1,942 matches
-
Matei, 25, 35-40). Scriptura nu ne dă nici un detaliu asupra înfățișării lui Iisus Hristos, însă cei ce s-au învrednicit de vederea Sa cu ochii minții au lăsat în scris ceea ce au văzut și au simțit. Chipul Mântuitorului a fost întrezărit, de cei curați cu inima și înainte de întruparea Lui, deci în Vechiul Testament. Astfel, Psalmistul care se ruga atât de fierbinte în inima lui ca Domnul să nu-i ascundă Fața Sa (Psalmului 26, 12) a văzut, de departe, chipul Lui
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
forță graduală a revoluției, care se transformă odată cu realitățile sociale pe care le afectează. Seria de substantive, de adjective (din nou, cu valoare de epitete ornante) și de verbe este circumscrisa unui imaginar al rebeliunii luminoase, elementul spiritual fiind permanent întrezărit prin tusele celui material: "The howl rise up", "the thick-flaming, thought-creating fires of Orc", "fires în the City" (E: 68), "red flames", "pillar of fire", "serpent of fiery flame" (E: 69). 4.3. Nivelul metafizic (The Four Zoas) Al doilea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a Ioanei pe scena romanului ar putea sugera o nouă Irină, asemănătoare celei din O moarte care nu dovedește nimic. Aerul provincial, lipsa naturaleții mișcărilor, rochia lipsită de gust, toate acestea relevă un portret destul de șters, în care nu se întrezăresc deloc trăsăturile adevăratei Ioana, pe care va reuși să le scoată la lumină Sandu. Dacă, în linii mari, portretul lui Sandu a rămas același ca și în O moarte care nu dovedește nimic, portretul femeii se schimbă semnificativ în direcția
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
în care fragmentele analitice vizând mereu alte nuanțe, dau impresia unei repetări infinite. Senzația de mișcare într-un fel de cerc vicios îl copleșește pe protagonist și ea vine din perpetuarea la infinit a tensiunii, din faptul că nu se întrezărește nici măcar o vagă speranță de conciliere: „Mereu aceeași concluzie, că tot ce s-a întâmplat n-a schimbat nimic, că suntem în aceeași luptă ca și odinioară, egali în drepturi.” (p. 219) Lupta devine astfel una absurdă, fără speranță, o
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
parte, în admirația sa nemodificată pentru ceea ce el numește "obișnuința americană de a da prioritate democrației în fața filosofiei" deductibilă, putem spune, din sentimentul său că americanii au descoperit și au pus în practică ceea ce alții (dacă sînt norocoși) abia dacă întrezăresc și spre care se îndreaptă bîjbîind. Această încredere pare să fie suportul pentru înclinația sa spre principiul indiferenței morale pe care l-am prezentat mai sus și care, în interpretarea cea mai bună, ne cere să tolerăm altora predilecțiile personale
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de această problemă a crezut că trebuie să inventeze o altă definiție, asta este o consecință a faptului că nu era mulțumit de cele ale înaintașilor săi, și dacă nu era mulțumit, asta este pentru că i s-a părut că întrezărește un raționament greșit, o greșeală logică ce constă în a considera adevărat sau demonstrat ceea ce este însuși obiectul despre care este vorba sau trebuie demonstrat. De câte ori am citit scrierile consacrate acestei probleme, de fiecare dată m-a încercat un sentiment
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
problemei nihilismului, un itinerarium mentis in nihilo pe măsura secolului XX. Obiectul disputei este "linia" nihilismului. Aceasta trasează punctul de cotitură la care pare să fi ajuns epoca contemporană, linia despărțitoare care marchează sfârșitul consumat al Vechiului, fără a se întrezări apariția Noului, magicul "meridian zero" după care vechile instrumente de navigație nu mai sunt valabile, iar spiritul, supus unei accelerări tehnologice din ce în ce mai rapide, apare dezorientat. Acum, în timp ce pentru Jünger les élites spirituale trebuie să aibă curajul să treacă dincolo de linie
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
principiul feminin să guverneze întemeierea Cetății viitoare"206. Și vestește acest miraj fiind convins că este "unul dintre profeții vremii noastre", sigur în mod irefragabil de previziunea sa: "Ceea ce afirm nu este o utopie, este un adevăr pe care îl întrezăresc"207. Dar drumul către Noul Început este lung și chinuitor. Va trebui să treacă prin sfârșitul istoriei, o altă teză metafizică împovărătoare asupra căreia insistă: Ordinea viitoare va fi mormântul istoriei, și numai cu acest preț specia noastră va supraviețui
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cu Ființa dată. Cel care dispare este Omul propriu-zis, așadar Acțiunea negatoare a datului și Eroarea, sau în general Subiectul opus Obiectului 220. Pentru elita intelectuală rămâne cu toate acestea o altă cale, diametral opusă celei întoarcerii la animalitate. Kojève întrezărește o prefigurare a acesteia în "snobismul în stare pură", complet dezinteresat, al civilizației japoneze, care a creat "discipline negatoare ale datului "natural" sau "animal" [precum ceremonia ceaiului] care le depășesc de departe, prin eficiență, pe cele care se nășteau din
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de luminător al lui Creangă, evidențiind diferența de metodă ce transforma dresura în pedagogie, admirând empatia învățătorului, rolul practicii și anticipând astfel iminenta dezvoltare a învățământului românesc. Nu este de neglijat o asemenea recomandare din partea cuiva care, instruit în străinătate, întrezărea pașii progresului, simțind și înțelepciunea lui Creangă, căci, „Înțelepciunea înalță capul celui smerit și-l face să șadă între cei mari.”(11, Ecclesiastul, 11, 1 ) Este revelator acest fapt pentru conturarea trăsăturilor de caracter ale humuleșteanului, care își trăiește viața
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
părinților este de necontestat, iar deciziile lor trebuie respectate, indiferent de părerea copilului; p. 222, r. 9 : „iă sama bine de borta ceea!” indicație dată soției de a se îngriji de problemele gospodăriei în absența soțului; anumite interpretări ar putea întrezări aluzii deocheate; p. 223, r. 5 7 : „Pentru fiecare fântână, părău, vâlcică, dumbravă și alte locuri drăgălașe ce lăsam în urmă-ne, scoteam câte-un suspin adânc din piepturile noastre!” atașamentul față de locurile natale iese la iveală în momentul despărțirii
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
David Dragu, silit să asiste la moartea tatălui). Din tot acest conglomerat de evenimente alternând cu gândurile personajelor, ideea care se desprinde treptat este aceea că moartea este ,,marea certitudine, singura certitudine” (p.197), singura soluție pe care personajele o întrezăresc la capătul unui puternic conflict interior. Născut în primul rând din ,,exasperarea” care domină întreaga parte a doua, sentimentul morții se conturează deja în germene la sfârșitul acesteia pentru ca în a treia parte și ultima să devină scopul în sine
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
acestor planuri urmărite simultan are loc odată cu refugiul disperat al lui Emilian în casa lui Pavel Anicet, căruia îi încredințează revolverul. Ne izbim din nou, în acest punct al narațiunii de un artificiu arhitectonic prea evident, care lasă să se întrezărească deja finalul. Conceptul de ,,întâmplare”, atât de insistent invocat de Mircea Eliade în romanele sale de factură existențialistă, este aici puțin forțat. Întrebarea care se pune, firesc, este de ce Emilian îi încredințează revolverul tocmai lui Pavel Anicet. Dacă justificarea acestui
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
principal. Prin aceasta se realizează diferența în raport cu descrierea obișnuită. Se face de asemenea diferența de narațiune, care nu presupune întotdeauna o acțiune; în plus, dacă totuși presupune una, această acțiune nu are nici început, nici mijloc, nici sfârșit; o putem întrezări la un moment dat, însă doar pentru o clipă, dacă nu am avea de-a face cu o povestire. Or, povestirea este pentru tabloul literar ceea ce perspectivele cinematografice reprezintă pentru tablourile reale. [...] Actul de creație a unui tablou este același
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
lui nu au nicio importanță [...] (h) Nu mai e nimic de făcut. (i) Domnul Le Pen urăște evreii. (j) Poate că familia Domnului Levaï a suferit din cauza nazismului. (k) Poate că dorește să se răzbune. (e) Poate că tresare atunci când întrezărește umbra fantomei "bestiei ticăloase". (m) Aceasta explică tonul său pasional. (n) Îl înțelegem foarte bine. [...] J. Perrin, La Nation, nr.1 254, 18-1-1986. Sunt notate aici două secvențe explicative care se succed: Secvența 1: P. expl. 0: (a) P. expl.
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
păzim adâncurile sufletelor noastre...”, pentru că în grădina naratologicului, „cuvintele sunt forțe, au magnetismul și vraja lor” (Ion D. Sîrbu). „Pagina albă” a viitorului va putea fi completată cu mai multă acuratețe doar atunci când, stăpânind trecutul, ai forța să bătătorești prezentul, întrezărind, întrucâtva, necunoscutul. Pentru Stelian Țurlea, trecutul istoric este lacrimă arzândă. Ni-l confirmă recentul roman Trei femei *. Un adevărat „exercițiu de dezgolire” (I. D. Sîrbu) de caractere. Nu ni se dezvăluie ca un roman puzzle, cum am fi tentați să
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
am fi gustat din seva amărăciunilor unei societăți, dintr-acel păinjeniș lugubru, când oamenii erau obligați să „mimeze cu dezinvoltură supunerea la regulile regimului”. Scriitorul Stelian Țurlea ne stimulează recompunând trigonul piramidal al celor trei femei, prin care cititorul va întrezări realități zguduitoare (iubire-dăruire-gelozie-trădare), cercul dubios al încorsetatului regim comunist, oglinda unei societate care promova o viață dublă, artificială, „amestec de yoga și psihologie dubioasă”, picinginea promovării minciunii. înscrustații îndurerate au străEătut timpul. Atâtea vieți vor rămâne „marcate de memoria unei
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
absurd joc pendulatoriu de destin. Aceasta pare a fi esența acestui naratologic. Dacă eroul lui gasunari Kawabata, din Vuietul muntelui, se va descătușa din mrejele unui sfârșit sumbru, găsindu-și alinarea prin iubire, din epilogul țesut de Petre Rău, nu întrezărim vreo rază de soare în ființa măcinată de zbucium și ură a personajului Magda. Ce lecție de moralitate pentru cei care deschid fereastra spre lumină! Vlad Zografi Neliniștile eului sau despre „Infinitul dinăuntru” știm prea bine, lumina prinde putere prin
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
alterând relațiile profesionale din branșă, golind de sens branduri construite în mai mult de un deceniu.(...) Cinismul devine calitatea fundamentală, bine plătită și admirată, a jurnalistului abțibild, gata să se lipească pe orice parbriz, indiferent de imaginile atroce care se întrezăresc înăuntru". (Către Consiliul de Onoare al Clubului Român de Presă, Cristian Tudor Popescu, "Gândul", 21 nov. 2006) Liviu Antonesei: Am văzut la televiziune momentul, apoi am citit și eu Scrisoarea în întregime pe ediția electronică a ziarului. Nu e vorba
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
12. Cu cincisprezece zile înainte de a muri, au apărut în trupul lui niște răni la mâini și la picioare, din care curgea sânge încontinuu, întocmai ca la Mântuitorul lumii atârnat pe cruce, atunci când evreii l-au răstignit. O deschizătură se întrezărea și în partea dreaptă; ea era atât de însângerată, încât până și secretele intime ale inimii sale erau vizibile. Ah, ce minunăție! Mulți oameni alergau să admire un miracol atât de neobișnuit. Până și cardinalii veneau la el și încercau
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
doi. Poate tot în lumina acestei orientări "politice" a lui Macer ca procurator al bibliotecilor imperiale trebuie interpretată, pe de o parte, interzicerea accesului publicului la anumite libelli despre Cezar de către Augustus și, pe de altă parte, s-ar putea întrezări, în insistența trimiterilor ovidiene, caracterul discuțiilor interminabile pe care sulmonezul le-a avut cu prietenul său, Macer, în timpul lungii lor călătorii comune în Orient și în Sicilia. Suspectarea și ulterioară moarte stoică pe care și-a cauzat-o Macer, sub
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sau a unei opoziții mai mult sau mai puțin evidente, mai mult sau mai puțin voalate, față de instituția imperială. Este mult mai credibil că Ovidiu a adresat cele două scrisori din Pont, menționate mai sus, acestui personaj. E greu de întrezărit o precisă orientare politică în destinatarul ovidian. În Epist. ex Ponto, I, VIII, Ovidiu i se adresează lui Severus, pars animae magna (v. 2), pentru a-i trece mai apoi în revistă feluritele dificultăți întâmpinate în cursul vieții sale la
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
era de-a dreptul regală. Pe Sulmonez îl mâhnește depărtarea de Roma și de prieteni, lipsa unui teren pe care să-l poată cultiva cu propriile mâini... ar fi dispus până și să pască caprele "cățărate pe stâncile abrupte" (se întrezărește aici imaginea Sulmonei sale natale) și ar face-o și pe agricultorul în îndepărtata Sciție... Dar nici macăr acest lucru nu este posibil din cauza vecinătății dușmanului cu săgeți înveninate. Cu Cornelius Severus (și în ochii lui Ovidiu se ghicește puțină
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dublu înscris relevă sensul acestui război de simboluri care inaugurează de fapt discursul revoluției: peste o primă lozincă scrisă în grabă cu creta, "Jos Ceaușescu!", altcineva scrie, de data asta cu vopsea deci mai elaborat și mai durabil "Jos comunismul!". Întrezărim astfel o radicalizare semnificativă, care urcă de la exasperarea oarbă și de la așteptarea, poate, a unei perestroici à la roumaine către nostalgia interbelicului, care apărea ca o oază de democrație și libertate, dar și către speranța unei normalități de tip occidental
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
dintr-un instinct salubru, fără a o disprețui neapărat preferă totuși să cultive, discret, plăcerile solitare, pe gustul celor puțini. Atitudinea nu e de condamnat, având în vedere excesiva familiaritate a italienilor (firea lor expansivă, volubilitatea șireată), în care criticul întrezărește trăsăturile așa zicând "meridionale" ale propriului neam, schimonosite însă teatral, ca pe o scenă de operetă. Afară, dacă nu te ferești la timp, băieții de prăvălie "îți aruncă praf în față". O cameră bună de hotel se tocmește, apoi, după
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]