30,844 matches
-
La bărbați, de femei se ocupă Dana. Și-avem mai multe cămăși. Se uită la verigheta mea. - A venit și nevastă-ta? - Îmi... îi pare rău, nu putea, a fost trimisă cu slujba... Ce să-i faci... Dialogul a fost întrerupt de preotul care dă semnalul de plecare. Pun și eu mâna, ridic și cobor masa, „Veșnica lui pomenire, veeeșnicaaa luii pomenireee”, îmi fac cruce. De mai multe ori. - Du-te-n față, trebuie patru să ducă sicriul... îmi șoptește contabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Era oare cu putință ca cineva să fie fiul lui Lucifer și să trăiască așa, ca oricare muritor, pe Pămînt? Cu ani În urmă, cînd se Întorcea de pe insula La Tortuga și debarcase pe pămînt haitian, o bătrînă vrăjitoare Își Întrerupsese brusc ceremonia vodoo, făcîndu-i să tacă pe cîntăreți și oprindu-i pe dansatori atunci cînd Îl văzuse. Se aruncase la picioarele lui, obligîndu-i și pe ceilalți să o imite, căci, așa cum Îi asigura ea cu o voce tremurătoare și Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Tușea de săptămâni întregi, așa că ia pumni de pastile și e găsită muribundă și-n stare semicomatoasă. Până și șoferul... — Lăudat fie Domnul, zice Seth. Felurite plante indigene cresc exact acolo unde le tună. — Seth, dulceață, zice Brandy. Nu mă întrerupe. Buzele ei Plumbago zic: Până și șoferul de pe ambulanță a crezut că Miss Rona a noastră va muri pe drum. Nori de vapori de apă sunt sus pe, știi, cer. Brandy zice: — Acum, Seth. Și Seth zice: — Aleluia! Margaretele sălbatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de colecție zac peste tot de jur-împrejurul lor pe podea. Domnul Parker zice: — Așa. Fă așa. E bine. Relaxează-te. Brandy și cu mine, privind. Eu voindu-l pe Ellis distrus, asta-i de-a dreptul prea perfect ca s-o întrerupi. O scutur pe Brandy. Brandy, dulceață. Ar fi mai bine să te ducem înapoi sus. Să te mai odihnești puțin. Să-ți mai dăm un pumn de capsule de Benzedrine. Capitolul 20 Apropo de chirurgia plastică, am petrecut o vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
carne care-ți flutură la gât sunt țesut viu de calitate, hrănit cu sânge. Chirurgul ridică fiecare fâșie și-i prinde capătul vindecat de fața ta. În felul ăsta, grosul țesutului e transferat, grefat pe fața ta fără a-i întrerupe măcar fluxul sangvin. Trag toată pielea asta liberă în sus și-o strâng într-o formă aproximativă de mandibulă. Gâtul tău e plin de cicatrice acolo unde înainte era pielea. Mandibula ta e masa de țesut grefat care chirurgul speră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
decît să le-o reteze "mai terminați, parcă sînteți muieri, nu altceva, se poate găsi o plăcere, o bucurie chiar în suferință, trebuie să te lupți cu ea și să o stăpînești". Norocul său era că nu-i plăcea să întrerupă, buna educație de la firma Moit, și, neîntrerupînd, ajungea să-l audă pe altul zicînd cuvintele astea. Cel care se lamenta arunca o privire de cîine bătut, ceva între neînțelegere și recunoștință, și nu mai scotea un cuvînt. N-a înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
parcă sînteți muieri, nu altceva, se poate găsi o plăcere, o bucurie chiar în suferință, trebuie să te lupți cu ea și să o stăpînești". Norocul său era că nu-i plăcea să întrerupă, buna educație de la firma Moit, și, neîntrerupînd, ajungea să-l audă pe altul zicînd cuvintele astea. Cel care se lamenta arunca o privire de cîine bătut, ceva între neînțelegere și recunoștință, și nu mai scotea un cuvînt. N-a înțeles ce gîndea un asemenea om pînă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
luptase împotriva nemților, Balbo n-avea nici un resentiment față de ei, ba mai mult, avea în glas un soi de compasiune, pentru "i camerati tedeschi", aflați într-o jalnică stare din cauza obligațiilor impuse de aliați. Cinstit ar fi fost să-l întrerupă, măcar o clipă, și să-i spună că lucrurile nu stăteau defel așa, obligațiile erau mari, dar "i tedeschi" nici măcar nu se gîndeau să le plătească ori o făceau în felul lor, cu vagoane de mărci devalorizate, iar după ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știință nouă, cu totul nouă, inventată de nemți sau de americani, nu știu prea bine, de nemți trebuie să fie, numai pe ei îi interesează calculele, numărătoarea, ei sînt și cu recensămîntul în cap, sigur de nemți deci..." L-a întrerupt, poate nepoliticos, dar îl călca pe nervi că brusc trecuse de la tonul pseudoțărănesc, sfătos, la unul doctoral, ușor disprețuitor, exact cum vorbeau toți aristocrații cînd aveau de-a face cu "lumea proastă". Toți în afară de Pangratty, dar el era altceva decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
conversație, la raportul ce i se prezenta. Nu mai reușea să analizeze rapid toate datele, să ia decizia cea mai bună. Și, de aceea, dacă atacul frigului îl surprindea în biroul său, discutînd chestiuni importante pentru Serviciu, se străduia să întrerupă cît mai repede întrevederea, amînînd luarea hotărîrilor. Un lucru care nu putea decît să dăuneze intereselor Serviciului, în munca lor viteza de reacție era hotărîtoare. De aceea introdusese sistemul rapoartelor obiective, amănunțite, pe care să le citească singur. Nu puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că sînt niște gogomani, în spatele cărora se joacă altă piesă. Și noi trebuie să știm ce piesă se joacă dincolo de perdeaua ăsta! Să știm mai ales cum ar fi sfîrșitul cu o clipă mai devreme. Știi că spectacolele proaste se întrerup cu aplauze? Cu aplauze pornite prea devreme, cînd n-au nici un rost, în contratimp! Iar dacă e un lucru serios, atunci numai noi putem să-l oprim. Noi încă mai vedem și mai auzim ceea ce alții se fac că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
recensămîntul ăsta, ce urmează, domnule colonel?" Aici Artur Stavri scoase un "ooo" din fundul gîtului, de parcă ar fi fost uimit de ignoranța lui Radul Popianu. Încălcînd regula, Stoicescu era mai mare în grad și nu-i ceruse permisiunea să-l întrerupă, rotofeiul Stavri se apucă să-i explice, agitîndu-și brațele, descriind volute cu degetele dolofane, ca niște cîrnăciori: Întîi vom desființa orice ură de clasă, toată lumea va fi organizată în sistem corporatist, după modelul italian, toți pentru unul, unul pentru toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era din ceea ce lăsasem acolo în urmă cu cîțiva ani. Știam că lucrurile au tendința să se schimbe, nu zic să se degradeze, să se schimbe, dar ceea ce mi-a istorisit Popianu depășea cu mult puterea de înțelegere." Mihail îl întrerupse "cunosc, prințe, am primit două, chiar trei rapoarte în legătură cu asta, Bîlbîie a făcut aceeași eroare, a crezut că există o legătură între cazul său și năzbîtiile de la Vladia. Aici s-ar putea să aveți dreptate, pe Leonard Bîlbîie l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zâmbi cu Înțeles. „Dar oare, cum să zic eu, are și putere fizică?“ adăugă Simon. „Cum să nu“, zise Petru fără șovăire. „Cel care i‑a lecuit pe leproși, cel care a...“ „...prefăcut apa În vin, și câte altele“, Îl Întrerupse Simon. „Așa e“, Încuviință Petru. „Menirea Lui este să facă minuni și...“ „Și eu care credeam că e tâmplăria“, zise Simon. „Și milostenia“, adăugă Petru. Până la urmă, zădărât de căpoșenia lui Petru, care‑i tot pomenea de minunile Lui, Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
chioară, pe când copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr bălai sau negru ciorchini de lindini; mâinile puhave ale mamei de atâta spălat părând niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormântului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrânelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfâșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
loc, ca să mă trag mai la lumină cu volumul uriaș. Brusc, m‑au trecut fiori, mi se păruse că zăbovisem mult prea mult, Încât domnul Cerber (așa‑l numeam În sinea mea) ar fi putut să mă roage să‑mi Întrerup lectura. Și atunci am Început să trec cu privirea peste paragrafe, răsucind cartea deschisă, atât cât permitea lanțul, după lumina anemică a becului. Colbul gros care se așternuse pe cotoare ca și pânzele văluroase ale păienjenișului stăteau mărturie că acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
veche ca și a Împăratului), ci mai degrabă o măsură de precauție și chiar un avertisment adresat vizitatorului trufaș din cazemata imperială. „Mă voi arunca la picioarele lui“, Îi șopti ea. „Sunt pregătit să mor, mamă!“ zise el. Ea Îl Întrerupse tăios, poate prea tăios: „Mon fils, reprenez courage!“ Atunci, pentru prima oară, Își va Întoarce ușor capul În direcția străjerilor. Vocea ei era acum șoptită și se Îngemăna cu foșnetele volanelor de mătase. „Voi sta În balcon“, zise imperceptibil. „Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Imaginea Îmi este Încă vie În minte ca o rană deschisă... Domnule colonel, dacă astfel arată conspiratorii dumneavoastră, precum fetița aceea...“ (Lăsați‑l să termine! Domnilor, puțină toleranță)... „și dacă ăsta este prețul pe care Rusia trebuie...“ - vociferări, proteste, rumoarea Întrerupe vorbele și șirul amintirilor. („Domnilor, este timpul să mergem la culcare. Mâine ne așteaptă o zi grea... Domnilor, permiteți‑mi să vă atrag atenția, afară s‑a crăpat de ziuă.“) Când X Închidea cartea - acum deja subliniată și Însemnată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dar vreau să văd dacă se cicatrizează bine sau dacă se infectează. Întoarce-te peste cinci zile. Băiatul privi cu oarecare dezamăgire urma negricioasa de pe antebraț - doar ceva mai mare ca buricul unui deget - si încerca săinsiste, insă bătrânul îl întrerupse autoritar: — Am zis că ajunge. Îmi cunosc meseria. La vreo două sute de metri de colibă bătrânului, Tapú Tetuanúi se așeza pe nisipul plajei și, sprijinindu-și cotul de genunchi, privi încă o dată urmele pe care le lașaseră dinții de mistreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în urma unui studiu îndelungat, iar cei care erau puternici erau puternici pentru că așa voise natură. Însă un Mare Navigator era mai mult decât un rege, un înțelept sau un uriaș, fiindcă într-o lume alcătuită din întinderi nesfârșite de apă, întrerupte de insule minuscule, cei care nu dominau această apă erau nevoiți să se mulțumească să fie regi peste un colț de stâncă, înțelepți între ignoranți sau uriași între pitici. Pentru Tapú Tetuanúi - la fel ca pentru majoritatea tinerilor de vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
responsabilitățile mele nu încep decât în clipa în care vasul va traversa strâmtoarea și va ieși în larg. Până atunci, obligația mea este să mă supun. Făcu o nouă pauză, apoi adaugă, apăsând cuvintele: Că și a ta. —Dar... Îl întrerupse cu un gest autoritar. Acuma du-te. Trebuie să meditez. Dacă te accepta Consiliul, te-accept și eu. Încă nu pot să-mi dau seama dacă ai să devii un Om-Memorie sau ai cu adevarat stofă de navigator, dar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a-l include printre membrii echipajului, spuse. Și trag nădejde că într-o zi cunoștințele lui despre navigație să ajungă cel puțin la fel de bune precum retorica lui. N-am nici o îndoială că este puștiul cel mai siret... Tapú Tetuanúi îl întrerupse cu o mișcare a mâinii, arătând spre cei doi însoțitori ai lui. —Și ei? Miti Matái le aruncă o privire pătrunzătoare, cu care parcă încerca să le măsoare puterile. Au să vină și ei. Vetéa Pitó și Chimé din Farepíti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Maiana, trebuie să par un fel de hoașca bătrână. Eu nu m-am obișnuit niciodată să fac dragoste cu Maiana, răspunse băiatul cu toată sinceritatea. Niciodată. Asta sună foarte romantic. O iubești mult? Nu aștepta să-i răspundă, ci îl întrerupse ridicând mâna. Nu! Nu-mi spune! Mai întâi vreau să știu dacă îți face plăcere să-ți vorbesc de ea sau ai prefera să nu ți-o mai amintesc. Știu, din experiența, că uneori doare. Nu știu încă, răspunse. Cand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai cald, iar în sud, măi frig. —De ce? Cum adică... de ce? interveni iritat burtosul Oripo. Pentru că nimeni n-ar putea concepe o lume în care să fie frig în nord și căldura în sud. Așa sunt legile naturii. — Totuși, îl întrerupse Navigatorul-Căpitan, poate că Vahíne Auté nu greșește când pune această întrebare. Din ce-mi povestea tatăl meu, acum ne aflăm în zona celor mai mari călduri, după care vor începe iarăși să scadă. Se părea că acum își punea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un coș, și să fie întinsă pe două lemne încrucișate. Am nevoie de un voluntar care s-o ducă până pe promontoriu și s-o înfigă în nisip, ceru. Mă duc eu, se oferi imediat RoonuíRoonuí. Este obligația mea. Nu, îl întrerupse sec Miti Matái. Tu esti Căpetenia Războinicilor, și obligația ta este să-i conduci în lupta. Făcu un semn unui tânăr care ridicase și el mâna. Ai grijă. Și dacă se apropie prea mult, întoarce-te. Acesta coborî în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]