2,613 matches
-
din urmă, și vom vedea de ce, ca stăpânit de „un pesimism structural”. Până la 1876 singurătatea lui Eminescu a fost optimistă întrucât el credea în utilitatea sa pentru cauza românismului, din primăvara acelui an însă ea a devenit dezolantă: celui care întruchipa românismul în cea mai pură sinteză i s-a învederat că nu poate activa în cultura românească decât, cu o anumită îngăduință, ca poet. Având asigurată de familie subvenția, E. pleacă la Viena în toamna anului 1869. Aici, nevând acte
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cuvintele crâng uscat - crâng înverzit, frunza - odrăslit. Linia ascendentă a evenimentelor coboară apoi în celelalte două secvențe, de asemenea similare între ele ca alternanță vocalică. Această creștere și revenire în contingent poate fi apropiată de mișcarea soarelui pe care îl întruchipează eroul. Sugestia directă dată de lexemele răsare și aramă, în colinda aceasta, este întărită de predominarea vocalei deschise a, ce sporește fonetic senzația de lumină cu capacități sacre. În privința finalului celor patru etape ale gestului cu valori arhetipale, observăm o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în etimologia lui „a pomeni”, care inițial însemna „a trezi”, ceea ce face somnul leului „fără de capăt, adică unul mortuar”. Este o stare de letargie specifică forțelor haosului, forțe menținute, prin practici magice, în stare de non-manifestare. Inerția proprie ființelor care întruchipează stihiile este contagioasă; atât în basmele românești, cât și în cultura universală există proba somnului pentru erou. Aflați în plan profan, feciorii din basmul Cei trei ciobani și zmeul din colecția lui Pamfil Bilțiu sunt conduși de zmeul cu aparență
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vremea de târnoseală,/ Trecu pe la cești doi meri,/ Găsi leul adormit,/ D-adormit cu fața-n sus”(Țăndărei - Ialomița). Este o stare de letargie specifică forțelor Haosului, forțe menținute prin practici magice, în stare de non-manifestare. Inerția proprie ființelor care întruchipează haosul este contagioasă, în basmele românești, ca în alte culturi, proba somnului fiind definitorie pentru erou. Somnolența are două sensuri: ratarea inițierii prin contaminarea cu forțele tenebroase, „semn al intrării în lumea morților” și „absorbirea forțelor chiar în energiile primare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
semn sigur că vor înfrunta bestia este urmat de un alt pattern al călătoriei inițiatice: calul din grajdul de piatră. Potrivit lui V. I. Propp, bidiviul ținut în cadrul mineral are o încărcătură puternic sepulcrală, fiindcă trimite la cripta strămoșului. Forța chtoniană întruchipată de cal echilibrează lupta cu stihiile, prin adăugarea de energii acumulate și preluate de la înaintaș la capacitățile excepționale ale eroilor. Într-o colindă din Basarabia, nu numai calul este ales, ci și grajdul mineral, abia al nouălea, cifra desăvârșirii, fiind
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sau evreilor existența unei interdicții a somnului care expune băiatul spiritelor rele. Core¬lația între malefic și soporific este și mai strânsă, fiindcă letargia este „starea proprie principiului precosmogonic (...). Inerția, somnul, letargia, non-mani- festarea sunt stări proprii ființelor mitice care întruchipează Haosul”. În basm, sursa somnolenței paralizante este pasărea care pradă pomul mitic: „La ziu l-a cuprins un somn, cădea, nu putea să stea pi picioari. Vinea o pasâri șî sufla asupra lui și el adormea. El, când s-adoarmî, s-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sfera literară, narațiunea oferă un teren promițător pentru istoricii de artă care înțeleg pictura și basorelieful ca pe conținuturi ordonate prin spunere. Winter arată că nu toate operele figurale spun povești, dar ele trimit uneori la o poveste sau o întruchipează alteori în concepte abstracte. Ea distinge cazurile în care narațiunea apare într-un text asociat cu o imagine servind drept ilustrație narativă a textului de cazurile în care narațiunea este plasată în reprezentări vizuale, care favorizează lectura poveștii prin imagini
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
pe banii lui Giurgiuveanu. Speță de Dinu Păturică și Tănase Scatiu, el este tipul arivistului, care nu cunoaște nici un scrupul. În celălalt plan apar Felix, studentul medicinist, intelectual superior, îndrăgostit de fapt de o himeră, idealist și indecis, și Otilia, întruchipând misteriosul etern feminin, cu o psihologie indescifrabilă, oscilând între posibilitatea unui sentiment absolut și spiritul practic. Pe fondul acestei idile, aflată la hotarul dintre real și ireal, își face intrarea moșierul Pascalopol, bărbat matur și spirit fin, iubind-o pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
bine credem noi că știm tainele acestei lumi! Cât de bine credem noi că-i cunoaștem pe alții... Și, totuși, propriul suflet îl cunoaștem ca pe un deșert. Un deșert în care, la tot pasul, ți se ivește o iluzie întruchipând o oază...De ce vrea mintea să pătrundă tainele lumii, să rupă misterul în care conviețuim, când sufletul este cel dintâi care trebuie pătruns ? Această întrebare dăinuie peste tot în cutia de argint din marea cu pești de cristal. Și, când
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Olariu Livia () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2371]
-
și generațiile! - care visau fapte de arme. Cariera marilor cuceritori de popoare și primele semne și „portrete” le-au găsit - cum le găsim și noi azi, cu alte sentimente, însă! - în Plutarh, printre primii, acele modele de inși excepționali care întruchipează în mod fericit calitățile fizice, morale și militare. Deși, „atunci”, viețile acestea exemplare erau mai mult decât „cariere”: erau destine, în accepția ce se împrumuta, atunci, acestui cuvânt, iar unii dintre acești „eroi” se învecinau cu zeii, dacă nu erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
inimaginabile pentru o „minte sănătoasă”, și care, în afară de a ne produce „satisfacție morală și bucurie a vieții”, sunt indivizi exponențiali la modul absolut, ei, adică, certifică nu numai un geniu individual, ci și unul colectiv, național, ei mărturisesc, dar și întruchipează istoria, ei au această capacitate „de a uni”, prin limbă și prin Gând și Sentiment, dar și prin exemplaritatea, prin „statuia” propriei lor existențe. Astfel, un Shakespeare, un Goethe, un Victor Hugo sau un Cantemir ori Eminescu sunt ceea ce unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lor depășesc fruntariile, oricât de largi, de expresive ale artei lor și devin simboluri! Iar națiunile au nevoie, ca de aer sau de pâine, de copii sau de strămoși, de aceste simboluri vii în care, cum o spuneau romanticii, se întruchipează Ființa adâncă, secretă a unei Națiuni, însuși rostul ei pe Pământ. (Încă o dată cer iertare pentru acestă repetare și risipire de „banalități”, de lucruri știute, dar, în vremuri de criză spirituală, cum le trăim azi, este imperios necesară repetarea, sublinierea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
plaseze deasupra celorlalți. Domnișoara C. se socotește „o practicantă încăpățânată a autenticității“, pe care ar fi moștenit-o „genetic“ de la bunici și străbunici exemplari, „români autentici“, depozitari ai unei „tradiții“ autohtone, pe care și dânsa se simte chemată să o întruchipeze și să o „propage“. Această tradiție a autenticității o face pe autoarea scrisorii „să se simtă bine în pielea ei“, să țină, cu încăpățânare, la „verticalitate“, să fie mereu în armonie și „suprapunere“ cu ea însăși. Refuză orice „compromis“, nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sentimentul pudorii (opus ne-rușinării generalizate, care nu mai știe „ce se cade și ce nu se cade“) și sentimentul onoarei (ca antidot al ambianței curente, în care, orice-ai face, nu te compromiți niciodată). Ne trebuie oameni care să întruchipeze, cu modestie, toate aceste virtuți și să le pună la lucru. Sunt convins că ei există. Câțiva au și încercat, cu mai multă sau mai puțină abilitate, să producă „diferență“, dar, din păcate, fără succes. Căci pentru a obține diferența
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lehamitea sa. Rusul e static și inofensiv. Ceea ce el amână mereu nu e lichidarea netrebniciei înconjurătoare, ci lichidarea de sine. Oblomovismul e o sinucidere amânată. Și e o încercare disperată de a evita „frigul“ lumii. Cât despre Ilia Ilici, el întruchipează, în același timp, farmecul și dezastrul mentalită ții răsăritene. O mentalitate care se năruie în relativism din cauza unei supra licitări a absolutului. Răsăriteanul nu știe să fie rezonabil. Contemplativitatea lui nu exclude curioase forme de isterie. Sentimental și crud, el
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
marcată iremediabil de aceste întâmplări și incapabilă să se integreze social la maturitate. În Trubendal (1946) apar doar sporadic secvențe în care sunt satirizate parvenitismul, ponderea fiind deținută de analiza unui caz de alienare prin preocuparea excesivă pentru artele plastice, întruchipat de Anton van Trubendal, un proprietar al unui muzeu de pictură. Devenit vulnerabil în relațiile cu ceilalți, apăsat și de o ereditate cam tenebroasă, el cade pradă unei psihoze, căreia ceea ce se întâmplă în exterior îi favorizează o dezvoltare rapidă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
Mie nu-mi rămâne decât să-mi strig aerului amarul - lacrimi izbucnesc fără opreliști, lacrimi adunate din durerea mistuitoare a unei inimi înjunghiate. Vă trimit alături - ultima imagine a acelui ce v-a fost coleg și prieten, chipul celui care întruchipa toată nădejdea mea și speranța lui în viitor (dacă s-ar fi păstrat v-am fi pus-o alături, ca să vă aduceți și mai bine aminte de Dobre, scriitorul n. m.). Vă doresc din toată inima - multă sănătate și drumul
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
de ambiții personale, nu și-au dat seama ce înseamnă neunirea în fața primejdiei, pe care o prezentau mongolii, inamic disciplinat, cu o tehnică de luptă superioară, acumulată în bătălii purtate timp de 40 de ani și sub o comandă unică, întruchipată într-o personalitate așa de pregătită și vicleană cum era Subotai. Avea să-i lămurească bătălia de la Mohi, începută în noaptea de 10 aprilie, și dezastrul din zilele următoare, când oastea adunată de Bela al IV-lea, concentrată la poalele
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
legată nu atât de dorința de depășire a limitelor, cât de dorința de încredere în sine, de confort hedonist, de echilibru psihic și identitar. Actualizarea imaginarului bunăstării se exprimă și în modificarea punctului de vedere masculin asupra modelului de cuceritor întruchipat de Don Juan. Într-adevăr, există numeroase semne care indică, în rândul noilor generații, o epuizare a obsesiei cuceririlor feminine și o creștere a idealului vieții în doi, a sentimentelor și a calității relației 60. Don Juan însetat de performanțe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
fruntea partidului se află tovarășul Nicolae Ceaușescu, România a cunoscut o neîntreruptă și fără precedent dezvoltare economico-socială. În contextul stimulării generale a creativității istorice a întregului nostru popor, arta și literatura au cunoscut și ele o armonioasă și neîntreruptă înflorire, întruchipată în opere durabile, de un generos suflu umanist, capabile să mobilizeze conștiințele, să ducă în viitor mesajul revoluționar al generației noastre de constructori ai socialismului și comunismului.“ (Cuvânt rostit la lucrările Congresului Frontului Democrației și Unității Socialiste, Scînteia, 8 februarie
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Pentru fiecare dintre noi, pentru întreaga colectivitate a celor care, prin munca lor, dau lumină pământurilor Dunării și Carpaților - prezența tovarășului Nicolae Ceaușescu la cârma supremă a patriei este garanția că idealurile noastre cele mai înalte pot deveni fapte concrete. Întruchipând cele mai desăvârșite calități ale minunatului nostru popor, președintele Republicii Socialiste România, tovarășul Nicolae Ceaușescu, ne dă tuturor, prin prodigioasa sa activitate, exemplul suprem, pentru a face tot ceea ce se cuvine ca România socialistă să aibă un loc de frunte
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și pentru că le respectă întocmai în toate actele sale. Suntem ai acestui Partid Comunist Român, și umerii lui sunt umerii noștri, și inima lui e inima noastră, și privirea noastră e privirea lui, și mândria lui e mândria noastră, pentru că întruchipează și posedă și dăruie cea mai pură esență a acestui popor, și mai ales bunătatea și generozitatea lui.“ (Luceafărul, 8 mai 1971) „Nici un scriitor adevărat, care-și respectă numele și profesiunea, nu poate să nu înțeleagă rolul hotărâtor, rolul covârșitor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
exprimă însuși înțelesul socialismului: OMUL. Alături de pledoariile social-economice pentru socialism, pledoarii pline de logică, de pasiune și de claritate, iată-ne de astă dată, în fața unei pledoarii deosebite, dedicată în întregime umanismului socialist, idealurilor pe care el trebuie să le întruchipeze, relațiilor pe care el trebuie să le stabilească, neapărat, cu societatea nouă, socialistă. Aici găsim, mai întâi, importanța deosebită a cuvântării. Secretarul general al partidului ne-a revelat necesitatea unei ample și profunde activități spirituale, sub semnul celei mai frumoase
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ar fi ridicat aceste fabrici și întreprinderi, orașe întregi care stau mărturie convingătoare a epocii mărețe în care trăim. Acestea se datorează în primul rând marelui nostru partid și comuniștilor și conducătorului său îndrăzneț și iscusit, tovarășul Nicolae Ceaușescu, care întruchipează tot ce este mai înalt și mai bun în acest popor, fiind o garanție pentru viitorul nostru.“ (Flacăra, 4 mai 1978) CIOCULESCU Șerban Șerban Cioculescu față cu cosmosul sovietic (nota V. I.) „În cursul acestui an, Uniunea Sovietică a deschis
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
spiritului înnoitor al comunismului. Artele spectacolului actual solicită din partea creatorilor profesionalitate, concepție filozofică și estetică, contribuție pe linia influențării spiritualității noului public, a celor ce vor să se regăsească în arderea artei scenice. Universul moral și spiritual, pe care îl întruchipăm ca artiști, trebuie să concorde cu propriile noastre convingeri, cu propriul nostru model, moral, spre a cultiva adevărul artelor așa cum recentele documente de partid subliniază cu exigență și impuls creator.“ (Săptămîna culturală a Capitalei, 28 iulie 1972) „Ca artiști-cetățeni, integrați
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]