3,412 matches
-
etapa 1: de la naștere până la 6 ani, intitulat Copilăria; • etapa 2: 6-12/13 ani școala primară; • etapa 3: 13-18 ani Liceul; • etapa 4: 18-20 de ani Armata 2; • etapa 5: 20-30 de ani Învățătoare, necăsătorită; • etapa 6: 30-40 de ani Întemeierea unei familii. Partea A I: Așadar, vrei, te rog, să-mi vorbești un pic despre prima etapă, ceva despre casa ta, părinți și-așa mai departe? S: Păi, ăă... O să-ți vorbesc despre fundalul general. Ăă... Tatăl meu este din
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
și în povestea Sarei, o fază inițială de necazuri și erori în viața acestor femei tinde să se încheie de îndată ce căsătoria și copilul intră în joc. În ciuda faptului că și alte axe ale intrigii continuă să se desfășoare în surdină, întemeierea unei familii este totuși percepută ca fiind momentul de răscruce hotărâtor. Orice progres ulterior care apare pe grafic este filtrat de experiențele familiale și de dezvoltarea familiei ca întreg. Una dintre intervievate comentează: „Intri într-un fel de rutină. Nu
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
ce favorizează oportunismul În cazul perturbărilor neanticipate), dar și de costul de oportunitate (stimulente scăzute pentru performanță În cazul organizațiilor și rețelelor) și de costurile birocratice ale organizării. Considerând contractele ca ipostazieri ale voințelor individuale, cooperarea are Însă și o Întemeiere social-legală, exprimată În componenta instituțională (non-contractuală, normativă) a contractelor. În lipsa instituțiilor, manifeste sub forma drepturilor de proprietate (care stabilesc relații negative În terminologia lui Durkheim), a dreptului comercial sau a dreptului muncii, contractele, ca angajamente mutuale negociate Între părți, nu
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
cooperare În spații sociale formale, atunci când structura analogiei se suprapune peste o structură de autoritate a relațiilor sociale. Organizarea se instituie deci dintr-un dublu proces, deopotrivă social și intelectual, de construire a structurii sociale și, În acelați timp, de „Întemeiere”, prin interpretarea acesteia ca fiind izomorfă unei structuri naturale. Raportul acțiune - instituții se schimbă treptat pe măsură ce trecem de la pilonul reglator la cel cognitiv; dacă În primul caz, reprezentat În special de economia neo-instituțională, preferințele erau considerate ca date, iar acțiunea
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de instituționalizare și existența unor credințe Împărtășite. În acest cadru teoretic, rolul acțiunii intenționale nu este neglijat, dar este plasat Într-un context cultural determinant și În perimetrul unor relații sociale structurate. Cooperarea socială organizată În interiorul cîmpurilor are o dublă Întemeiere: social-relațională și culturală. Astfel, cooperarea organizată este un proces prin care actorii atribuie un sens spațiului interacțiunilor sociale, valorizând anumite resurse/relații În dauna altora; este un proces de capitalizare culturală a anumitor practici și strategii de acțiune. Cooperarea dezvăluie
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și culturală. Astfel, cooperarea organizată este un proces prin care actorii atribuie un sens spațiului interacțiunilor sociale, valorizând anumite resurse/relații În dauna altora; este un proces de capitalizare culturală a anumitor practici și strategii de acțiune. Cooperarea dezvăluie o Întemeiere relațională obiectivă similară unui proces de capitalizare socială: relațiile sociale produc Încredere și reciprocitate ce fac posibilă stabilirea de Înțelesuri și așteptări comune. Piața, În concepția neoclasică, presupune relaționări temporare ghidate de interes și utilitate și ordonate doar de mecanismul
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Terrorism”, în Hypatia. A Journal of Feminist Philosophy, vol. 18, nr. 1, Winter, Indiana University Press, Bloomington. Johnson, Janet Elise și Robinson, Jean C. (eds.), 2003: Living with Gender in Post-communism in Central and Eastern Europe, unpublished. Kant, Immanuel, 1972: Întemeierea metafizicii moravurilor, Editura Științifică, București. Kligman, Gail, 2000: Politica duplicității. Controlul reproducerii în România lui Ceaușescu, Editura Humanitas, București. Kristeva, Julia, 1980: „Oscillation Between Power and Denial”, în Eliane Marks și Isabelle de Courtivon (eds.), New French Feminism, University of
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
mic și când acesta se produce, intervine suspiciunea, ceea ce - ne spun cognitiviștii- nu este rațional. Să observăm însă că, privind lucrurile într-un context social mai larg,dincolo de raportarea la un calcul probabilistic formal, o astfel de gândire are o întemeiere rațională. Dacă, bunăoară, la un concurs pentru un același gen de post, un individ, care și l-ar dori și se simte pregătit pentru a face față probelor, află că o instituție oferă un post, pentru care se vor confrunta
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
putea alege un eșantion după toate regulile probabilistice. Așa se face că, în practica sondajelor, sunt foarte rare cazurile când se poate spune fără teama de a greși că eșantionul este aleator și deci când calculele de reprezentativitate au o întemeiere statistico-matematică riguroasă. Acest lucru nu împiedică însă larga folosire a eșantioanelor, alese de o manieră semiprobabilistică, și care sunt privite ca echivalente cu unele extrase în modul cel mai riguros. Validarea unei astfel de supoziții este realizată de practica investigațiilor
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
trebuie detașată de cercetare, amestecarea celor două planuri fiind periculoasă și putând duce la consecințe nefaste atât pe latura cercetării (pierderea spiritului critic), cât și pe cea a acțiunii (impunereadesoluții aparent infailibile, datorate aurei științifice, dar, în fapt, fără o întemeiere completă). Relația cu beneficiarul și, în particular, prezentarea rezultatelor către acesta - raportul de cercetare - au făcut obiectul unei secțiuni anterioare. Atunci când rezultatele se fac publice, alături de exigențele expuse cu privire la raportul de cercetare se mai adaugă cel puțin una - pe care
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
poezia nu-i o carte de vizită convenabilă pentru un om cu ighemonicon), la 1845 scrisul devine o profesiune și chiar o profesiune „obștească”, amenințată de impostură. Apariția conștiinței scrisului este legată de o altă temă, mai gravă: aceea a Întemeierii poeziei române. De la Ienăchiță Văcărescu la Vasile Alecsandri, toți cei care scriu versuri au, Într-un chip sau altul, conștiința că, pentru a Întemeia poezia română, trebuie să inventeze un limbaj poetic, iar ca să inventeze un limbaj trebuie să scrie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În aceste condiții, un sens foarte larg: competența poeziei se Întinde de la gramatică la structura statului divin. M-a interesat mai puțin latura teoretică a acestor ambițioase proiecte, studiate pe larg și cu competență de alții, cît alt fel de Întemeiere (interioară) și extindere a poeziei: de la peisajul (spațiul) iatacului, din faza Ienăchiță, la peisajul uranic din faza universalistă a lui Heliade. Deschiderea poeziei angajează o retorică (o rețea de teme, figuri) și o modificare a imaginarului poetic. Iatacul lui Ienăchiță
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
e-n țară la noi: noi trebuie să formăm, Să dăm un aer, un ton limbii În care lucrăm; Pe nebătute cărări loc de trecut să găsim, Și nelucrate cîmpii de ghimpi să le curățim.” Trăind Într-o epocă de Întemeiere a poeziei, Grigore Alexandrescu n-are propriu-zis psihologia unui Întemeietor. E doar un plivitor În lanurile limbii, un pălmaș harnic și exigent, atent să nu Încalce măsura gramaticii, să afle, „cuvîntul creștinesc” care exprimă mai lămurit ideea. În Epistola către
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de dominație a erosului și de eliberare a sufletului printr-un șir de stihuri cît mai bine rînduite, nu găsim reflecții speciale despre natura și rosturile poeziei. Există, evident, voința lui Conachi de a alcătui o gramatică a poeziei. Simbolurile Întemeierii apar și aici: „cele dintîi așezămînturi a stihurilor”, „aceste trei canoane sînt temelia meșteșugului stihurilor pe care este așăzată toată stihurghichi” etc... Conachi inventează (traduce, calchiază) o terminologie specifică, silind dialectul moldav să primească finețea și complexitatea științei retorice. El
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
conjugalitatea”: „În dragoste, ca și În cultură, politică, Ion Heliade Rădulescu se simte un Părinte”. Grigore Alexandrescu „este cel dintîi poet român care are pe de-a-ntregul o conștiință artizanală”. El „pune stilul Înaintea talentului). Trăind Într-o epocă de Întemeiere a poeziei, Grigore Alexandrescu n-are propriu-zis psihologia unui Întemeietor. E doar un plivitor În lanurile limbii, un pălmaș harnic și exigent, atent să nu calce măsura gramaticii, să afle «cuvîntul creștinescă care exprimă mai lămurit ideea (...) A scrie bine
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În comun la lecții se exprimă prin a fi acceptat și inclus la acestea. Fiind prezent În clasă se creează ocazii de interacțiune de durată În clasă, care nu ar fi apărut dacă elevul nu era la acea clasă; d) Întemeierea prieteniilor și Înțelegerea dezvoltării lor Îi dă posibilitatea copilului cu cerințe speciale să vadă comportamentul colegilor normali de aceeași vârstă, află ce le place celor diferiți de el, la ce aspiră aceștia, Învață cum se leagă o prietenie. Pentru a
PERSPECTIVE ALE INTEGRĂRII COPIILOR CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE ÎN ŞCOALĂ. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maria SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2151]
-
pentru ce am fost mai înțelept?” Și cade din nou cumplita concluzie: „Și aceasta este o deșertăciune.” Tipul acesta de demers îl vom regăsi oarecum la Descartes, în căutarea ideilor clare și distincte, aflate în exterioritatea îndoielii. Descartes urmărea o întemeiere a cunoașterii, iar prin metoda îndoielii carteziene adevărul poate fi fundamentat. La Ecleziast, nu îndoiala este sita de cernere a ceea ce e prețios de ceea ce e neprețios, ci deșertăciunea, inutilitatea, înscrierea dureroasă în clipă. Aici nu se caută un temei
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
sub legi. Aristotel, în Etica sa nicomahică, va relua acest tip de legitimare morală a comportamentului uman. Plăcerile, arată Aristotel, sunt admise atăta timp căt sunt cenzurate de rațiune. Ecleziastul poate fi interpretat, cum am arătat, ca un exercițiu de întemeiere ontologică a lucrurilor. Planul fizic, existentele, capătă ființă doar dacă sunt puse în relație cu planul inteligibil al Logosului divin. Dacă sunt desprinse de planul metafizic, existentele se golesc de sens, se înscriu în clipă și devin inconsistente, absurde, deșarte
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
nuvela sa doar „atmosfera de crepuscul bucureștean a anilor dinaintea celui de al doilea război mondial” (), scriitorul nota În Jurnalul său la 10 martie 1968: „iarăși despre La țigănci. O astfel de literatură Întemeiază propriul său univers, așa cum miturile dezvăluie Întemeierea lumilor, modurilor de a fi (animal, plantă, om, etc.), instituțiile, comportamentele ș.a. Tocmai În acest sens se poate vorbi de prelungirea mitului În literatură: nu numai că anumite structuri și figuri mitologice se regăsesc În universul imaginar al literaturii, dar
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
simțământ foarte adânc înfipt în ființa noastră. Bunăoară, Imm. Kant consideră că invidia este un impuls firesc, înnăscut. În concepția filosofului de la Köngsberg, aceasta ne face să nu (ne) vedem propriul bine, întunecat de binele altora. După cum a remarcat în Întemeierea metafizicii moravurilor (1972), Imm. Kant consideră că invidia include un puternic element de ciudă, astfel încât îl determină pe invidios să urmărească distrugerea fericirii celuilalt. La rândul lor, atât A. Smith, cât și Fr. Nietzsche remarcau faptul că nimic nu este
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
J. (2001), Ecologia stărilor sufletești. Ghidul bunei dispozițiii, București, Editura Humanitas. Horney, K. (1998), Conflictele noastre interioare, București, Editura IRI. Iluț, P. (2003), "Relații intime", în vol. Neculau, A. (coord.), Manual de psihologie socială, Iași, Editura Polirom. Kant, Imm. (1972), Întemeierea metafizicii moravurilor, București, Editura Științifică. Kierkegaard, S. (2002), Frică și cutremur, București, Editura Humanitas. Kierkegaard, S. (1999), Boala de moarte, București, Editura Humanitas. Lacombe, F. (2005), Rezolvarea dificultăților de comunicare, Iași, Editura Polirom. Lacroix, M. (2009), Să ai un ideal
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
se vedea pe larg la Ioan Saucă, op. cit., p. 298. footnote>. Istoria Bisericii creștine ne arată că de la Pogorârea Duhului Sfânt asupra Sfinților Apostoli, la cele dintâi Rusalii, credința creștină s-a răspândit în toată lumea cunoscută pe atunci. Încă de la întemeierea Bisericii creștine, Sfântul Botez a fost Taina prin care cineva devenea membru al Bisericii<footnote J. Bellamy, „Baptême dans la Saint Ecriture”, în Dictionnaire de Théologie Catholique, t. II, 1, Paris, 1923, p. 176177. footnote>. „Natural, în stadiile primare citim
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
o împinge spre aceste triste aziluri unde se etalează plăgile hidoase ale corpului și plăgile chiar mai hidoase ale inteligenței? Care este articolul din Cod care determină vocația de preot? La ce lege scrisă, la ce intervenție guvernamentală trebuie raportată întemeierea creștinismului, zelul apostolilor, curajul martirilor, binefacerea lui Fénelon sau a lui François de Paule, abnegația atâtor oameni care, în zilele noastre, și-au expus de mii de ori viața pericolului pentru triumful cauzei populare 29? De fiecare dată când judecăm
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
acest temei este comun. Înrudirea mea cu lucrul pe care nu eu l-am făcut provine din sursa noastră comună, indiferent de felul în care ne vom hotărî să o numim: Dumnezeu, Cineva sau nimeni. Sursa este comună și actul întemeierii noastre ne cuprinde pe toți laolaltă. De aceea pot numi "frate" soarele, vântul și focul sau "soră" luna, apa și scoarța pământului. De aceea pot cere iertare copacului tăiat și vânatului ucis și pot îmbrățișa calul biciuit. Cu toate acestea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din ordinea mea originară și mă mut, împreună cu cealaltă ordine a mea, în centrul ființei. Lucrul pe care nu eu l-am făcut și de care sânt legat prin temeiul nostru comun este împins spre periferie și, o dată cu el, actul întemeierii noastre comune se mută în provincia ființei și cade în uitare. Lucrul pe care nu eu l-am produs devine "materie primă" și nu face decât să alimenteze ordinea centrală a fabricației. Prin această desprindere și îndepărtare eu îmi consum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]