1,506 matches
-
am bucurat! Erau mici de-o șchioapă, făcuți din ipsos și vopsiți în culori vii. Semănau cu cei din filmul „Albă-ca-Zăpada” După ce le-am găsit locul potrivit în grădină, mam dus în casă, dar.....în urma mea am auzit șușoteli. Mam întors și i-am văzut pe cei doi pitici vorbind. — Nu pleca , Andrei! Vrem să discutăm cu tine. — Ce? Voi sunteți vii? i-am întrebat eu foarte mirat și puțin speriat. — Desigur! Noi suntem Rici și Plici, de pe planteta Axion City
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
orele de clasă nu apărea, Fărocoastă nu rata nici o ședință. Nu școala îl făcuse ce era, ci partidul. Pe drum ne-am încrucișat cu o sanie goală, mînată de un băiețandru cu nasul degerat. Costică îi porunci să facă calea întoarsă. Claie peste grămadă, ne aruncarăm buluc în sanie. Eu m-am lungit în fînul din coș, cu capul în poala colegei ce preda un obiect pe care nu-l cunoștea deloc: istoria. În codîrlă, crăcănat, Fărocoastă făcea echilibristică, cu mîinile
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fragilă și slabă, Sulamita. Era Aneta Gărgăun în chipul unei fetișcane cu fruntea albă sub cocul albăstrui și buzele răsfrînte. Ridicînd nara străvezie, călcă pe vălul ce-o acoperea. Goală, și-a întins brațul cu oasele subțiri. Sclipea. Cu palmele întoarse, mișcă din degetele prelungi, sunînd ca niște brățări. Ca o mie de năpîrci, trupul ei șerpui în loc. Îngustă, feciorelnică, întinzîndu-se pe vîrfuri, o clipă dansatoarea rămase suspendată în aer. Avea pielița de sub bărbie albastră. Apoi, deodată, țîșni în fața lui Irod
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
învolburate și deasupra cărora bunul Dumnezeu le aranjează pe toate în acorduri de vioară, nu observă însă lucrul ăsta, pentru că ei nu observă nici măcar că iubirea asta nu merge decât de la Rainer înspre Sophie, fără să mai facă și cale întoarsă. Rainer tocmai se pregătește să țină iar o scurtă prelegere despre această iubire sau chiar s‑o cuprindă cu brațul pe Sophie, alături de care stă pe marginea prăpastiei acoperite de șiruri foarte regulate de viță de vie, o sinteză între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
răbdăto rului Ropcea. Urâțenie ? Doar chipul Verei merita, într-ade văr, elogiul : marca schimbările, succesiunile, surpările, frenezia. Răul asumat schimbase chipul într-un contur colțuros și palid. Răvășirea arătată tuturor și amară, urâ țenia provocatoare, apropiată de un soi de frumusețe întoarsă, care sfida canoanele. Se rotește cu scaunul, apleacă ghiuleaua planșetei, o trage mai aproape. Schema de pe desen e complicată : o abandonase, ieri, după numai o oră. Caropol îi pusese în vedere că trebuie s-o completeze singură, s-o readapteze
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cărți, colecționezi timbre, joci canastă sau bridge, înveți limbi străine, te duci la meciuri. Atâtea șanse de a-ți găsi un locșor ! Poți avea cândva norocul să te întâlnească surpriza. Atâtea disponibilități, nu-i așa ? dar glasul se ridică brusc, întors, suspect, parcă prea viu și vesel. Celălalt tresare, sub această avalanșă neobișnuită de cuvinte. Își privește amuzat amicul, îi zâmbește. Moment suspendat. O clipă confuză, care deconectează circuitele... Colegul se oprește, privește buzele celuilalt, uscate sub mustăcioara îngustă. Colegul colegului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
puțin mai Înalt decât tine. I-am Întins palma rășchirată, dar el făcu atunci un gest pe care nu-l mai văzusem nicicând: Îmi strânse palma Într-a lui, cu putere. Apoi le făcu semn alor săi și făcură cale Întoarsă, fără să mai privească Îndărăt. 22. Am mers nopți În șir peste dune. Enkim și cu mine făceam potecă pe rând pentru Runa - când afundându-ne picioarele În nisipul mai fin decât zăpada, când tăindu-ne tălpile În stâncăria ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
extensia .doc, ci cu .txt. Lui Cosmin i se păru că are în față o sinteză a celor trei teorii evoluționiste emise de-a lungul timpului de sorbonard: Viitorincul este un fel de sconcs, dar mai galben și fără gheare întoarse, care nu va putea fi vânat decât din 2010. Se poate obține, totuși, și în bucătărie, dacă amestecați două gălbenușuri cu tinctură de coada-boului și le bateți cu toate picioarele, preț de vreo lună. Futurologii sunt de părere că bestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că nu eram la Paris, ce bine că bunicul nu era înmormântat la cimitirul Père-Lachaise! Acolo n-aș fi putut veni după un sfat la o asemenea oră - ăia și duminica țineau cimitirul închis. Sfatul răposatului era să fac cale întoarsă. C XXXVII Lăsase neatins dezastrul de dimineață. De altfel nu mai avea încredere nici în poza aia. Putea fi o făcătură. Mai știi? Poate că Leo fusese chel, cu o cicatrice pe frunte. La fel de bine putea să fi devenit sosia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
horthyști În spatele lor. Sute de soldați români urcă târându-se pe coate spre cotă. Explozii, trupuri sfârtecate, răcnete de durere sau de ură. Tunul antitanc din vale scoate din luptă trei din cele opt tancuri inamice. Celelalte cinci fac cale Întoarsă. Inamicul e totuși bine fortificat pe cotă. Are cazemate, tranșee, armament mai mult și mai modern, o poziție avantajoasă de supraveghere și de luptă. Brancardierii se ghidează după strigătele celor răniți și se strecoară anevoie din spatele liniei I până la fostele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
urmărind un gând nemărturisit. 13. Într-o dimineață ploioasă, (mă aflam în vacanță), "omul cu goarna" ne-a adus la cunoștință intrarea României în război. În zilele următoare, au început să plece pe front flăcăii și bărbații tineri din sat. Întors, toamna, în București, n-am observat schimbări importante, provocate de război în atmosfera orașului. Cucoanele își etalau toaletele de toamnă, iar trăsurile treceau pe Calea Victoriei ca în vremurile normale. În schimb, mă apropiam de o perioadă fără de care viața de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Saddam cui avea ochi să vadă. Graham înregistra conversația pe un casetofon cu bandă subțire din buzunarul interior al sacoului: asta însemna că trebuia să fie atent la trecerea timpului, pentru că trebuia să se ducă la toaletă ori de câte ori banda trebuia întoarsă (își adusese cu el două C90) înainte de a se închide casetofonul cu un clic care-l trăda. Oricum, din motive personale, va șterge benzile după ce va ajunge acasă. Louis a fost primul care a dispărut sus cu chelnerița lui între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trecut în lumea celor drepți. După sfaturile primite de la acea vrăjitoare și de la un călugăr bătrân de la Mănăstirea Neamț, neamurile au înmormântat-o pe Zavastia, conducând-o pe ultimul drum alături de toată suflarea satului. Foarte multe femei au jelit-o. Întorși acasă, au săpat sub pragul de la ușa din interiorul casei și au găsit într-adevăr un cap de om umplut cu fasole, grăunțe, grâu și alte oase de diferite mărimi. Au dus capul și celelalte oase și le au îngropat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
din Constantinopol, care habar n-aveau de nimic, așa că artileria trăsese-n propriile trupe, iar observatorul englez plângea ca un copil. Atunci a văzut pentru prima oară cadavre Îmbrăcate-n fuste albe de balet și Încălțate cu pantofi cu vârful Întors, care aveau În vârf un pompon. Turcii avansau constant și la grămadă și apoi Îi văzu pe bărbații ăia-n fustă luând-o la fugă și ofițerii trăgând În ei, dar apoi luând-o și ei la fugă, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de râs. Voi unde trebuie să ajungeți, băieți? — Da’ tu unde te duci? Întrebă Tom. — Tre’ să ajung În Cadillac. Ați fost vreodată? Surioara mea stă acolo. — Da’ și el e tot o surioară, spuse tipul cu pantalonii de piele Întoarsă. — Nu vrei să-ncetezi cu chestiile astea? Nu putem vorbi ca oamenii? spuse bucătarul. — Din Cadillac sunt Steve Ketchel și Ad Wolgast, vorbi și tipul timid. — Steve Ketchel, spuse una din blonde cu o voce Înaltă, ca și cum numele ăla i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe strada desfundată, dându-se jos să o Împingă atunci când drumul era impracticabil, Nicholas Adams văzu prin ochii morților tot ce se-ntâmplase. Zăceau singuri sau În pâlcuri, În iarba Înaltă de pe câmp și de-a lungul drumului, cu buzunarele Întoarse, și muștele zburau deasupra lor și pe lângă fiecare cadavru sau morman de cadavre erau Împrăștiate hârtii. Printre firele de iarbă și grâne, lângă șosea, era Împrăștiat o grămadă de material: o bucătărie mobilă, apărută probabil când lucrurile mergeau bine, multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a pornit să se târască spre adâncul gârlei, privind cu mare atenție către pisc, pentru a descoperi vreo mișcare. „De mers se poate merge târâș, dar câte unul. Cum îl ducem însă pe Toader?” - se întreba Trestie în timp ce făcea cale întoarsă. „Aha! Am găsit! Trei centuri, trei bretele de la sacii de merinde și sforile de la foile de cort. Facem hamuri din ele și pe Toader îl așezăm pe o foaie de cort ca pe targă”... Timp de aproape un ceas au
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ai să stai acolo? - Depinde. O lună... două cel mult. ZÎmbi. Pe dată fața Îi fu adumbrită de o tristețe vagă În mod absurd mi se făcu deodată dor de ea, deși Încă nu plecase. O și vedeam departe, niciodată Întoarsă și Începui să duc aberant dorul vocii ei cu inflexiunile de tandrețe știute de mulți ani În urmă. Și o vedeam Întoarsă În tinerețe răsărind În alte lumi, un fel de Circe În drumul lui Ulise. Era așa sau altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mai era. Doamna Pavel trebăluia la bucătărie, se mișca cu greutate, Își ținea mîna dreaptă apăsată pe șoldul măcinat de reumatism, se văita, vorbea singură. Trecui În Încăperea alăturată să fac puțină ordine În bibliotecă și pe birou. CÎnd mă Întoarsei În camera de la față, soarele incendia În lumini triumfal covorul persan cu desenele lui florale, canapeaua lată acoperită cu imensa cuvertură bej cu ciucuri atîrnînd ca niște clopoței tăcuți, cele două fotolii, măsuța, oglinda ovală, perdelele lungi, toate născînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fost folosit pe deantregul și atât de bine. Și tot ceea ce a fost agonisit cu aceste calități cu care natura l-a în zestrat, n a fost păstrat și cheltuit pentru el și ai săi, ci strâns cu grijă, sʹa întors, prin dania făcu tă Academiei, ca să sporească comoara limbii și literaturii române și ca să amintească viitorilor elevi ai liceului «Codreanu» din Bârlad, că pe băncile unde dânșii, își capătă acum învățătura, a stat cândva și școlarul Hamangiu, care și-a
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ale morții. Bărbatul era înalt, masiv și puternic. Sufletul fiară minunată! Cânta argintul ce tremura în rouă în negura nopții atât de luminată și bruma ce acoperea pielea goală a toamnelor sfâșiate de ghearele ploii, beată de alcool, de viscol întors, spre iarna ce-a fost. În ce grote ale memoriei stă adânc năluca strigoiului? Versul dansa fără grai, râu ce curgea leșios și negru, greu de pești așteptând doi ochi ai luminii oare mai trăiești? * * * Răcoare și larmă de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în vatra strămoșească a unui grajd din Beșilegii de Jos a văzut lumina zilei un cal, fapt adeverit de mai mulți martori oficiali, între care Șeful de Post, noul primar recent întors din Groapa Marianei și Coana Fița Moașa abia întoarsă și ea de la niște cursuri de dezalcoolizare internațională prin Societatea Sida Fără Frontiere. Domnule Primar...Ca ales majoritar și independent, în premieră mondială, dezvăluiți evenimentul, miracolul. Care miracol ? Fenomenul Cal. Cal ?! O biată mârțoagă, domnule. O gloabă ! Bine, bine...Dar
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de Gherasim ori Saramago pe care l-am văzut la Franckfurt dus pe brațe la vestea primirii premiului Nobel, nu numai Portugalia se bucura prin toate standurile, ci și Spania, Împreună cu Întreaga Americă Latină și cu noi, restul continentelor, și, Întors acasă de la Paris, era Într-o luni, am dat Întîmplător drumul la radio și-am ascultat un disc excepțional cu Dizzy Gillespie și Arturo Sandoval pe PRO FM. Așa că lunea următoare am așteptat cu casetofonul pregătit pentru Înregistrare un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fără să mă rătăcească. Niciodată n-am trăit mai total și mai nemijlocit ca în acele clipe, care mi s-au părut fără durată. Încleștarea aceea la sânul Maitreyiei era mai mult decât dragoste. Ea s-a deșteptat, cu palmele întoarse acoperindu-și ochii. S-a depărtat de mine agale, privindu-mă câteodată tresărind, apoi acoperindu-și iar fața. Trecu pe lângă masa cu cărți și spuse automat, arătîndu-mi-le: ― Iată ce-am lucrat astăzi... Au fost o ghicire nefirească vorbele ei. Căci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zâmbi și, clătinând scurt din cap, îi întoarse spatele. În ziua următoare, Pantelimon se hotărâse să dejuneze în laborator. Desfăcuse pachetul cu mezeluri și se pregătea să destupe o sticlă de bere, când în ușă apăru Ulieru. - Te-ai și întors? îl întîmpină Pantelimon cu bucurie. Atunci mergem la cantină... Și pentru că Ulieru tăcea, privindu-l preocupat, destupă sticla de bere, umplu un pahar și i-l întinse. - De unde știai că am fost la Slatina? îl întrebă Ulieru după ce sorbi cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]