1,859 matches
-
dispare din fața ochilor săi. Când, pentru o clipă, și-i ridică de pe paginile cărții, și-i ațintește către apele Senei, i se pare că apele acelea nu mai curg, că sunt cele ale unei oglinzi încremenite și își îndepărtează ochii îngroziți de la ele, reîntorcându-și-i la paginile cărții, ale romanului, ca să se regăsească în ele, ca să trăiască în ele. Și iată că dă peste un pasaj, un pasaj etern, în care citește următoarele cuvinte profetice: „Când va ajunge la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
poate desprinde o clipă de „la noi acasă”. Îi este teribil de frică de întoarcere. Femeie cu reputația făcută praf fiindcă a umblat de capul ei prin lumea pierzaniei. A reușit să plece fiindcă este nemăritată, dar la întors este îngrozită că va fi privită ca o femeie pierdută. Doar mama ei a luat-o de-o parte și i-a zis: - Pleacă, fata mea, pleacă și, dacă poți, nu te mai întoarce niciodată înapoi! Bărbații, îmi spun ele amândouă, preferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fost să fie. Deși în adâncul sufletului, acolo înăuntru... încă mai cred că era scris să se întâmple. — Așa, spune Guy în timp ce mergem pe hol, spre sala de ședință. Partenero ! Ridică o sprânceană spre mine. Nu mai zi asta ! șoptesc îngrozită. Mor de frică să nu mă bucur prea devreme, să nu-mi poarte ghinion. — Hai, hai. Știi foarte bine c-ai reușit. Nu știu nimic. — Samantha, ești cel mai inteligent avocat din anul tău. Și muncești cel mai mult. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Știu. Știu cu toții. Petele negre încep să-mi danseze iar în fața ochilor. Tot personalul de la Carter Spink știe că am făcut-o de oaie. Cei care știu îi vor suna pe ceilalți. Vor trimite e-mail-uri cu vestea cu o bucurie îngrozită. Ai auzit... Cum stau așa, în raza privirii mele intră ceva care mă alarmează. În mulțime apare un chip familiar. Întorc capul și îl privesc pe bărbat cu ochii mijiți, încercând să-mi dau seama de unde îl știu - după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
atât. Sinceră să fiu, probabil că aș fi dat de zece ori pe-atât. Acum stau pur și simplu pe un scaun, cu mâna pe mobilul din buzunar. Îmi doresc cu disperare să sune. Și, în același timp, sunt absolut îngrozită să nu cumva să sune. Și, brusc, nu mai pot suporta tensiunea. Am nevoie de ceva care să mă ajute să mă relaxez. Deschid ușa enormului frigider al familiei Geiger și scot o sticlă de vin alb. Îmi torn un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Să se înmoaie, mă corectez grăbită. Nathaniel pune tava jos și-și încrucișează brațele. — Ai măcar cea mai vagă idee despre gătit ? zice. Înainte să îi pot răspunde, dinspre cuptorul cu microunde se aude un ZBANG puternic. — O, Doamne ! țip îngrozită. O, Doamne ! Ce-a fost asta ? Nathaniel se uită prin geamul de sticlă. — Ce naiba ai pus acolo ? mă întreabă. A explodat ceva. Mintea îmi procesează la greu. Ce naiba oi fi pus la microunde ? Totul e o ceață. — Ouăle ! îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
discretă, ca de menajeră. Ridic mâna ca să ciocănesc, însă tava e prea grea ca s-o țin cu o singură mână și în clipa în care tava se apleacă ușor într-o parte se aude un clinchet alarmant. O prind îngrozită exact în momentul în care începe să alunece ceainicul. Transpirată toată, las tava pe jos, ridic o mână și bat foarte ușor, după care ridic iar tava. Nu primesc nici un răspuns. Ce să fac acum ? Bat din nou, șovăind. — Eddie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
distrează. Simt cum culoarea care mi se ridică în obraji mă dă de gol și, când cobor privirea, remarc că stau cu palmele în sus pe masă. Și, în plus, stau și ușor aplecată în față, îmi dau seama brusc îngrozită. Și probabil că am pupilele cât casa. N-aș putea fi mai explicită de atât nici dacă mi-aș scrie “îmi placi” cu markerul pe frunte. Îmi duc repede mâinile în poală, îmi îndrept ținuta și-mi iau o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fost convins de avocați să bage proces. Nu stătea prea bine cu sănătatea și stresul i-a făcut și mai rău, nu se mai putea gândi la nimic altceva. Și a făcut un atac de cord. — Doamne, ce oribil, spun îngrozită. Și Nathaniel a dat vina pe avocați ? — Spune că tatăl său n-ar fi trebuit niciodată să intenteze proces. Eamonn continuă să ridice diverse cutii. Din păcate, după moartea lui Ben, au fost nevoiți să vândă unul dintre pub-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pericol și că, dacă te primesc înapoi, riscă foarte mult și tot felul de chestii de genul ăsta. Mulți dintre ei ar fi vrut să-ți mai acorde o șansă, să știi. Plescăie din limbă. Am fost pur și simplu îngrozită. Evident, n-am putut să-i spun nimic... Evident că nu, îngaim. Mersi că mi-ai spus, Lara. Habar n-am avut. Mă simt amețită. Nu mai înțeleg nimic. Deci Arnold nu mi-a luat apărarea absolut deloc. El este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-o ! E chelneriță ! — Nu! zic cu respirația tăiată. Nu mai spune nimănui... E prea târziu. Îi văd pe toți cei din grup întorcându-se să se uite la mine cu expresii identice de spaimă stânjenită. O clipă, sunt atât de îngrozită că-mi vine să mă fac mică de tot unde sunt. Ăștia sunt cei cu care am lucrat. Ăștia sunt cei care mă respectau. Iar acum sunt îmbrăcată în uniformă cu dungi și-i servesc. Însă chiar în acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
poate răspunde la întrebare. Mă uit la ziar, încremenită de uimire. Cum au... de unde au... Cum ? Gândul îmi e întrerupt de flash-ul unui blitz. Ridic ochii șocată și-l văd pe individ că îndreaptă aparatul spre mine. — Stai ! zic îngrozită și-mi acopăr fața cu mâinile. — Mă lași să-ți fac o poză cu peria de toaletă, scumpo ? spune acesta, focalizând obiectivul. Cineva de la pub mi-a vândut pontul că tu ești. Mare baftă. Blitzul se aprinde din nou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
trufe, care se află alături. Sunt o... impostoare. Nu mă pot uita la nici unul dintre ei. Deodată, mă simt cumplit. Dacă vreți să plec, înțeleg, murmur. Am obținut această slujbă dându-mă drept ceea ce nu sunt. — Să pleci ? Trish pare îngrozită. Nu vrem să pleci, nu-i așa, Eddie ? — Categoric că nu. Devine și mai rumen în obraji. Ai făcut o treabă foarte bună, Samantha. Nu e vina ta că ești avocată. — Sunt o impostoare, spune ziarista, notând cu grijă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fie „Samantha spune”. — Poftim ? Mă uit la ea ca la nebuni. Nu am nici un sfat casnic de dat ! — Atunci o rețetă ? Radiază. Felul de mâncare preferat ? — Vrei să ne pozezi în șorț ? strigă grăsanul clipind libidinos din ochi. — Nu ! zic îngrozită. Nu mai am nimic altceva de adăugat ! No comment ! Plecați ! Ignorându-le țipetele și strigătele de „Samantha!”, mă întorc și alerg cu picioare tremurătoare înapoi spre casă. A înnebunit lumea. Mă năpustesc în bucătărie, unde îi găsesc pe Trish, Eddie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
așa ceva ! Înșfac ziarul și scanez textul incredulă. De ce sunt atât de obsedați cu toții ? — E un sezon prost, spune Eddie, apucând ziarul Express. E adevărat că ai descoperit de una singură legăturile Mafiei cu firma la care lucrai ? — Nu ! Ridic privirea îngrozită. Cine a zis așa ceva ? — Nu-mi mai amintesc unde am citit, spune, răsfoind paginile. Uite, în ăsta e o poză cu mama ta. E o doamnă bine. — Cu mama ? Mă uit siderată. — Ambițioasa fiică a unei mame ambițioase, citește Eddie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
receptorul cu mâna. — Samantha, șoptește. E o companie de publicitate. Ai vrea să apari într-o reclamă la Toilet Duck ? Ai fi în robă și perucă de avocat și ar trebui să spui... Nu ! zic, dându-mă un pas înapoi, îngrozită. Evident că nu ! — N-ar trebui să refuzi niciodată să apari la televiziune, spune Eddie cu reproș. Ar putea fi o mare șansă. Ba nu ! Nu vreau să apar în nici o reclamă ! Îl văd pe Eddie că deschide gura ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Scoate un mobil din buzunarul interior. Cineva vrea neapărat să vorbească cu tine. Formează un număr, apoi ridică ochii spre mine. Am luat legătura cu mama ta pentru a discuta despre această situație. — Ce-ai făcut ? Mă holbez la el îngrozită. Cum ai îndrăznit... — Samantha, nu vreau decât ce e mai bine pentru tine. Și ea la fel. Bună, Jane, spune în telefon. Sunt la ea. Ți-o dau la telefon. Nu-mi vine să cred. O clipă îmi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
asistenți de PR de la Carter Spink, care sunt cu ochii în patru și împart cafele de la un stand apărut ca din pământ. La poartă văd un grup de cunoscuți de la pub care se uită curioși și le arunc o privire îngrozită. — Mai durează doar câteva minute și începem, spune Hilary ascultând la mobil. Îi așteptăm doar pe cei de la Daily Telegraph. Îi văd pe David Elldridge și Greg Parker în picioare lângă aparatul de cappuccino, tastând pe BlackBerry-uri. Departamentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Guy ia o gură de apă. E un bărbat în toată firea. Înțelege. — ... cel mai nou partener de la Carter Spink, Samantha Sweeting ! Glasul lui Hilary și ropotul de aplauze care urmează abia dacă ajung la mine. Ce anume înțelege ? spun îngrozită. Ce i-ai zis ? — Samantha ! Hilary mă întrerupe cu un surâs dulce și ușor dement. Te așteptăm cu toții ! O groază de oameni ocupați ! Mă apucă de mână cu o strânsoare de fier și mă trage cu o forță surprinzătoare după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în mijlocul unei conferințe de presă. Sunteți amabilă să plecați ? — E gazonul meu ! spune Trish, înălțându-și bărbia. Presa vrea să audă și părerea mea ! Eddie, unde e discursul meu ? — Doar n-aveți de gând să țineți un discurs ! zice Hilary îngrozită, în clipa în care Eddie pornește spre Trish, cu un papirus în mână. — Doresc să-i mulțumesc soțului meu Eddie pentru întregul sprijin, începe Trish, ignorând-o pe Hilary. Doresc să-i mulțumesc ziarului Daily Mail... — Doar nu suntem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
schimonoseli, ocările ei. Apoi, câteva salve de pietre. Nu rămâne multă vreme pe scenă, de Îndată apare victima. Mulțimea scoate un urlet. Eu Însumi nu pot să-mi Înăbuș un țipăt. Căci omul se târăște, pe pământ, decapitat. Mă Întorc, Îngrozit, spre reverend; mă liniștește cu un zâmbet rece, Îmi șoptește: — E un vechi vicleșug, este adus un copil sau un bărbat de talie mică, i se așază pe creștet căpățâna tăiată a unei oi, Întoarsă În așa fel Încât gâtlejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îndeplinită. Reacția nu Întârzie. La Sankt-Petersburg a fost publicat un comunicat care afirma că faptul care tocmai se petrecuse echivala cu o agresiune Împotriva Rusiei, cu o insultă la adresa țarului și țarinei, se cereau scuze oficiale din partea guvernului de la Teheran. Îngrozit, prim-ministrul persan ceru sfatul britanicilor; Foreign Office răspunse că țarul nu glumea, că adunase trupe la Baku, se pregătea să invadeze Persia și ar fi prudent ca ultimatumul să fie acceptat. Pe 24 noiembrie 1911, ministrul persan al Afacerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
celorlalți clienți ai mei, adaugă. Ca să vă spun că plec. — Cum? Îmi las ceașca de cafea jos, aproape spărgând‑o. Cum adică plecați? Plec de la Banca Endwich. M‑am hotărât să mă pensionez mai devreme. — Dar... Mă holbez la el, îngrozită. Nu e posibil ca Derek Smeath să plece de la Banca Endwich. Nu mă poate lăsa baltă, tocmai acum când lucrurile încep să meargă atât de bine. Vreau să zic, știu că nu ne‑am înțeles întotdeauna de milioane, dar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să mori tu“, fără să‑mi dau seama. Și am zis despre o fustă că e „beton“! Oprim la o trecere de pietoni și eu mă uit pe geam cu interes, întrebându‑mă pe ce stradă suntem, când brusc îngheț, îngrozită. Uite‑i pe Judd și pe Kent. Chiar aici, în fața noastră. Traversează, și Kent spune ceva însuflețită, iar Judd dă din cap aprobator. O, Doamne. O, Doamne. Repede, să mă ascund. Cu inima bătându‑mi nebunește, mă scufund în scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
i mișto? Sunt pe val! Așa mi‑a zis tipul ăla de la Blue River Productions. — Ei, și cu ce te îmbraci la testul ăsta? — Mă duc la Barney’s, zic veselă. Ca să‑mi caut ceva. — La Barney’s? strigă Suze îngrozită. Bex, mi‑ai promis să nu sari calul! Mi‑ai promis foarte serios că o să te menții în limitele bugetului. — Asta am și făcut! M‑am încadrat în buget. Am trecut pe hârtie tot! Și, oricum, asta e o cheltuială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]