1,814 matches
-
perechi respectabile care se plimbau braț la braț și de câțiva oameni mai vârstnici care au trecut pe lângă mine cu pași mari și hotărâți, îmbrăcați pentru biserică. Sper că n-am făcut o greșeală, șopti mama, venind duminica. Ar fi îngrozitor dacă n-ar fi nimic deschis. Bunicul îl blagoslovi pe tata cu acele semne elocvente cu ochiul în care se împleteau o simpatie răutăcioasă cu recunoașterea amuzată a unui impas familial. — Se pare că iar te-a pus în încurcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mi se făcuse deja frică. Nu mai fusesem dus niciodată să văd așa ceva; deși nu era în sens strict un film de groază, detaliile erau foarte convingătoare și atmosfera lugubră, muzica dramatică și sentimentul permanent că se va întâmpla ceva îngrozitor se împleteau toate, răscolindu-mă cu o ciudată combinație de teamă și exaltare. O parte din mine voia să fugă din sală și să iasă în ce mai rămăsese din lumina zilei; dar o altă parte era hotărâtă să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
relațiilor noastre în general. WINSHAW: Ei bine, eu, personal, nu am nici o relație în Irak, dar toți cei care au o asemenea relații ar trebui sfătuiți, mă gândeam, să fie aduși acasă cu primul avion. În acest moment pare absolut îngrozitor acolo. BEAMISH: Să mă exprim altfel. A existat multă agitație în Cameră privind decizia domnului Macmillan de a trimite militari britanici în zonă. Credeți că ne-am putea confrunta acum cu un nou Suez? WINSHAW: Nu, nu cred și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
e norocul meu!) Din S-o ia naiba de televiziune: Amintirile unui moderator de televiziune de Alan Beamish (Cape, 1993) ...Pot chiar să spun exact incidentul care m-a convins prima oară că dezbaterile publice din această țară au decăzut îngrozitor. Era în octombrie 1985, în timpul cât am fost ocazional moderator al emisiunii știrile de noapte: invitatul era Henry Winshaw (sau lordul Winshaw, cum obișnuisem să-i spunem cu un an sau doi înainte de moartea lui) și tema discuției era serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
familie bogată care se adună într-o casă mare de la țară pentru citirea unui testament și sunt omorâți unul după altul. Trebuia să fie amuzant, dar pe vremea aceea mie nu mi se părea așa. Pe mine m-a speriat îngrozitor și m-am îndrăgostit nebunește de eroina filmului, intepretată de Shirley Eaton - îți amintești de ea? — Vag. N-a suferit o moarte oribilă într-un film cu James Bond, mai de mult? — Ba da, în Goldfinger. E acoperită cu vopsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
viteză inimaginabilă și mă simt gol pe dinăuntru, corpul meu este o carapace goală, gura mea se cască și tot ce era în mine a dispărut sus pe cer și zgomotul este asurzitor, motorul și curentul de aer se tânguie îngrozitor și totuși peste aceste zgomote încă mă aud vorbind, pentru că repet o propoziție, fie doar pentru mine însumi fie pentru vreun ascultător neatent, clar și fără emfază, repet aceste cuvinte: „Mă prăbușesc. Mă prăbușesc. Mă prăbușesc“. Și apoi se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că e cât se poate de evident. Roddy se întoarse spre oaspeții lor. — Îmi cer scuze pentru sora mea. A avut o săptămână foarte grea. Dar asta nu scuză comportamentul ei. Cred că sunteți de acord că s-a purtat îngrozitor. — Eu nu prea mă pricep la comportament, spuse Conrad. Hilary îl luă de după umeri și îl sărută pe obraz. — Conrad nu prea știe nimic, spuse ea, în afară de pilotaj și de futut. Se ridică și, luându-i mâna îl trase ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nebunul și luă calul lui Jason. — Ei, fir-ar să fie! Jason stătea total nemișcat și abia dacă respira. Așa făcea întotdeauna când gândea. Mută regina. — Șah-mat! — Ai câștigat. Bravo! Cei doi își strânseră mâinile, apoi se așezară. — Mă plictisesc îngrozitor, declară Jason. Simt nevoia să gândesc. Adică, e bun și șahul, dar aș vrea ceva de genul cazului Thomas Watson. Apropo, ce face Thomas? — Din păcate, nu prea bine. Încă nu i s-a vindecat brațul. — E în pericol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dacă se dovedește a fi ceva grav, nu știu cum o să fac față, zău nu știu. — Ce să zic? Norman oftă, își abătu privirea și își târșâi stingherit picioarele. N-am vrut să spun nimic, dar acum că mi-ai povestit, arăți îngrozitor. Și chiar înainte de a se întoarce Fiona să ne audă, adăugă: Să sperăm că nu te termină. Ne-am încercat norocul la cârciuma pe care ne-o recomandase. În zona meselor era foarte cald, foarte aglomerat și aerul era înăbușitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
jumătate dintr-a mea. Mi-a spus că eram cam distrat și m-a întrebat ce se întâmplase. — A fost adus adineauri un tip. E inconștient și într-o formă cam nasoală. M-a șocat. — Iartă-mă, spuse Fiona. E îngrozitor să începi așa Anul Nou. — Nu fi prostuță, am zis. Îmi dădeam seama că era tot mai vlăguită. După ce bău, se lungi din nou pe targă și nu mai încercă să vorbească până nu reapăru infirmiera. — Facem progrese, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
paharele goale, spuse el. Și atunci am văzut... Privirile lor urmară degetul lui tremurător. Mark Winshaw era prăbușit lângă zid. La început, Michael a crezut că avea mâinile legate la spate: apoi și-a dat seama că trupul îi fusese îngrozitor mutilat. Securea care lipsea din armură, cu tăișul roșu și lipicios, fusese lăsată pe tăblia mesei de biliard; și ieșind hidos din cele două buzunare ale mesei, membrele retezate ale lui Mark. Pentru a completa macabra glumă, un mesaj fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aflat? Michael își ridică privirea. — Adevărat? — Bineînțeles. Primele bombardiere au fost lansate curând după miezul nopții. Au anunțat la radio. Michael era stupefiat. Chiar și după expirarea ultimatumului ONU, nu crezuse în nici un caz că se va întâmpla. — Dar e îngrozitor, îngăimă el. E un dezastru. — Ba deloc, deloc, spuse Tabitha veselă. Aliații nu vor avea nici o dificultate în a-și impune superioriatea aviatică. F-117 Nighthawk e o aeronavă cât se poate de sofisticată. Sistemul de navigație cuprinde un INAS cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
goi: ochii lui Mortimer sau cei ai cadavrului înghețat, care se învârtea încet. Pic. — E moartă? rosti Michael în cele din urmă. Cred că da, spuse bătrânul. Dar e greu de spus. A durat mai mult decât am crezut. — Ce îngrozitor să omori pe cineva așa! Mortimer se gândi puțin la asta. — Da, confirmă el. Pic. Pic. — Domnule Owen, continuă Mortimer, vorbind cu mare efort.Sper că nu-ți vei irosi mila cu membrii familiei mele. N-o merită. Dumneata o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am ghicit iritarea ei. A decis să facă exact ceea ce sugerase Linda de la bun Început, dar numai după s‑a asigurat că toată lumea s‑a dat cu capul de toți pereții pentru ea. — Exact. Ei bine, asta m‑a enervat Îngrozitor. N‑am văzut În viața mea muzeul ăsta dat peste cap pentru nimeni - păi, Sfinte Sisoe, nici dacă președintele Statelor Unite ar suna și ar cere să se țină un dineu al Departamentului de Stat aici, nu i‑ar da voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
plin război, de dragul unei femei... Inima Începu să-i bată mai repede. Brusc Își dori să i se destăinuie lui Viv. Își dorea asta, cu disperare! Dorea să spună: Ascultă, Viv, eu sînt Îndrăgostită de Julia! E minuntat, dar și Îngrozitor În același timp. Uneori parcă sînt un copil. Uneori aproape mă ucide! Mă lasă neajutorată. Mă face să mă tem! Nu-mi pot controla sentimentul! Oare e bine? Așa se Întîmplă și cu alți oameni? Ție ți s-a Întîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai avea ceva de spus, apoi se Întoarse În sala de așteptare. Curînd se auzi cum aranjează revistele pe masă și Îndreaptă pernele canapelei. Toată lumea are cîte un secret, la urma urmelor, se gîndi Helen. Ideea o deprimă, o deprimă Îngrozitor. O făcu să se gîndească la Julia. Puse hîrtiile jos și se așeză la birou, cu capul În mîini și ochii Închiși. Măcar de-ar fi Julia aici, chiar În clipa asta! I se făcu dor de vocea Juliei, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
iar fața Îi era netedă, plesnind de sănătate, de tinerețe și lipsită de griji. Viv se uita la ea și se gîndi nefericită, Ce groaznic de nedreaptă e viața! Aș vrea să fiu În locul tău. Caroline Îi surprinse privirea. Arăți Îngrozitor, zise ea, Începînd să-și mestece din nou guma. De ce nu mai rămîi? Pe mine nu mă deranjează. Oricum, mai avem doar o jumătate de oră. Aș putea să-i spun lui Gibson că te-am căutat și nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fiule, spuse tatăl lui Duncan, În timp ce el și Viv se așezau, ce mai faci? Se poartă bine cu tine? — Da, răspunse Duncan, așa cred. — Ei? Duncan Își drese glasul. — Am spus, da, se poartă. Tatăl lui dădu din cap, strîmbîndu-se Îngrozitor În timp ce Încerca să Înțeleagă cuvintele. Duncan știa că locul acela era cel mai rău cu putință pentru el. Camera avea șase mese, iar a lor era ultima; dar la fiecare masă erau cîte doi deținuți Într-un capăt, iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
obosiseră. Începu să plîngă din nou. El lăsă focul baltă, se ridică, veni și se așeză cu stîngăcie lîngă ea. Îi luă pălăria din cap și-i netezi părul și-o sărută. — Nu mai plînge, Viv. — Mă simt atît de Îngrozitor! — Știu. Nu, nu știi. Aș prefera să fiu moartă. — Să nu mai spui asta. GÎndește-te cum m-aș simți eu, dac-ai fi. Te doare? — Da. El Își coborî vocea. — A fost oribil, nu-i așa? Ea Încuviință. El Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am o căsnicie. De la: Debra Richardson Către: Kate Reddy Am Încăput pe mâna (sau mai degrabă pe gura) unei secretare odioase de la Piper Place (știu, știu, ar trebui să termin cu nebunia asta cu educația copiilor) care m-a umilit Îngrozitor. Da, Ruby ar putea fi primită În școala noastră În 2002, „Dar trebuie să vă avertizez, dnă Richardson, că avem peste o sută de fetițe Înscrise pe listă și că avem o politică foarte strictă: se va acorda prioritate fetițelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că ești ocupată, Katya. Îmi dau seama după greutatea capului tău. Ai Într-adevăr un cap foarte greu. Bietul cap stresat. Și ligamentele de la gât. Slabe! Slaaabe! Slaaabe! De-abia Îți susțin bietul cap. Iar acesta, la rândul lui, apasă Îngrozitor pe zona lombară inferioară. Și eu, care credeam că pe oamenii ăștia Îi plătești ca să te facă să te simți bine. După jumătate de oră de Fay, mă simt ca și cum tot ce-mi rămâne de făcut e o programare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ar fi dat seama? Și eu aș avea probleme acum să mă recunosc ca impostoare Într-un șir de oameni care lucrează În centrul financiar al Londrei. Când Îmi dă replica e ca și cum i-ar intra soarele În ochi. E Îngrozitor, spune ea. Tatăl tău. Îmi pare tare rău. Nu trebuie. Să-ți pară rău pentru cei care pierd. Acum hai să trecem Încă o dată peste partea În care tu Îmi dai lista cu clienți. Sună telefonul și o clipă nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tata. Și de ce nu mi-ai spus? Din sufrageria surorii mele se aude melodia monotonă de generic a serialului Coronation Street. Și mie, și lui Julie ne plăcea serialul ăsta când eram mici: a fost o perioadă când ne certam Îngrozitor pentru afecțiunea lui Ray Langton, un mecanic cu păr negru ondulat, până când a fost storcit sub una dintre propriile mașini. Nu m-am mai uitat la serial de douăzeci de ani. — Ți-am lăsat câteva mesaje pe robot, Kath, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu lucruri pentru copii. Ce mai fac cei mici? mă Întreabă mama În timp ce ne urcăm. Îi spun că sunt bine, cu Paula. Pe drum spre apartamentul ei, trecem pe lângă fosta mea școală și ea oftează. —Ai auzit de domnul Dowling? Îngrozitor. — S-a pensionat anticipat, nu? — Da. Așa de tânăr. Îți poți imagina că un bărbat așa de tânăr ar face una ca asta, Kate? Domnul Dowling a fost profesorul meu de istorie acum douăzeci de ani, un bărbat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu la fel de Încântata lui bunică și am luat trenul spre Londra. Am luat taxiul, traversând orașul până la Registrul Comerțului: nu mi-a luat mult să găsesc Înregistrările contabile pe ultimii cinci ani ale celor de la fabrica de case pentru păpuși. Îngrozitor. Afacerea era o ruină: profituri dispărute, nici o investiție, tone de datorii, un caz financiar pierdut. În drum Înapoi spre nord, am Încercat să citesc ziarul, dar literele se tot mișcau. Existau o groază de fonduri etice care primiseră instrucțiuni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]