2,094 matches
-
poalele copacului. — Prea tânăr ca să moară, spuse el. — Prea tânăr, admise José Correcaminos. O porniră la drum, deschizându-și calea prin desișuri și întuneric, zgâriindu-și mâinile în spini și în ramuri, împiedicându-se de rădăcini și de trunchiuri, mormăind înjurături în șoaptă. O jumătate de oră mai târziu ajunseră în luminiș și fură uimiți să constate că nu era lumină în tabără. Nici un zgomot, nici o umbră care să se miște, nici o țigară prost ascunsă. Încercă să și-i imagineze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cheltuitoare, sunt lovite instantaneu de un virus al cumpărăturilor de tot felul. Poți să mă contrazici? Normal, n-ai nici un interes ca Lucia să știe ceva despre geamantan. Vrei banii. Și-i vrei numai pentru tine, scriitorule... Înghiți și o înjurătură zdravănă împreună cu băutura. Chiar la asta se gândise. De fapt, nu numai la asta. Paradoxal, cu toate că simțea nevoia să pună capul pe pieptul Luciei și să doarmă neîntors vreo două săptămâni, avea chef să scrie. Privi laptopul al cărui screen
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de fiecare dată, scriitorașule cu ifose? DE-ZA-MĂ-GI-RE. Înjură. În ultima vreme înjuri cam des, spusese Lucia. Înjură încă o dată. Cu poftă. Înjură, bineînțeles, Magicienii care stau picior peste picior și îți spun ceea ce nu ai fi dorit niciodată să auzi. Înjurăturile curseră una după cealalaltă, interveniră paranteze suculente, inventă înjurături, în vreme ce ploaia de afară se milogea să fie lăsată înăuntru, să curgă prin acoperiș și să inunde sufrageria, poate chiar să distrugă prin umezeala aferentă grămada de bani din debara. Un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ultima vreme înjuri cam des, spusese Lucia. Înjură încă o dată. Cu poftă. Înjură, bineînțeles, Magicienii care stau picior peste picior și îți spun ceea ce nu ai fi dorit niciodată să auzi. Înjurăturile curseră una după cealalaltă, interveniră paranteze suculente, inventă înjurături, în vreme ce ploaia de afară se milogea să fie lăsată înăuntru, să curgă prin acoperiș și să inunde sufrageria, poate chiar să distrugă prin umezeala aferentă grămada de bani din debara. Un geamantan care plutește pe apă, din loc în loc, căutându
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
știut asta doar dacă Vecinul, atunci când s-a trezit, bineînțeles, s-ar fi uitat la ceas. Numai că el nu a făcut-o. Și-a adus aminte de ceai și s-a grăbit către bucătărie. A tras chiar și o înjurătură, tocmai el, căruia îi plăcea să pozeze în personaj al cercurilor selecte în care cuvintele obscene sunt interzise cu desăvârșire și poartă doar discuții elevate. A aprins lumina, gândinduse că are și o vreme ploioasă avantajele ei. Un ceai fierbinte
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
la radio, iar cei de la Eagles începură să cânte Hotel California. 10 Un taxi trecu în viteză maximă pentru a prinde culoarea verde a semaforului, iar el fu stropit din cap până-n picioare, ridică pumnul în aer și slobozi o înjurătură suculentă în urma mașinii. În astfel de zile, șoferii sunt complet dezinteresați de garderoba pietonilor, își spuse în gând, în timp ce doi adolecenți încercau cu mare greutate să își stăpânească hohotele de râs. Fata avea ochi albaștri, era îmbrăcată după ultima modă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să se sinchisească de privirile sugestive pe care și le aruncau pe la spatele său. Detectivul frunzări câteva hârtii, le depuse apoi în sertarul biroului, simți nevoia să bea o cafea, însă o vărsă din greșeală pe pantaloni și trase câteva înjurături. Merse la toaletă, încercă să se curețe cu un șervețel și observă plăcut surprins că pata era aproape invizibilă. Intră într-o cabină, iar în timp ce urina își spuse că povestea Scriitorului suspect putea să suporte amânare, măcar douăzeci și patru de ore
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
al țării, duduie. E o chestiune de timp și probabil va lua Încă ani buni pentru ca lucrurile să se așeze, a spus el cu un aer pe jumătate resemnat, pe jumătate iritat. Cum am ieșit de la interviu, am tras o Înjurătură grosolană. MĂ abținusem cu greu să‑i spun ministrului ce credeam despre indolența, fatalismul și lipsa lui de imaginație. Spre deosebire de mine, Teo Haiduc era calm și indiferent, păstrându‑și aceeași expresie cool care mă scotea din sărite. — Tu cum poți
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
complexitatea pe care o adusese În viața mea, relevându-mi părți din mine complet necunoscute până atunci, dar În ultima vreme aveam din ce În ce mai des clipe În care aș fi apreciat la justa ei valoare o păruială din partea lui Jacqueline, cu Înjurături tradi- ționale québecoise. Dar Jacqueline, mai misterioasă decât Sfinxul, aștepta plină de tact și Înțelepciune ca eu să mă scufund. Între timp făcea dragoste cu noi și Își creștea copiii. Era amanta și mama perfectă. la urma urmei, ea nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
al țării, duduie. E o chestiune de timp și probabil va lua încă ani buni pentru ca lucrurile să se așeze, a spus el cu un aer pe jumătate resemnat, pe jumătate iritat. Cum am ieșit de la interviu, am tras o înjurătură grosolană. Mă abținusem cu greu să-i spun ministrului ce credeam despre indolența, fatalismul și lipsa lui de imaginație. Spre deosebire de mine, Teo Haiduc era calm și indiferent, păstrându-și aceeași expresie cool care mă scotea din sărite. — Tu cum poți
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
complexitatea pe care o adusese în viața mea, relevându-mi părți din mine complet necunoscute până atunci, dar în ultima vreme aveam din ce în ce mai des clipe în care aș fi apreciat la justa ei valoare o păruială din partea lui Jacqueline, cu înjurături tradiționale québecoise. Dar Jacqueline, mai misterioasă decât Sfinxul, aștepta plină de tact și înțelepciune ca eu să mă scufund. Între timp făcea dragoste cu noi și își creștea copiii. Era amanta și mama perfectă. La urma urmei, ea nu avea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
tot mai tare bărbatul, părând căși face curaj de unul singur, gesticulând și privind amenințător cei câțiva pietoni ce se opriseră în mijlocul străzii și pe alții doi care deja ajunseseră lângă cel rănit. Mai mulți cetățeni care auziseră lovitura și înjurăturile ori chiar văzuseră momentul producerii accidentului s-au oprit din mers și s-au întors speriați și curioși. Din autoturismul ce fusese oprit pe banda a doua coborâse bărbatul aflat la volan și se îndrepta cu furie să-l întâmpine
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
din spatele Miei. Ne faci nouă necazuri, nu ție. Relu intenționă să le răspundă și să le împingă, dar fetele, ceva mai iuți în mișcări și mai hotărâte, îl traseră de mâini și îl împinseră pe fotoliu sub o ploaie de înjurături. O ridicară pe Iuliana și o scoaseră din încăpere urmărite de uralele batjocoritoare ale grupului. I-au dat bluza și au ajutat-o să se îmbrace și să-și aranjeze cât de cât ținuta. Au condus-o până la ușa de la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
voie să intru? - Chiar te rog! Atâta doar că mai sunt persoane prin jur... Îți pui halatul și nu bagi în seamă ce se petrece în jurul tău. Suntem mereu în război cu răul... Se mai vorbește vulgar, se mai scapă înjurături... Te rog să nu iei în seamă. Tinu este bine. Vorbește-i astfel încât să te audă. Nu vei fi deranjată... Ai zece minute la dispoziție, te rog să mă înțelegi! Apoi, dacă nu ești obosită și dorești, îți stau la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de carton pline cu ceea ce părea la prima vedere să fie niște manuscrise. Cineva muncea într adevăr în acel spațiu subteran ramificat în mai multe direcții, îi auzeam respirația și din cînd în cînd mormăiturile, ba chiar și cîte o înjurătură. să fi fost oare tot omul nostru, paznicul atît de generos cu noi, dispus pentru 50 de euro să ne deschidă chiar și subsolurile Casei monteoru ? Guy Courtois extrase dintr-una din cutii o pagină plină de semne bizare și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se pricepea uneori să zornăie mai nervos decât un șarpe cu clopoței. Era binecunoscut în mediile politice, sub numele de Fiorosul Marcel. Dar, în acest moment, pășea pe rambleu relativ stăpânit, adică nu era fioros, ci trăgea doar niște lungi înjurături, nerepezindu-se încă la adversarii săi să le bea sângele. - Miliarde de planuri cincinale neîndeplinite! Catralioane de obiective proiectate în derâdere și fără clanțe la uși!! îl îngînă batjocoritor un bagaj suplu, tigrat cu dungulițe negre și argintii, ce purta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din interiorul taximetrului și îndeplini formalitatea de a se informa. - Mă duci și pe mine până în orășelul nostru iubit, intoxicatule? Șoferul, intimidat o clipă de tăietura occidentală, costisitoare, a țoalelor ce-i fuseseră vârâte în ochi, își înghiți cu grijă înjurătura și, recăpătîndu-și controlul, își lăbărță pișicher către străin mușchii feței și îl arse c-un zâmbet. - Dar de ce să nu te duc, pițipoancă mică?! Ce, banii lui matale are păduchi? ...Păi, la mine în mașină, printr-o ușă urci, iar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
șanțul acestei Istorii și îi înjură pe alții mai în vârstă. Doar pentru că-s de zeci de ori mai talentați și mai patrioți decât ei... - ...S-a stins treptat rumoarea, își reluă istorisirea Gabi cel Norocos. Aîncetat păcănitul... Au pălit înjurăturile, ghiorțăiturile, vorbele de clacă, inepțiile... S-au aprins țigările scuturate de Carpați fără filtru. S-au aprins și cele dotate cu cîte-un mic filtru dezgustător, de cîlț sau de hârtie igienică, și numite inept: Snagov, Timiș, Litoral, Hora. În diagonală
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spătarului Mimăcaru și în cele ale fonfăitului paharnic Nicolache... Era de mirare cum nici un tablagiu, securist sau vreun băgător de seamă, căftăniți supraveghetori peste hoardele de șantieriști mobilizați, nu se desfăcuseră de lângă barăcile vreunui punct de lucru să-și descarce înjurăturile asupra lor, ce caută cu un taxi atât de neautorizat pe un șantier atât de neasemuit cum părea acesta. Neasemuit părea, dar nici nu păreau gata s-o întindă din incinta bombardată. Peste fosta structură labirintică de străduțe, fusese săpată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI iar pe dobitoc, adică pe frunte, îi fusese înfundată o scufie. Nu avu timp nici să înjure cumsecade, fiindcă bufni de dușumea. Azvârli tichia, pentru că se împletici și în tichie. Vărsă o porție dublă de înjurături și, c-un efort supraomenesc, suflecîndu-și poalele cămășoaiei de noapte în față, se deplasă cu pași mărunți, de fandosită japoneză, până lângă măsuța joasă, lovită de-o erupție de ceșcuțe, scrumiere, pantofi și farfurioare cu resturi de haleală. Și, lângă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Povestirea ta curge fluent. Dar din povestirea ta lipsește ceva. În vagonul acela nu erau și femei? - Este chiar direcția către care m-am și răsucit să privesc... Imediat ce m-am săturat de zugrav și de scară... Răsucire acompaniată cu înjurături. Am pornit să le consolez pe foarte viitoarele mame, câte se nimeriseră singure prin apropiere. Se nimerise numai una. Mirela. Cu care am schimbat impresii, numere de telefon. Și, întrucît în vagon tocmai se stinsese lumina. Dar nu... Voi sînteți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din cap, să se gândească, de fapt, la cu totul altceva decât la numita poruncă. - Spirite răzvrătit! Necurat. Și clocotind de putere și ură! Primește, ca ofrandă, luarea în batjocură a Numelui Preasfânt... Și gazda trânti, fierbinte, o belitură de înjurătură, despre care cu greu ai fi crezut că o cucoană, nedespuiată de ultimul strai de civilizație, s-ar fi încumetat s-o rostească în public. Madam Nicolici trase aer în plămînși o rosti. Aceeași doamnă reinvocă expedierea acasă a scumpului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
noua, unul, paștele mă-sii, Lupașcu P. Doru Onofrei..." - Te numești și Onofrei? întrebă, cu dulceață, profesorul, de pe muchia opusă a dormezei. - "...face parte parte din Organizația dumneavoastră de Tineret?" - De, răspunse înțelept și-n doi peri Sinistratul. - Lipsa înjurăturii mai apăsate a tovarășului prim m-a încredințat că nu-i vorba despre un element care să aibă rezultate prea dezastruoase în activitatea revoluționară... Așa că, prin tăcerea mea, i-am dat de înțeles că da, face parte. - Și pe bunicul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un cuvânt să citească articolul. A rămas stupefiat și mai mult mirat, de ce gogomănii au putut scrie ziariștii. Îi povestește cum s-a întâmplat în realitate, niciodată nu l-a auzit să înjure dar atunci unchi- său a scăpat o înjurătura urâta despre ziariști. Tatăl său era în spital, nici nu i-au spus probabil însă mai târziu sigur a aflat; nu i-a vorbit sau amintit niciodată despre această întâmplare, nici măcar în glumă. Apare acasă la ei unchiu-său Titi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
primul fumător întâlnit. Întâmplător, era un profesor sobru, întunecat la figură care tocmai urca scările clădirii Universității, - Nu! spuse acesta scurt. Atât a trebuit găștii, s-au înfuriat și l-au blagoslovit cu un potop de cuvinte de duh printre înjurături. - Cine măta - n<.. te crezi de nu vrei să dai un amărât de foc? Și au continuat cu invectivele. Grena la față, profesorul intră în clădire. Se vedea pe mutra lui acră că predă vreun cui așa că s-au descărcat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]