1,466 matches
-
balcanică împotriva Ungariei. După 1541, de la destrămarea regatului Ungariei, principii Transilvaniei au fost aleși de diete. După alegere, principele trebuia să fie confirmat de sultan, căci Transilvania deținea același statut că Moldova și Transilvania. Fiul cneazului Voicu din Țara Hațegului, înnobilat de regele Sigismund de Luxemburg, primind și Castelul Hunedoarei, Ioan a fost format la curtea regală maghiară, urmând noile condiții determinate de creșterea amenințării otomane. A fost numit ban de Severin în 1438 de către regele Albert al II-lea, Rege
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Economics" din Londra, care devine un renumit centru internațional de cercetări în domeniul teoriei științelor. În anii șaizeci, împreună cu Hans Albert, a fost principalul combatant în disputa cu pozitivsmul reprezentat de "Școala din Frankfurt" (Frankfurter Schule). În 1965, a fost înnobilat (""Knight of the British Empire""), devenind ""Sir"". A primit titlul de ""doctor honoris causa"" de la mai multe universități din Marea Britanie, Statele Unite ale Americii și Noua Zeelandă. Popper a încetat din viață la 17 septembrie 1994 în Londra. În lucrarea sa principală
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
Cu privire la pamfletul caragialian trebuie remarcat textul din "", greu de clasat într-un gen și așa destul de elastic. Din relațiile lui Caragiale cu publicațiile anilor 1870 - 1910, dincolo de constatarea unui interes care s-a prelungit până la capătul existenței sale, Caragiale a înnobilat genul publicistic. În ianuarie 1893, retras din ziaristică de la sfârșitul anului 1889, Caragiale a înființat revista umoristică "Moftul român", subintitulată polemic "„Revista spiritistă națională, organ pentru răspândirea științelor oculte în Dacia Traiană”". Începând cu numărul 11, revista a devenit ilustrată
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
murit de ciumă, iar Michael Weiss a plecat din Mediaș și a lucrat un timp ca secretar al contelui Ferdinand von Hardek. Apoi a trecut în slujba cancelariei maghiare de la Praga. La vârsta de numai 20 de ani a fost înnobilat de către împăratul Rudolf al II-lea. Cu toate că avea ca perspectivă o carieră strălucită la curtea împăratului, Weiss s-a întors în Principatul Transilvaniei și s-a stabilit în 1590 la Brașov. Deja în 1591 a fost ales ca membru în
Michael Weiss () [Corola-website/Science/317708_a_319037]
-
fost omul pe care Frederic Wilhelm al II-lea, imediat după ascensiunea sa, l-a numit consilier. La 26 august 1786 Wöllner a fost numit consilier personal pentru probleme de finanțe ("Geheimer Oberfinanzrath") și la 2 octombrie 1786 a fost înnobilat. Deși nu cu numele, de fapt Wöllner era primul ministru; în toate problemele interne el era cel ce decidea. Reformele fiscale și economice ale noului regim au fost puse în aplicare după teoriile lui. Bischoffswerder, de asemenea, de condiție modestă
Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei () [Corola-website/Science/319759_a_321088]
-
tracțiune animală Linz-Budweis, apoi la calea feroviară sudică Viena-Gloggnitz. Astfel a invitat supremația familiei Rothschild în acest domeniu. El a fost și consilier angajat în cunoscută societate "Donau-Dampfschifffahrts-Gesellschaft (DDG)". La 26 iulie 1832, el și fratele său vitreg au fost înnobilați că baroni maghiari și la 8 martie 1838 că baroni austrieci. Începând de atunci bancă s-a denumit „Bankhaus Baron von Șină”. Pe lângă aceasta au obținut, în 1836, dreptul de a purta acest titlu în Boemia, Moravia și Silezia. La
Gheorghe de Sina () [Corola-website/Science/319088_a_320417]
-
dr. Phillip Menczel, Eduard Bibring și cantorul-șef Schachter, care au fost deportați ca ostateci în Siberia, de unde s-au întors în Austria în anii 1916-1917, după schimbul de prizonieri între Rusia și Austro-Ungaria din noiembrie 1915. , Weisselberger a fost înnobilat de împăratul Franz Joseph al Austriei drept recompensă pentru suferințele îndurate. A fost nobilat cu diploma din 13 februarie 1916 la 4 septembrie 1917 cu „Edler von“. După destrămarea Imperiului Austro-Ungar, Bucovina s-a unit cu România și Weisselberger a
Salo Weisselberger () [Corola-website/Science/319277_a_320606]
-
ucrainean în teritoriile locuite de ruteni din Imperiul Austro-Ungar. A deținut funcții diplomatice ale statelor ucrainene efemere instituite după primul război mondial. Nicolae s-a născut în satul Lucavăț din Bucovina, Austro-Ungaria). Provenea din familia bucovineană Wassilko care a fost înnobilată în rangul de cavaleri de statul austriac (1788), ocazie cu care s-a schimbat numele din cel de "Vasilco" în cel de "von Wassilko". În lucrarea "Istoria Bucovinei", istoricul Ion I. Nistor afirmă că Wassilko era de origine română. Tatăl
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]
-
din Cernăuți și apoi la Primăria aceluiași oraș. Ulterior este angajat pentru o perioadă ca inginer la societatea care a construit calea ferată Lemberg - Cernăuți - Iași, după finalizarea căreia a primit o pensie viageră din partea statului român și a fost înnobilat cu titlul de cavaler. S-a stabilit în orașul Suceava, căsătorindu-se cu suceveanca Lola Isopescu, fiica profesorului Samuil Isopescu. La data de 1 august 1891, el a fost ales în funcția de primar al orașului Suceava, fiind reales în
Franz Des Loges () [Corola-website/Science/316538_a_317867]
-
ai acestei școli au fost Jean-Baptiste Camille Corot, Théodore Rousseau, Jean-François Millet și Charles François Daubigny, la care se alătură încă un mare număr de alți artiști, printre care și Nicolae Grigorescu. Ca rezultat al operelor lor, peisajul francez se înnobilează. La influența peisagiștilor olandezi și englezi, artiștii barbizonieni situează în prim-plan pictura de atmosferă, renunțând în mare parte la stlul clasicist. Termenul a apărut pentru prima dată în istoria picturii în anul 1890 datorită lucrării criticului de artă scoțian
Școala de la Barbizon () [Corola-website/Science/315067_a_316396]
-
și neîndoioși și oameni militari, de drept și după obiceiul vechiu se bucură, cu atât mai mult apoi pentru declarația mai amplă a bunăvoinței noastre față de acesta, am hotărât să scoatem și să scutim, să o eliberăm și să o înnobilăm casa lui, situată în moșia de mai sus Săcal, din comitatul Turda, în vecinătatea caselor iobagilor Chyonk Triff de o parte și a lui Petru Nierge de altă parte, de toate dările, taxele și contribuțiile noastre atât ordinare cât și
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
și particulare, deasemenea viile, semănăturile, culturile agricole și orice fel de moșteniri ale sale, le scoatem pe veci de plata dijmelor, nonelor, dărilor de cap și de plata dreptului și a consului de munte, ceea ce le scutim, le eliberăm și înnobilăm prin scrisoarea prezentă. De aceea credincioșilor, aleșilor și nobililor comiți, vicecomiți și juzi ai nobililor, strângătorilor de dare, dijmuitorilor, strângătorilor de none, computatorilor și perceptorilor noștri de tot felul de contribuții, dijme și none, conducătorilor susnumitului comitat Turda, deasemenea administratorilor
Ioan Lado de Zakal () [Corola-website/Science/316145_a_317474]
-
moment pentru cea mai mare apropiere de polul sud, la latitudinea de 88°23'S, apropiindu-se la 190 km de Polul Sud, de departe cea mai mare apropiere de pol până la acea vreme. Pentru această realizare, Shackleton a fost înnobilat de regele Edward VII-lea la întoarcerea acasă. După ce cursa spre Polul Sud s-a terminat în 1912 cu reușita lui Roald Amundsen, Shackleton și-a îndreptat atenția spre ceea ce el considera singurul mare obiectiv al călătoriilor antarctice—traversarea Antarctidei
Ernest Shackleton () [Corola-website/Science/316235_a_317564]
-
Sf. Teodor Tiron, Sf. Gheorghe și Sf. Mina, în cea de nord - Mântuitorul înconjurat de sfinți, Maica Domnului cu Pruncul, Arhanghelii Mihail și Gavriil, iar pe stâlpii de susținere a bolții - Sf. Pantelimon, Sf. Sebastian, Sf. Victor. Bolta pronaosului este înnobilată cu icoana Maicii Domnului și Sfânta Treime, iar cafasul cu scena Adormirii Maicii Domnului. Pereții laterali sunt pictați cu scenele ample reprezentând Intrarea în Ierusalim, învierea Domnului și Sfintele Mucenițe. Pe peretele de vest al pronaosului, de o parte și
Biserica Sfântul Pantelimon din Ploiești () [Corola-website/Science/320068_a_321397]
-
în câteva intrigi frivole, a fost trimisă permanent la Coburg. La 28 octombrie 1808 Ana a născut un fiu nelegitim numit Eduard Edgar Schmidt-Löwe. Tatăl copilului a fost Jules Gabriel Emile de Seigneux, un nobil minor francez. Eduard a fost înnobilat de fratele mai mic al mamei sale, Ernst I, Duce de Saxa-Coburg și Gotha, și a primit numele de von Löwenfels printr-un decret la 10 ianuarie 1818. Mai târziu, Ana s-a mutat la Bern, Elveția și a născut
Prințesa Juliane de Saxa-Coburg-Saalfeld () [Corola-website/Science/321243_a_322572]
-
de origine maghiară, (care, ulterior, a avansat până la gradul de general maior în Armata Comună), originar din regiunea Zala din sud-vestul Ungariei. Mama sa, Johanna Regina Sterzing, era germană, fiica unei familii de farmaciști sași din Făgăraș. Tatăl a fost înnobilat în anul 1873 și atunci, a adăugat la numele familiei titlul de baron „von Kövessháza”. Din anul 1892, a fost căsătorit cu baroneasa Eugenie Hye von Glunek, fiica, din a doua căsătorie, a renumitului jurist și fost ministru austriac al
Hermann Kövess von Kövessháza () [Corola-website/Science/320585_a_321914]
-
anii 1884-1896. În anul 1887 , în timpul păstoririi parohului Onofrei Mironovici (1852-1929), a fost construită la Stupca o biserică nouă cu hramul "Sf. Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir". La înălțarea lăcașului de cult au contribuit enoriașii, precum și boierul Alecu Popovici, înnobilat de statul austro-ungar cu rangul de cavaler. Biserica a ost sfințită la 27 octombrie 1889 de către IPS Silvestru Morariu-Andrievici, arhiepiscop al Cernăuților și mitropolit al Bucovinei și Dalmației. Deasupra intrării în biserică a fost amplasată o pisanie cu următorul text
Biserica Sfântul Dumitru din Ciprian Porumbescu () [Corola-website/Science/320884_a_322213]
-
la Viena, pe Landstraße, provenind dintr-o mamă austriacă aparținând clasei aristocrate și dintr-un tată bancher austro-italien. Străbunicul său, Isaak Löw Hofmann, Edler von Hofmannsthal, de la care familia a moștenit titlul nobiliar "Edler von Hofmannsthal", era un negustor evreu înnobilat de împăratul Austriei. Hofmannsthal a început să scrie poeme și piese de teatru la o vârstă precoce. L-a întâlnit pe poetul Stefan George la 17 ani și și-a publicat câteva poeme în ziarul lui George, "Blätter für die
Hugo von Hofmannsthal () [Corola-website/Science/317483_a_318812]
-
1856. A luptat în al Doilea Război de Independență al Italiei drept comandant al Corpului al Doilea. A obținut victoria de la Magenta (4 iunie 1859) și a fost numit mareșal când încă era pe câmpul de bătălie. Ulterior, a fost înnobilat ca duce de Magenta de către . Începând cu 1 septembrie 1864, a îndeplinit funcția de guvernator general al Algeriei, revenind în țară după izbucnirea Războiului Franco-Prusac, în timpul căruia a condus o unitate de soldați alsacieni (căreia, pe măsură ce armata suferea pierderi, i
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
cauciucul, atunci când noi eram unicul producător de cauciuc natural pentru Aliați, ne dă dreptul să cerem că aceste daune să fie reparate. Nu intenționăm însă să facem acest lucru deoarece noi credem în cuvintele Marelui Învățător al carui mesaj a înnobilat viețile a nenumărate milioane de oameni în Asia, ca «ură nu poate fi oprită de ură, ci doar de dragoste»”. El și-a încheiat discursul spunând: „acest tratat este în egală măsură mărinimos și drept cu un dușman învins. Întindem
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
n. 26 ianuarie 1468, Paris - m. 22 august 1540, Paris) a fost un umanist, diplomat, filolog și elenist francez, cunoscut și sub numele latinizat Budaeus. "" s-a născut la Paris, la 26 ianuarie 1468, într-o familie de funcționari regali înnobilată de către Carol al VI-lea al Franței. Tatăl său, "Jean Budé", consilier al regelui, era un "literat" și un "bibliofil", posesor al unei bogate biblioteci. "Guillaume Budé" și-a început studiile serioase destul de târziu, la vârsta de 24 de ani
Guillaume Budé () [Corola-website/Science/316509_a_317838]
-
copil al unei familii din regiunea Făgărașului. Deși o veche familie de preoți, neamul Popp avea un rang nobiliar (mai mult simbolic), ca urmare a unei diplome din 14 aprilie 1668, prin care principele Mihai Apafi I (1661-1680) l-a înnobilat pe un strămoș al pictorului, anume pe Ioan al Popii și pe fiii acestuia. Tatăl pictorului, Ioan Popp Moldovan de Galați (1774-1869), era zugrav de biserici. Mama sa (1783-1867) avea numele de Elena și fusese născută Ivan. Ioan Popp Moldovan
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
Egmont” de Goethe, „Hamlet” și „Richard al III-lea” de Shakespeare. În afară de activitatea artistică, a fost unul dintre cei mai mari colecționari români de opere de artă. provenea dintr-o familie de aromâni (Derra de Moroda) stabilită în Transilvania și înnobilată de împăratul habsburgic cu titlul de baron. Tatăl său era negustor și s-a stabilit în România, unde și-a desfășurat afacerile. Mama sa provenea dintr-o veche familie românească, fiind urmașă a logofătului Sima-Piteșteanul. Ca urmare a faptului că
Dan Nasta () [Corola-website/Science/328899_a_330228]
-
renunță la rigiditatea tematică și stilistică a picturii sale de început și se întoarce la pictura narativă convențională. Această alegere îl îndepărtează definitiv de estetica prerafaelită a tinereții sale. În 1863 devine membru în "Royal Academy". În anul 1885 este înnobilat cu titlul de baronet. "Grosvenor Gallery" îi organizează în anul 1886 o expziție retrospectivă cu 159 tablouri. Mai târziu operele sale sunt expuse și în "Institute of the Fine Arts" din Glasgow. În 1889 participă la înființarea "National Portrait Gallery
John Everett Millais () [Corola-website/Science/325891_a_327220]
-
1938, Cernăuți, România) a fost un avocat, consilier aulic, prefect al districtului Suceava (1905-1912) și consilier guvernial în Bucovina (1912-1918). A fost unul din cei 18 copii ai arhipresviterului stavrofor Constantin Tarangul (1824-1910), paroh de Volovăț (1868-1910), protoiereu al Rădăuților - înnobilat în anul 1908, la jubileul de 60 de ani al împăratului Franz Joseph al Austriei, ca "Edler von Valea Utsei" când a devenit și Cavaler al Ordinului Franz Joseph - și ai Mariei, născută Țurcan (1835-1922), din Crasna. După ce a absolvit
Erast Tarangul () [Corola-website/Science/325937_a_327266]