2,517 matches
-
Avraam a fost (Ioan 8, 38), ca pe Cel cu adevărat dintru început (Ioan 1, 1)? Ce ar fi un creștinism fără „arhivele care sunt Hristos” (Sf. Ignatie al Antiohiei)? Ce ar mai rămâne dintr-un creștinism născut prin miracolul Întrupării fără împărtășirea trupească, nemijlocită, liturgică din „cereștile, preacuratele și nemuritoarele ale lui Hristos taine”? Această apologie pentru tradiția eclezială n-are nimic de-a face cu pansofismul unui discurs pronunțat din perspectiva unității transcendente a religiilor, la care un autor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
reamintește că adevărata teodicee se ascunde în mâinile noastre, fără a deține însă o rațiune suficientă pentru a justifica (eventual, postum) mizeria istoriei. Tradiția nu vede în modernitate o necesară felix culpa, așa cum nu integrează căderea într-un argument în favoarea Întrupării. Mai curând, creștinismul tradițional ne oferă prolegomenele pentru o critică universală a istoriei. Nu este vorba de o critică unilaterală (deci antimodernistă), ci multilaterală (așadar panculturală), atacând eresurile oricărei epoci. Și spun creștinism tradițional întrucât orice altă formă de creștinism
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vestiți dinainte de lege și după lege”3, le-au mijlocit vederi divine „călăuzindu-i spre taine” sfinte, dar, mai cu seamă, au dăruit întregii suflări omenești Sfânta Scriptură 4. Cu alte cuvinte, îngerul este un dublu agent hermeneutic: mijlocește atât „întruparea” revelației în textele prorocilor și ale apostolilor, cât și interpretarea acesteia în mâinile teologilor inspirați. Slujitor al lucrării Pedagogului, îngerul este și un logoped nevăzut, venit în ajutorul celor chemați să predice Cuvântul divin. Angelus Silesius nu este, așadar, departe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
religie a cărții, ci a Cuvântului” (Henri de Lubac). Cunoașterea acestui Cuvânt se ascunde și se revelează în contemplarea rațiunii făpturilor și a sfintelor Scripturi. Primii teologi ai tradiției creștine au văzut în Sfintele Scripturi unul dintre multiplele aspecte ale Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu (care se recapitulează și se consumă definitiv în Euharistie). Hippolit al Romei socotea Biserica drept matrice funciară a Scripturii. În relația cu Scripturile, rolul Fecioarei este preluat de Biserică (Despre Hristos și Antihrist, 61). Știm apoi că
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în cazul Scripturii, sau poate mai ales al ei, problema interpretării pe care exegetul vrea s-o rezolve are câteva aspre contururi. Relația dintre text și Cuvânt a fost soluționată de tradiția patristică prin recursul la tema teologică fundamentală a Întrupării. Atât Scriptura, cât și Euharistia surprind slăbiciunea amfibolică a umanității noastre: nevoia de a fi hrăniți. Lectura ca asimilare organică a Scripturii (Iezechiel 3, 2), interpretarea ca cină euharistică, înțelegerea ca interiorizare și absorbție a sinelui în viața veșnică a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mari narațiuni” ale culturilor și civilizațiilor universale? Ce înseamnă pentru noi „economia divină” în desfășurarea implacabilă a modernităților înconjurătoare? Aceste întrebări sunt deja foarte cuprinzătoare. Este și motivul pentru care încă se mai scriu și se mai citesc cărți despre întruparea credinței în spațiul public. Pentru a răspunde chiar și într-o manieră fragmentară acestor provocări, conversația cu tradiția este nu doar obligatorie, ci inevitabilă. „Cel care vorbește de la sine își caută slava sa” (Ioan 7, 18). Atunci când refuză ucenicia la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ei, ne lămurește, Însă, tot I. Vitner. Acestuia, Contemporanul Îi publică lecția inaugurală ținută la Universitatea C.I. Parhon, catedra de istoria literaturii contemporane. Prelegerea și articolul Problema moștenirii literare 90, publicat apoi În broșură (v. nota 86) este o adevărată Întrupare a infamologiei literare: ceea ce vrea să spună că, În aule universitare, În școli, În atenee ori cămine culturale, ș.a., În monografii, studii, manuale școlare, teze didactice, teze școlare, ș.a., pentru profesori, cercetători, studenți, elevi și alții, ani de-a rândul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
conduce către un mod de viață mai profund spiritual, printr-o serie de experiențe care vă vor oferi un grad mai Înalt de Înțelepciune și de Înțelegere a dumneavoastră Înșivă și a celorlalți. A ajunge Maestru Reiki Înseamnă a deveni Întruparea energiei Reiki - a iubirii, a luminii, a vindecării, a echilibrului și a armoniei. Acest lucru ar putea părea destul de Înfricoșător, mai ales la Început, dar, la nivelul sufletului, Întotdeauna luați deciziile corecte, deci oricînd vă hotărîți să deveniți Maestru Reiki
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
sigur - cei doi conduceau Smart Set, o publicație ce se bucura de un succes comercial fenomenal -, astfel încât rețeta fusese îndelung verificată. Când, în 1926, Joseph Shaw preia conducerea revistei, aceasta își stabilise deja profilul cunoscut în istorie. Detectivul particular, ca întrupare a eroului justițiar, se impune oarecum de la sine, dar nu cu totul întâmplător: prohibiția reușise să compromită imaginea polițistului, incapabil să facă față corupției aproape generalizate. Masca legendară a lui Allan Pinkerton, care-și deschisese o agenție privată de detectivi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
păstrarea secretului privitor la această fisură mortală din identitatea adâncă a eroului. Cititorul își dă seama de ea prea târziu, când și-a construit propria lui variantă, propriul portret-robot. Cu această biografie și cu aceste date caracteriale, Marlowe este o întrupare a străinului, a inadaptatului, a singuraticului nu doar incapabil să se integreze, ci și adversar natural al acestui univers. Ființă-aruncată-în-lume, el are senzitivitatea unui ecorșeu și reactivitatea unei mimoze. Platoșa verbală e mânuită cu abilitate - însă doar până în clipa când
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
spre personajele cu care interacționează. Pe deplin ilustrativ este episodul - menționat mai jos - în care o particularitate de limbaj a polițistului Galbraith (obiceiul de a repeta ceea ce tocmai i s-a spus) îl determină, amuzat, să vadă în el o întrupare a lui Hemingway. Scena e o mostră suculentă de umor absurd, în care cititorul avizat va găsi suficiente motive de amuzament: - Vreau să împușc un indian. - Aha, amice, vrei să împuști un indian. - Da, nene, unul singur. Se uită din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
realitatea de fiecare zi, unde infracțiunea, ticăloșia ori violența nu trebuie căutate prea mult: ele evoluează razant cu solul, într-un balet pe cât de firesc, pe atât de înspăimântător. Din aceste motive, personajele nu devin tipuri reprezentative: ele sunt doar întruparea întâmplătoare a unor categorii născute din convulsiile vieții sociale moderne. Plasată într-un alt context, doamna Murdock ar fi putut deveni un memorabil personaj demonic, o ființă neguroasă ce-și țese plasa de intrigi în penumbra casei-bastion. În contextul dat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
constituie, așadar, tema falsei identități - sau, mai precis, al identității furate. Generoasă la nivelul intrigii, ea are avantajul că permite o dezvoltare spectaculoasă a personajelor neimplicate în miezul acțiunii. O figură memorabilă este șeriful din Bear Lake City, Jim Patton, „întruparea umană a virtuților naturale” (Marling, 1986, p. 118). Programul electoral al șerifului te cucerește din prima clipă: „ATENȚIE, VOTANȚI! PĂSTRAȚI-L PE JIM PATTON ȘERIF. E PREA BĂTRÂN CA SĂ MEARGĂ LA MUNCĂ”. Onest, inteligent și mult mai competent decât ar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
face pe toate să arate la fel sau să fie toate diferite”), la Florence Almore („una din acele femei suple și strălucitoare care râd prea mult și se lăfăie pe scaun, arătându-și excesiv picioarele”), la Muriel și Crystal, reprezentând întrupările extreme ale genului, universul femeilor cu păr de culoare deschisă trasează un veritabil carusel al primejdiilor. Blonda arhetipală căutată de Marlowe se îmbracă în alb și negru, o sugestie a faptului că fidelitatea e o problemă de opțiune - este de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
gelozii și violență sunt, toate, „semne ale realității” - și încă ale uneia în care vechiul concept dickensian al „abjecției” este ilustrat cu asupra de măsură. În aceeași linie, ipoteza lui R.W. Flint conform căreia Philip Marlowe ar fi o întrupare a „eroului existențialist” (dacă prin existențialism se înțelege o formulă anume de raportare la realitate și nu neapărat o doctrină atent articulată), poate fi luată în considerare pentru a pune în evidență felul său straniu de a gândi lumea înconjurătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
afla că e suspectată de moartea soțului ei. Descins ca dintr-o altă lume, socrul lui Betty, Henry Cumberland, pare un spectru al răzbunării, convins că fiul său a fost ucis cu sânge rece de femeia în care vede o întrupare a Infernului: Fata care-și spune Betty Mayfield - acesta a fost numele ei de fată - a fost soția fiului meu, Lee Cumberland. N-am fost niciodată de acord cu căsătoria lor. A fost una din acele prostii întâmplate pe timp
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
inclusiv eroul, au „sufletul ștampilat de miasmele rovinei”. Zugrăviți în tușe violente, expresioniste, arheologul și jucătorii de șah din Mab, „dolihocefalul” din Râsul tăcut, „Cap de pasăre” din Terra incognita ș.a. alcătuiesc o umanitate coruptă și, în același timp, sunt întrupări ale demonului, meschin, însă nu mai puțin puternic. Oniricul și fantasticul potențează această lume, îi amplifică înțelesurile. În Trântorul, o vizită de câteva zile în orașul natal se dilată sub incidența visului, devenind o călătorie lungă în rai și în
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
nemurirea coincid, de unde și vacuitatea tristă a eternității, care își soarbe „viața fără de moarte” din cugetarea pasionată a muritorilor. Deși perfect echilibrată, creația întreagă suferă de răul de a fi. Năzuința spre tinerețe fără bătrânețe a muritorilor, ca și tentația întrupării la nemuritori nu sunt, astfel, decât expresia aceluiași irezistibil „vis de neființă”. Nu se optează pentru soluția revoltei în perpetuitate, ci pentru una estetică și umanistă: împăcarea cu soarta, prin integrarea în macrocosm. Proiectat în pură idealitate, atenuat de feericul
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
asumă existențial consecințele ipotezei speculative a filosofului. Dacă viața nu poate ieși niciodată din niște „izvoade” inițiale și participă necontenit la un „joc al întoarcerii”, toate zbaterile individuale rămân fără rost. Dezolarea invadează astfel vitalismul oniric, imprimându-i oboseala nesfârșitelor întrupări. Descurajarea și chiar refuzul de a relua revenirile dinainte prevăzute ale ființei nimeni nu le-a cântat mai zguduitor ca B. (Cetire în palmă, Tăgăduiri). „Tristețea metafizică” traversează un stadiu anxios (În marea trecere) și apoi chinuitor (Lauda somnului), spre
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
este pândit, acela de a se preocupa exclusiv de problemele de natură socială, care frământă personajele sale, în dauna înfățișării unei vieți interioare complexe, în care să găsim problemele intime specifice fiecărui individ (...). Romanul Pâine albă, fără a fi o întrupare perfectă a tot ceea ce poporul nostru muncitor așteaptă de la talentul lui Dumitru Mircea, este o încercare din cele mai valabile, care îl așează, de la început, pe autor, printre scriitorii noștri ale căror pagini închinate noului sat românesc, vor rămâne”. O
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dea o mână de ajutor la această muncă și scriitorii precum și Uniunea Scriitorilor!” Iar în finalul acestui demers să mai citim opiniile purtătorului de cuvânt al „mișcării noastre literare spre realismul socialist”, Petru Dumitriu 84, pledând pentru larga mobilizare în vederea întrupării „literaturii lui 1954”, expunând priorități, propunând reconsiderări, dar numai ale realismului, deci „sfertul de veac” dinainte de 1944, pomenind și de Tudor Arghezi, uitând că și el l-a aplaudat pe Sorin Toma: „Munca scriitoricească, și îndeobște aceea legată de creația
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
culoarea și condimentele necesare. Dramatizarea făcută de Cătălina Buzoianu în 1986, surprinzător de reușită, a consacrat romanul și în ochii publicului de teatru, cel puțin două actrițe, Tamara Buciuceanu în Vica și Gina Patrichi în Ivona, devenind de-a dreptul întruparea pesonajelor. După un roman ca Dimineață pierdută, toate celelalte cărți ale autoarei, unele anterioare, nu mai pot fi citite decât prin grila romanului din 1983 sau par niște simple încercări. Drumul egal al fiecărei zile (1975) descria „efortul unei studente
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
societate ce și-a creat mecanisme proprii de autogenerare educativă, nespecializată, la scară colectivă. E nevoie, în aceste circumstanțe, de un minim reglaj, realizat de pârghiile puterii publice în direcția garantării unei formări elementare pentru toți, a accesului la noile întrupări ale cunoașterii și la o gestionare comunitară a cunoașterii, echitabilă în sensul „împrumutului” și „depunerii” de cunoștințe. Se pare că cybercultura vine cu o nouă reprezentare asupra spațiului și timpului, asupra imageriei interne și reprezentărilor noastre despre lume. Tehnocultura actuală
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
a faptelor de cultură. Prilejurile de formare în spiritul noilor tehnologii vor contribui la o adaptare creativă a acestora la specificul muncii didactice. Cadrele didactice nu se vor mărgini doar la cunoștințe generale, abstracte, ci vor converti aceste noutăți în întrupări dimensionate potrivit disciplinelor care le predau, vor milita pentru o încorporare aplicată, de ordin metodic, a noilor cadre problematice. Ce tipuri de competențe de achiziționat ar trebui să aibă profesorii în vedere? Iată câteva (vezi Kynigos, Dumont, 2005): structurarea unei
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
de învățământ la distanță se dezvoltă în țările cu suprafață mare și zone rar populate (Australia), unde este dificilă realizarea unor rețele clasice de învățământ. Racordându-ne și la alte experiențe de ultimă oră, vom rezuma, etalând următoarele formule de întrupare a educației deschise și la distanță: cursuri parțiale sau totale prin corespondență; sisteme de formare on-line (telefon, internet); centre deschise de resurse (materiale sau virtuale); cursuri teledifuzate prin radio, televiziune, internet; teleprezentare colectivă sau individuală (telecursuri, teletutorat); e-learning sau e-
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]