exemplar, astfel încât persoanele care nu reușiseră să pună mâna pe unul să aibă impresia că au pierdut ceva important. Atunci aveau să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611

că au venit colegii persoanei, vreo treizeci-patruzeci de inși, un miting, să zic, la Curtea de Apel, ca să primesc pedeapsa maximă, și am primit-o. Nu sunt un criminal odios, a fost o întâmplare, dacă gândesc că sunt odios, mă îngrozește treaba asta. N-am vrut. Un lucru care s-a întâmplat în câteva secunde a dat un alt sens pentru toată viața mea. Am avut puterea de a mă salva, nu de a omorî. fosta soție Am fost căsătorit, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
preamărește nu i-a venit sorocul. Cu mine nu a încercat acest exercițiu. Mi-am dat seama, apoi, că dansul acesta al textului era dat și de faptul că nu poate fi sigur ce anume declară Păun. Ceea ce m-a îngrozit. Sunt de atâta amar de timp pe pușcărie și nu au putut să se înțeleagă asupra adevărului despre propria crimă. Oricum, pentru versiunea Gavrilă am dat echivalentul în țigări și nes al unui play station 1, plus discuri cu jocuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
este. Nu-i făceam nimic, nu-l atingeam. Veneam și-i râdeam în față, atât. Stătea de vorbă cu mine de foarte multe ori. Mă înjura, mă ăsta scap, pun eu mâna pe tine, nu mă fac eu bine? Eram îngrozit de el. Era imens, nu puteai să-i faci nimica. De mult, am pus 20 de puști să-l bată. I-a făcut. În mijlocul străzii. Au sărit și oamenii să-i ajute pe copii, i-a bătut și pe ăia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463

emigrat din Germania) și Marcel Iancu vor interpreta, în costume tiroleze grotești sau în robe întunecate, poeme simultane, „bruitiste”, esperanto și „maori”, urlîndu-și versurile împănate cu onomatopee în ritm de castaniete, sunet de tobe și acompaniament de fluier. Spectatorii erau îngroziți. Trei decenii mai tîrziu, după al Doilea Război Mondial, minimalizarea rolului jucat de „întemeietorul” Hugo Ball în favoarea lui Tzara va fi denunțată în termeni violenți de către eseistul Petre Pandrea. Potrivit ereticului militant de stînga, dadaismul a fost „interesant ca experiență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

la fel de mare. Tomoe își ținea buzele strânse și refuza să scoată o vorbă. Gaston, cu bagajul pe genunchi, privea pe fereastră, fermecat de peisajul din acel anotimp minunat. Când au ajuns acasă, atât Shizu, cât și Mă-chan l-au privit îngrozite pe francez. Tomoe l-a lăsat pe Gaston în seama celor două și s-a închis în camera ei. Pe birou erau împrăștiate reviste de cinema în care căutase fotografii de actori care au jucat rolul lui Napoleon. Privirea melancolică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

Bar, așa că nu ne prea vedem. Are doi copii cu actuala soție, deci, oficial, presupun că am, de fapt, doi frați vitregi. Cu toate astea, cred că nu i-am Întîlnit decît de cîteva ori. — Și asta-i tot? se Îngrozi Linda. Nu mai ai pe nimeni? Unchi? Mătuși? Bunici? — Nu și nu e chiar atît de rău. M-am obișnuit, dar am visat Întotdeauna să am frați și surori și să fac parte dintr-o familie numeroasă, ca a voastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
facem cîteva poze de grup. Către seară, am iertat-o pe Linda. După-masa a fost extrem de obositoare. Eu și Dan am alergat cu schimbul după Tom, care se tîrăște cu viteza luminii, și, cu toate că poartă mereu pernuțele de Înot, mă Îngrozesc de fiecare dată cînd ajunge la cinci metri de apă. — N-am zis noi că o să fie o vacanță relaxantă? o Întreb eu, enervată, pe Trish. — Roag-o pe soacră-ta să Îl ia, mormăie ea drept răspuns, arătînd cu mîna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
zis eu repede. Dar În cazul În care ar avea, cum ai reacționa? — N-ar fi o mare problemă, răspunsese ea zîmbind. Pentru că l-aș face bucățele. Tocmai mă căsătorisem cînd am purtat discuția asta și-mi amintesc că mă Îngrozisem cînd ea a adăugat, cu toată seriozitatea, că nu e foarte sigură că ar pleca dacă Marcus ar Înșela-o. Spera din suflet că nu va fi vreodată cazul să reflecteze la așa ceva, dar bănuia că avea să găsească o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
dormit Împreună de șase luni. Se lasă o tăcere mormîntală. Gregory se uită mai Întîi la Dan, apoi la mine, așteptînd ca unul din noi să spună că totul e o glumă. — Dan, taci din gură, Îi spun eu Încet, Îngrozită de faptul că tocmai dezvăluise acest amănunt celor mai buni prieteni ai noștri și că, În sfîrșit, cineva Îi dăduse glas. — Ce? Nu vrei să știe cea mai bună prietenă a ta că refuzi să faci sex cu mine? De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
să știe cît de singură mă simt În realitate, că deseori stau În pat și plîng, că singurul lucru care mă trezește dimineața și mă ajută să depășesc o nouă zi este Tom. N-aș suporta să știe că mă Îngrozește gîndul că asta va fi viața mea de acum Înainte, că au dispărut distracția, bucuria și veselia, că sigurul orizont care mi-a mai rămas este monotonia corvoadei zilnice. Totuși Încerc să nu mă gîndesc la asta prea des, căci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
restul serii În bucătărie, să pot găsi o cale de a evita inevitabilul. Un pahar de vin roșu ar fi minunat, Îmi răspunde el. Te pot ajuta cu ceva? Nu, mă descurc. Vin Într-un minut. Fă-te comod. Mă Îngrozesc la auzul propriilor mele cuvinte. Ce clișeu. Întreaga scenă, această... Întîlnire, e un clișeu. Eram atît de sigură că vremea În care-mi dădeam Întîlniri era demult apusă, atît de fericită că nu mai aveam să fiu vreodată obligată să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
din gît. Aș vrea să pot spune și eu același lucru. Ce ticăloasă am fost! — Și, dacă ții musai să știi, continuă ea, mi-am dat seama că avea o aventură, pentru că, În ultima vreme, a fost foarte retrasă. Mă Îngrozea ideea că ar fi putut fi Dan. Oricît de oribil ar suna, sînt ușurată că e vorba de Michael. — Chiar așa ai crezut? Întreb eu șocată. De ce n-ai zis nimic? — Ce-aș fi putut spune? zice ea cu tristețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
29 — Nu știu cum să procedez În legătură lu Lisa, recunoaște Trish În vreme ce Împingem cărucioarele prin parc. — Ce-i cu ea? mîrÎi eu. Nu putem pur și simplu să o Îndepărtăm, spune Trish. Tu nu poți să faci asta. Și eu sînt Îngrozită de purtarea ei, dar ne e prietenă bună și nu poți să o judeci doar pentru că a făcut o greșeală. — Greșeală? Mă opresc locului și mă uit la ea, Înspăimîntată de-a binelea. — Greșeală? Asta numești tu greșeală? — OK, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930

să mă mai bage în seamă. Numai unul continua să mă măsoare. Și l-am auzit șoptind: Am putea începe cu el. Prea e plin de trecut față de noi..." ― Chiar în somn perspectiva de a intra în rândul martirilor te îngrozește, văd. ― Așa e. Eu nu cred că lumea avea nevoie de martiri. De ce ne-ar trebui exemple despre cum se poate muri? Nu sunt de preferat exemplele despre cum se poate trăi? ― Martirii au demonstrat, oricum, că o moarte poate

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
locul unde mă aflam eu, invocau mila zeilor, că erau romani. Înainte de a ajunge la ei, am găsit un ochi de apă rămas prin miracol și m-am aplecat cu buzele arse să-mi potolesc setea. Și atunci m-am îngrozit. Nu arătam ca un om. Eram un dulău și frică un dulău roșcat și mi-am adus aminte că romanii sacrificau câte un câine roșcat pentru a alunga demonii secetei. Dintr-o dată, mai mult decât setea m-a chinuit teama

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
să-și reia ursul jocul. Isprava noastră a sfârșit în ceva bestial. Bureții s-au rupt sub labele ursului, acesta s-a prăbușit și scroafa și-a înfipt colții în burta lui, umplând iarba de sânge. Dar abia acum mă îngrozește scena. De altfel, uitasem de ea. ― Poate, compasiunea se învață. ― Nu sunt deloc sigur. Am trecut odată printr-o localitate unde doctorul fusese găsit spânzurat de un copac, în pădure. Era însurat cu o femeie pe care o ura. Căsătorie

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
despre Giordano Bruno. ― Lumea mă compară mereu cu el, nu-i așa? ― Da. E firesc. ― Și în defavoarea mea, fără îndoială. ― E adevărat. XLVI ― Aveam treizeci și șase de ani când l-au ars pe rug, la Roma. Și m-am îngrozit. De la Socrate n-a mai fost omorât un filosof cu atâta brutalitate. Arderea lui Giordano Bruno a dovedit că Inchiziția e în stare de orice... Când m-am dus, apoi, la Roma și am trecut prin piața unde fusese înălțat

Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

a înfiorat întreaga suită, a continuat: - Am promis să rad barba acestor doi indivizi, și o voi face. Lângă el stătea neclintit Andras, cu mâinile încrucișate la piept. Privirea lui mă țintuia, având pe față o expresie ce continuu mă îngrozea din ce în ce mai tare. Un om cu desăvârșire lipsit de emoții. Ultimul lucru pe care l-am văzut a fost briciul care reteza barba blondă a lui Taso, în timp ce călăul îi ținea capul neclintit. Din pricina lacrimilor, n-am mai putut să văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
adăugat: - Longobarzii nu sunt bine primiți la Ravenna. A consimțit nepăsător, spunând: - Nu toți. Am văzut câțiva trecând printr-un sat din apropiere de Adria. Escortau un bărbat înalt, un roman îmbrăcat în negru și cu o față care te-ngrozea. - Andras! am izbucnit eu. - Trădătorii! mi-a ținut isonul Gundo. VI Primejdia ne-a ocolit și pe bucata de drum spre Spina. Doar picioarele continuau să ne facă probleme. Pe la asfințit, am ajuns. Adăpostul ce ne-a fost rezervat semăna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
spurcata boală ce mistuie corpul omului puțin câte puțin nu poate ști care este lucrul cel mai înfiorător. Nu fețele desfigurate, fără nas, urechi sau obraji, nu mâinile ajunse niște cioturi sau oasele ce se ivesc din cangrene. Nu. Ceea ce îngrozește cu adevărat este disperarea, moartea continuă și lentă, cu horcăiturile, zvârcolelile, urletele și gemetele ei; să vezi muribunzi acoperind cu pământ și pietre morți care probabil că încă nu muriseră. Iar duhoarea nu seamănă cu nimic din ceea ce cunoaștem. Amintește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
alte minunății, aproape toate jefuite din orice colț al imperiului, inclusiv de la Roma. Atunci când Callisto m-a întrebat dacă voiam să vizitez Sfânta Sofia și hipodromul, am spus nu, sub pretextul că eram foarte obosit. În realitate eram din nou îngrozit de ceea ce-mi fusese dat să văd. A doua zi în zori, de unul singur, am luat-o din nou pe strada Mesè, spre marea mea mirare măturată și curățată de gunoaiele și excrementele de peste zi, și m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
fost spălat și uns cu smirnă, ulei de cedru și scorțișoară, și, ca și Gaila, neîndemânatic conservat de aceiași preparatori bizantini, din pricina lui Rodoald care, deși se dădea drept arian, se afla de fapt sub stăpânirea superstițiilor unor sacerdoți păgâni, îngroziți de ideea de a se face incizii unui cadavru. Am asistat la toate, și, după ce a fost îmbrăcat și pregătit pentru îngropăciune, am mers în urma lui ținându-i calul de zăbală, înșeuat și cu armura ca de război. Alături de mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

de boli. Și ce dacă? Și leproșii sunt urâți și plini de boli, dar maica Tereza Îi iubește. Cine Îți bagă În cap toate prostiile astea, Camilla? Cu siguranță surorile, fusese o greșeală să o trimită la școala aceea, surorile Îngrozesc fetițele, le Învață să-și renege plăcerile vieții, sperând să le convingă să comită aceeași eroare pe care ele Însele au comis-o. Nu, tati, m-am gândit singurică. Ce fetiță miloasă are tata. Ce Îngeraș. Privind-o cum Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]