1,754 matches
-
publica la Sfântul Așteaptă, dar ca șef de cenaclu mi se părea strălucitor. E adevărat că era un bun critic oral, fiind spontan, speculativ, spumos, autor ad-hoc de istorie anecdotică a literaturii române. După numai un an, m-am trezit întrucâtva și am înțeles că adevăratul critic nu doar de cenaclu e altul, adică Daniel Dimitriu, mentorul noii Junimi de la Casa Pogor, Titu Maiorescu al anilor '70-80, care selecta textele cu o lună înainte de a fi citite, lucra cu autorul pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
viața mea ratată. Așadar, după publicarea acestei antologii, aștept propunerea mult milostivului Dumnezeu; dar nu să mă facă om de afaceri, că asta e stresant, ci să mă facă sinecurist miliardar. Cred că e singura meserie care mă mai aranjează întrucâtva. Piatra Neamț Curtea de Argeș, 4-6 septembrie 2012 (Revista "Conta", nr. 11, 2012) Gellu DORIAN la 50 de ani Scriu pentru că aceasta este singura mea formă de curaj... Te rog să încerci să comprimi viața ta, de până acum, într-o scurtă poveste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe Arghezi și pe Bacovia, pe Sadoveanu și pe Rebreanu. O asemenea mustrare i-a făcut-o postum și lui P. P. Negulescu. O intoleranță să zic o toană? a unui mare spirit. Îmi vine în minte și o comportare întrucâtva asemănătoare, cea a lui Adrian Marino, teoreticianul literar care nu-și găsea identitatea, detestând mai întâi critica literară, apoi, hélas, literatura, în fine însăși "ideea" pe care își propusese s-o slujească mai presus de orice. Omul despre care s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Perros; eseu ou, eseu fragmentat, d'esprit, pârâit, eclate, apoi fragmente propriu-zise, iară nu aforisme, maxime, proverbe și zicători ca "forme simple"; fragmente cu Nietzsche, Blanchot, Guido Ceronetti & junele Cioran -, doar că nu mă mai recunosc acum, adultizându-mă, conservatorizându-mă, cumințându-mă întrucâtva, sub teoriile "scriiturii fragmentare", chiar termenul de "scriitură", titilat de Roland Barthes, îmi pute a iudeologie marxizantă (maxturbantă, dacă vrei). Altminteri mă poziționam totuși sub Moș Ceau: ouând fragmente fără hram, ori eseuri "explodante", opunându-l pe Kierkegaard lui Hegel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
uitând spusele Mântuitorului: "Casa, care se dezbină între sine, se pustiește", a-ncercat o tristă și dureroasă experiență, căreia i-a urmat o luna perioadă de frământări și convulsiuni interne, până aproape de secolul al XIX-lea, secol ce a schimbat întrucâtva după cum vom vedea mentalitatea celor din biserică și le-a deschis perspectiva, dacă nu a unei înfrățiri reale, cel puțin al unei apropieri sincere. (Flacăra Sacră, II, 2, 1935, p. 2-4) Cremațiunea și religia creștină [III] Evul mediu, caracterizat printr-
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în sine și pe cel religios, iar în secolul al XIX-lea, în cursul căruia științele pozitive luară un avânt atât de mare, devine religia creștină un semn de întrebare. Spiritul științific, cu metoda sa, pe bază de experiență descătușat întrucâtva de angrenajul religios, politic și social, se manifestă uimitor de repede strivind, cu putere, prejudecățile-nvechite și răsturnând, chiar în propria casă, idolul la care se închinase până atunci. Teorii, ce erau considerate axiome, se deteră sfios la o parte
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se găsește la întreg neamul omenesc și care nu diferă decât de felul de manifestare externă și prin puterea de concepții a fiecărei religii. Noi, așadar, suntem moștenitorii unui îndepărtat trecut al înaintașilor noștri, despre al căror testament ne aducem întrucâtva aminte, fără însă a-l executa în totul după voința lor, ci după a noastră proprie. Neexecutarea aceasta era și firească, deoarece omenirea ajunsă la diferite grade de civilizație a trebuit să se supună, chiar și fără vrere, necesităților timpului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
poliție și ordine publicăă care, deși nu sunt străine de aceste cazuri, preferă din varii motive o abordare mult prea laxă, ineficientă pentru a le controla sau gestiona Într-o manieră adecvată. Avertismentul vizează În egală măsură și societatea civilă, Întrucâtva responsabilă de persistența și proliferarea acestor factori, „incubați” În atitudinea inertă, neparticipativă și indiferentă pe care o manifestă majoritatea cetățenilor confruntați - mai mult sau mai puțin direct - cu astfel de situații. I.O PROSTITUȚIA: REPERE FEOMENOLOGICE E ușor să jignești
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
oraș în care se stabilise în cele din urmă și Miron Radu Paraschivescu spunea despre cineva că "...locul rămas gol e așa de mare îneît oricine-și poate da seama ca numai printr-o apropiere a tuturora el poate fi întrucîtva umplut". Desigur, pentru literatura română contemporană așa se va întîmpla, cei pe care Miron Radu Paraschivescu i-a descoperit și le-a pus condeiul în mână vor duce mai departe flacăra poeziei, și în privința asta el va putea răspunde liniștit
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mele, l-a rugat pe taică-meu să îmi atragă atenția că s-ar putea să capăt vreo boală destul de urâtă... VERBA WOLANd Ruxandra CESEREANU Clona Șeherezadei Sunt la modă clonele și propunerile de clone, așa încât încerc să mă adaptez întrucâtva. O singură clonă aș accepta oricând cu bucurie, atât în particular, cât și în general: clona Șeherezadei. Nu fiindcă ar fi arătoasă foarte, extrem de inteligentă ori iscusită, ci doar întrucât Șeherezada este cel mai adecvat și terapeutic prototip al povestitorului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
viitorul, Fără de voi n-am mai fi decât hoarde mânate de patimi.” Eugeniu Speranția 801. „... Trebuie să gândești și să scrii mult ca să poți lăsa în urmă dâra unei lumini.” Marin Preda 802. „Am mai spus că orice carte este, întrucâtva, o narațiune, dar și o confesiune, pentru că relatează un proces sufletesc, care l-a dominat mult timp pe autorul ei. De fapt, orice carte reproduce pentru ochii cititorului desfășurarea epică a unei lupte: luptă între persoane reale sau fictive, luptă
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
zicea că lucrarea nu e îndeajuns de bine dezvoltată și cam lipsită de preciziunile cuvenite. Avea negreșit și impresia că circumstanțele - oare-cît - diferă; că Don Juan, care totuși era "prototipul'' și deci si patronul lui, ar fi avut o personalitate întrucîtva deosebită. Cu papuci și pijama de flanelă scoțiană maron, doctorul Rim repusese cu grijă textul la locul lui, nedumerit și conchizând foarte judicios că: în cadrele vieții de acum impulsiile se văd împiedecate de curenți contrarii și mișcările inimii sunt
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
putea fi echipa de filmare. Mai cu seamă directorul de imagine, cu siguranță e Sf. Petru. Cel mai credincios dintre ei. Rep: Dar până și el trădează, se leapădă de Isus în final. Reg: E firesc, orice operator își dorește întrucâtva postura de regizor. Dar Petru cel care trădează e încă om. Eu vorbeam de sfânt. (râdeă Oricum, dacă filmul iese prost, se vor lepăda toți, nu numai operatorii. Singurul care va pătimi va fi regizorul. El e cel răstignit. Rep
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
firesc. Era lumea În care trăia. Aspră, ilogică, murdară, lacomă, imperfectă. Lumea Imperiului Otoman În anul 1476 de la nașterea lui Isus Hristos. Întoarse spatele tuturor războinicilor și păși, la fel de Încet cum venise, spre treptele palatului. Era un gest de negare și, Întrucâtva, de dispreț. Nu mai voia această lume, pe care o cucerise aproape fără să-și dea seama. Nu mai voia decât liniștea și frumusețea gesturilor simple. Apoi se opri. Avea puterea, dar și răspunderea actelor sale. Fusese un luptător singuratic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
jos, din bibliotecă, surorile rotunde ale covorului neobișnuit de mic și de pătrat, cu fir gros, aspru și gros. În sfârșit, patul strămătușii, înspăimân tător nu atât din pricina nopții de demult, petrecută dincolo de draperiile lui (în timp, devenise o amintire întrucâtva duioasă - fuseserăm împreună și am puține imagini cu noi patru împreună; doi copii și două femei care nu semănau deloc și pe care îi uneau atât de multe), cât din pricina întunericului greu din jurul lui, inexplicabil pentru cineva care iubea atât
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-și consumă violența în crize intime și sînt înclinați, altminteri, spre sensibilități dulcege și utopii mîntuitoare sperînd ca opera să le salveze hidoșenia. Îi spun că n-am intenționat asta „-Nu-i nimic, nu te mai scuza”-îmi răspunde. „Tu ai întrucîtva dreptate... Mă încăpățînez să caut valori cînd nici istoria nu tremură în fața acestora. Le nimicește. Tresare, numai cînd dă piept cu martiriul. Da’ las’ că-l rezolvă ea și pe ăsta. Consacră-i și-i vei nimici. Socrate, Hristos, Giordano
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Ea trânti și ultima piesă de pe tavă pe tăblia mesei și se duse iar în bucătărie. Adrian înceta să mai pretindă că de fapt citește. Peste câteva clipe din bucătărie apăru Șam. — Adrian! Te-ai sculat! zise el, căznindu-se întrucâtva să pară jovial. Adrian îl privi cu răceală. — Ce cauți aici? — Am sosit azi-dimineață de la L.A. Am trecut doar așa, să văd dacă-mi pot lua vasul de ceramică. Traversa cameră până lângă măsuța pe care era expus vasul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nu sunt personaje dintr-o piesă de Camus (ou bien de Sartre), ci întruchipări ale existenței absurde, Vladimir și Estragon aflați la marginea unei mări de la porțile Orientului. Și dacă de-a lungul lecturii lipsa de individualitate a vocilor supără întrucâtva, căci se simte că autorul vorbește pentru fiecare, finalul, prin introducerea surprizei legate de personalitatea scindată, justifică pe deplin procedeul stilistic întrebuințat. Comisionarul are un nerv adolescentin, se simte că s-a hrănit din frământările vârstei de formare, pe care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
primul rând pentru culoarea liceului lor: cei de la Sfântul Sava, albastru ca sineala de rufe; Mihai Viteazul, galben... dovlecari; Matei Basarab, alb... lăptari; Șincai, verde ca prazul... Singură culoarea lui Spiru Haret o admiteam, un mov pal, pentru că se apropia întrucîtva de a noastră, fără să o întreacă însă; într-adevăr, ce culoare este mai frumoasă ca albastrul cerului? Parcă pe atunci nu era banca asta aici, pe potecă?! Mai pot sta singur câteva clipe în fața liceului: el și cu mine
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cosinus, cotangente și cosecante. Stoicescu m-a frecat și, contrariu celorlalți profesori, când procedau la fel cu vreun elev, mi-a spus satisfăcut: ― Îmi pare bine că nu te ții numai de pozne și de imitații. Văd că te preocupă întrucîtva și Trigonometria. Îți dau 7! A doua zi aveam Germana. Fischer a venit mai devreme ca de obicei și, fără să se prefacă cel puțin, așa, de ochii noștri, că mă caută în catalog, m-a arătat cu degetul și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
clasa a VII-a, unul la modern, și altul la real. Și cu toate că profesorul nostru de Limba română, Avram Todor, era foarte bun și avea o vastă cultură generală, fiind în același timp și bibliotecar la Academia Română, totuși îi invidiam întrucîtva pe acești doi prieteni pentru dascălii lor de limba maternă: Roznovanu îl avea profesor pe cunoscutul autor de manuale didactice Gh. Adamescu; iar Predescu, pe tânărul și valorosul critic literar Pompiliu Constantinescu. Numai ce-i auzeai pe cei doi ciraci
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o avem despre claritate), nu trebuie să ne mai argumentăm fiecare principiu, nu trebuie să mai afirmăm, să mai scriem; aproape că nu mai e necesar nici să gândim. Ne-am găsit zeul (sau surogatul de zeu), ceea ce ne eliberează întrucâtva de povara existenței. Ne constituim viața ca o serie de promisiuni neonorate: promisiunile pe care ni le facem. Pentru a nu ne considera oameni lipsiți de cuvânt ne construim scuze. Sistemul scuzelor care ne justifică nereușitele necesită mai multă muncă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Doi stăteau cât se poate de nemișcați. Și i se păru indicat să-i imite câtă vreme "excelența sa" cugeta la vorbăria care constituise răspunsul "prizonierului". Nu era prea greu de ghicit ce se întâmplase. Se părea că instrumentele lor reacționaseră întrucâtva la procesele mintale cu ajutorul cărora realizase cele două acțiuni de fotografiere mentală, cu acuratețe dodecimală, a celor două locuri din încăpere pe care le alesese ca fiindu-i foarte necesare în eventualitatea că, mai târziu, s-ar fi întâmplat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
în persoane, persoanele în obiecte. Nimeni nu spune că e vina tipilor de la district. Că s-au făcut de minune. Nu-i o surpriză că manechinul Betty a fost luat acasă la ea de Cora. A reușit să-i clătească întrucâtva plămânii. I-a spălat și i-a aranjat peruca roșie extravagantă. Cora a cumpărat o rochie nouă pentru torsul lipsit de brațe și picioare. Și un colier de perle false. Cora nu putea arunca la gunoi ceva atât de neajutorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
enunț trebuia să fie pronunțat ca o parolă, fără patos, ca atunci când spui după o beție: „Noapte bună, domnilor!“. Deși atunci i se păru că nu‑i prea reușise. Vocea Îi era pură și sonoră, silabele tăioase, mesajul simplu, dar Întrucâtva Înmuiat, ca o plesnitură. Din ziua În care Îl vizitase mama, el va Înțelege că, În ciuda nădejdii ei demente, demente și deșarte, din momentul acela, viața sa va fi o farsă tragică scrisă de niște indivizi cu puteri supranaturale. Stătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]