4,649 matches
-
Articolele Autorului Pricepuți să vândă vise, se încaieră în vorbe. Cu țara așezată pe taraba ruginită de neputința noastră, se întrec licitând iluzii. Lingușitori, purtători de boli, răspândesc ciuma zilelor noastre. Paiațe vii, cu suflete bolnave, luptă pe un câmp întunecat de ceața orgoliilor; Cu sloganuri expirate, purtând la piept blazonul cârdășiei și înarmați cu săgeți otrăvite de minciună, se bat fără-ncetare. Cuprinsă de silă, fără de vlagă, în agonie, țara se chinuie să trăiască. Respiră artificial până își va da
CAMPANIA CORBILOR de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360212_a_361541]
-
doarsă nu mă scapipe asfalt.... XXXIII. NU MĂ IUBI, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 589 din 11 august 2012. Tu știi că ochii mei citesc poemele nescrise Iar buzele mele îți sorb cuvintele nerostite Tăcerea mea te-ntunecă Pașii mei îți colindă câmpiile Iar palmele mele îți reclădesc castelele dărâmate de alte iubiri Nu mă iubi dar păstrează-mi amintirea închisă într-o clepsidră albastră care a uitat să fie întoarsă Nu te juca de-a soarta răsfirând
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
lege, și omul nostru o respectă. Apoi sări grăbit și încercă să deschidă portiera din spate. Trăgea de mâner cu mâna care-i era liberă ,căci în cealaltă ținea Iphonul care din când în când ba se lumina, ba se întuneca... Se repezi în grabă către portiera din dreapta, se vede că obiectul era pe partea dreaptă a fotoliului din spate. Și Iphonul, care între timp îi căzuse din mână, la ridicat cu grijă. Înconjură, prin spate mașina și apoi apăsă pe
IPHON de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359779_a_361108]
-
prin inimă, și apoi prin minte. Spre urcușul minții ne întinde mâna Sf. Maxim Mărturisitorul: „Înfrânează iuțimea sufletului cu dragostea, veștejește partea poftitoare a lui cu înfrânarea, înaripează partea rațională a lui cu rugăciunea. Și lumina minții nu se va întuneca niciodată” (Sf. Maxim, op. cit., IV, cap.80, p.139). Mitropolitul Hierotheos Vlachos, face un pas radical și spune că și trupul, nu numai sufletul este creat după Chipul Creatorului: „Întrucât sufletul se află pretutindeni în trup, se poate considera că
CHIP AL CHIPULUI DUMNEZEIESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359721_a_361050]
-
geniile în acest fel, pee i care în general au o viață mizeră. Biblia spune undeva că ‘’visele se nasc din mulțimea nevoilor’’. De fapt, e un imbold interior ce vine din egoismul clădit pe baza celor amintite și care întunecă mintea individului prin invidie... și, apoi cică ne pasă... da, prin exagerarea de a convinge pe altul despre convingerea noastră personală..? Din aceasta a venit tragedia Geniului în țara aceasta... a fost întotdeauna vorba de întunericul acuzatorului pentru că cel prea
GENIUL INCOMPARABIL ŞI INCOMPATIBIL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359756_a_361085]
-
copila încerca să se agațe de rădăcinile unui copac aproape de mal ,însă nu izbutii.Ramasa fără aer,cu inima palpitând frenetic,,Karon văzu forma unui chip ce se oglindea la suprafața apei în lumina,pentru ca mai apoi totul să se întunece. Atunci cand Karon se trezi tușind și inspirând aerul de mult dorit,simții ceva fierbinte pe piciorul drept,însă era o senzație plăcută care alunga durerea.Zarii că prin ceață silueta unui bărbat,care părea că o îngrijește și se trase
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
odihnesti.Karon se lasă înduplecata de băiat și de căldură ademenitoare emanata de șemineu, însă când văzu pe fereastră că razele soarelui scădeau în putere,îi spuse dându-se jos din pat că trebuie să meargă acasă,înainte să se întunece sau mătușa o sa o certe pentru că a plecat. -Chiar trebuie să pleci ,o întreba baiatul.Nu cred că poți merge cu o astfel de zgârietura. -Nu am ce face.Te rog să îmi dai rochia, ca acum e uscata.Chiar
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
a trimis, hulindu-te, la moarte Greșala de atunci avem și-azi de plătit. Tu ne-ai purtat în spatele Tău crucea, Noi cuiele Ți le-am bătut în trup, Coroana cea de spini pe frunte ți-a fost scut Furia-ntunecase creștinilor Tăi mintea. Și a venit și ziua cu dovada Mormântul gol, mulțimea în genunchi, Ce greu e adevarul să-l înfrunți, La câtă nedreptate te împinge graba. Mulțimea de atunci te-așteaptă azi pioasă, Ne-ai dat la toți
RĂMÂI MEREU BLÂNDUL PĂSTOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359604_a_360933]
-
încercase ea să stea de vorbă cu băiatul, să-l provoace la o discuție apropiată, ca de obicei, să-l facă să spună ce are pe suflet, nu a reușit. - Ce e, puiul mamii? Ce este cu tine de te-ntuneci pe zi ce trece? - N-am nimic, ți se pare ție, mamă! - Crezi tu că nu te simt? Crezi că nu observ că ți-e gândul plecat cu sorcova? - Cu sorcova? My God! Ha, ha! Nici nu poți înțelege cât
ISPITA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359599_a_360928]
-
cu repeziciune pe lângă trup, de parcă aripa veșniciei i-ar fi atins generoasă numai pe ei în raport cu toate celelalte miliarde alcătuite din specia Homo sapiens sapiens, varianta degenerată în opinia lor. Orbiți de o vanitate ce îi stăpânește continuu și le întunecă mințile cumplit, securisto-masonii de azi au un unic principiu solid: vor să conducă tot, să stăpânească tot, considerându-se dumnezeii imuabili ai acestei umanități, umanitate care, din fericire, nu le aparține câtuși de puțin. Din păcate însă pentru întreaga omenire
DICTATURA OCULTĂ CU CIP PREFERENŢIAL A LUMII CONTEMPORANE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359719_a_361048]
-
de termeni specifici numai pentru ei înșiși și lojile lor anoste, atât - funcționează în mod înseriat, exact ca o banală rețea electrică studiată de elevi în manualul obligatoriu de Fizică din liceu. Înseriații aceștia însă conduc lumea prin „n” fire întunecate la culoare, pe care ei și le imaginează ca fiind, culmea, nevăzute și nebănuite de niciunul dintre componenții săraci cu duhul (cred ei) ai turmei planetare de sclavi pur statistici. Cu o putere financiară evidentă și cu un status dobândit
DICTATURA OCULTĂ CU CIP PREFERENŢIAL A LUMII CONTEMPORANE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359719_a_361048]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CLOPOTE NEGRE... Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 461 din 05 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Bat clopotele negre și-mi zguduie ființa, E condamnat la moarte din nou Fiul Preasfânt, Se-ntunecă pământul, mă-ncearcă neputința De-a curăți păcatul, cu-al deniilor cânt. Să scot toți prizonierii ispitelor din lanțuri, Să curăț vina oarbă ce-apasă peste lume, Să deschid omenirii ale iubirii glasuri, Ceasornicul vieții să bată lin în inimi
CLOPOTE NEGRE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359124_a_360453]
-
din priviri, ceva de-o răscruce Ce trebui’ trecută...Dar, neapărat! Mai spunea... că e bine, dar nu știe clipa Când goarna dreptății a triumfat! Se teme că nu a fost treaz...sau c-aripa Uitării de viață, l-a-ntunecat... Mi-a mai spus c-a-ntrebat și pe-amicii de lut... Nici ei n-au aflat bucuria cea mare... Iar eu, adevărul să-i spun n-am putut... Și-atunci, l-am mințit cu colivă și-o floare... Fetițo-ți mai
de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359213_a_360542]
-
coame cu luceferi. Când am paloșul la brâu, Iar pe umăr port o flintă, Tu, iubito, pune-mi frâu, Ca iubirea să se simtă. La întoarcerea acasă, Codrii să-i străbat călare Și în ierburi, ca o coasă, Să mă-ntunec la chemare. Tihna asfințind aproape La crepuscul de lumină, Să mă plângă-n râuri ape Și pădurea din colină. Când o lacrimă fierbinte O să-ți cadă pe obraz, Să nu uiți că-n necuvinte Stă mușcata din pervaz. Referință Bibliografică
LA ÎNTOARCEREA ACASĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359236_a_360565]
-
livadă cu mere aurii. Vreau să intru în livadă pentru a lua un măr, dar un oștean ca un heruvim cu sabie de foc rece prin fața mea și-mi spune ceva. Eu mă chinui să-l înțeleg, dar cerul se întunecă, apar stelele iar mai târziu zăresc niște semne ca acelea din ceaslovul popii și un glas răsună din adâncuri zicând : „ Fiara a fost slobozită ... ” Mă trezesc îngrozită, iar fiori reci îmi trec prin toate mădularele. Când încerc să-i povestesc
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
siberiană Proiect 1, 2 Tema 1, 2 10 Juvenili și/sau adulți vii vii 92. Phylloscopus inornatus (Blyth, 1842) Pitulice cu sprânceană galbenă Proiect 1, 2 Tema 1, 2 100 Juvenili și/sau adulți vii vii 93. Phylloscopus fuscatus (Blyth, 1842) Pitulice întunecată Proiect 1, 2 Tema 1, 2 10 Juvenili și/sau adulți vii vii 94. Phylloscopus schwarzi (Radde, 1863) Pitulice măslinie Proiect 1, 2 Tema 1, 2 10 Juvenili și/sau adulți vii vii 95. Sylvia atricapilla (Linnaeus, 1758) Silvie cu cap negru
ORDIN nr. 763 din 17 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/295806]
-
ceață. Nu credeam, că nucul, ce-și scutură frunza, În alte vitralii se cântă, sonore... De pică- Toate frunzele, ce-au înfrunzit-n astă lume, Tu uită, chemând, dragostea ce a fost, cât de mică... Nu credeam ierbii verdele-i întunecat, Într-un punct de tomnatic dispreț, pân-la rid, Așa sunt credințele și le măsor cu inima,-nfometat!.. Ce am să o iau, din tine, prin gând treierând... Lilia Manole Referință Bibliografică: TE BUCURĂ DE ORICE JAR NESTINS / Lilia Manole : Confluențe
TE BUCURĂ DE ORICE JAR NESTINS de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340267_a_341596]
-
roțile. Tu le-ai întors visele sorțile Inima mea, strigă iar nopțile ramul să-i dea visele, porțile, chip și nechip tălmăcindu-și cuvintele, șir de cocori printre nori rătăcindu-le. unde ești tu? unde-s izvoarele? lumi din genuni întunecă soarele, arse îmi sunt buzele, mâinile și nu mai știu cum să sting depărtările și din văzduh să cobor astăzi mările. Tu mă auzi? Sunt tăcere adâncă. Marea din mine tălăzuie încă... Dar undele mele prinde-le toate... sunt totuși
LA PORŢILE... de LEONID IACOB în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340513_a_341842]
-
lui, așadar nici nepoata renumitului pictor Tudor Cristache. Se făcuse o liniște mormântală. Maria începu să citească, oprindu-se din când în când și oftând. Tania arunca săgeți spre cea de la care aștepta mângâierile nedăruite atâția ani. Chipul Emiliei se întunecase și parcă îmbătrânise brusc. De fapt, toți cei prezenți o sfâșiau din priviri și, în același timp, admirau curajul Mariei de a-și trăda mama. Dan Simionescu urmărea cu atenție reacțiile Emiliei. Fusese pe lista lui încă de la început: observase
PROMISIUNEA DE JOI (XXII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340520_a_341849]
-
la nevoile copiilor. Aceasta este de părere că, la baza comportamentului irațional al fiecărui copil, stă sentimentul de deconectare. Acesta este cauzat de de un fel de durere pe care o simte: regret, frică, furie, frustrare etc, care îi poate întuneca abilitatea de a simți dragostea părintelui, atenția lui, crede aceasta. „Ce ne ajută pe noi, părinții, să ne simțim mai puțin frustrați și mai mult în control este să privim aceste reacții drept strigăte de ajutor. Ar trebui să ne
Copiii nu au nevoie de lucruri, ci de voi. Greșeala de a le cumpăra „tot ce vor” ca să fie „cuminți și mulțumiți” () [Corola-blog/BlogPost/338291_a_339620]
-
a putea face asta, trebuie să înțelegem că la baza comportamentului irațional al fiecărui copil stă sentimentul de deconectare. Acesta este cauzat de de un fel de durere pe care o simte: regret, frică, furie, frustrare etc, care îi poate întuneca abilitatea de a simți dragostea părintelui, atenția lui, bucuria pe care o regăsește în copil. Și când aceste sentimente apar, partea rațională a creierului copilului, cortexul frontal, se închide pur și simplu. În acest moment, noi, părinții, ne simțim foarte
Copiii nu au nevoie de lucruri, ci de voi. Greșeala de a le cumpăra „tot ce vor” ca să fie „cuminți și mulțumiți” () [Corola-blog/BlogPost/338291_a_339620]
-
Și totuși, ce fac eu pe străzi întunecate la ora asta? E 6 dimineața. Nu era mai bine în patul meu cald de acasă? E o dimineață de octombrie, iar eu alerg prin ploaia măruntă să ajung la o sală de fitness. Am mai fost la sala asta
„Ce nebuni se strâng aici într-o zi lucrătoare de toamnă?!” Secta corporatiștilor care transpiră la 6 dimineața () [Corola-blog/BlogPost/338399_a_339728]
-
Nu, nu, a râs înfundat Unchiu, tu ia cuțâtu șî taie-i capu. Un freamăt mi-a curentat fiecare fibră din mușchi. Mi-era rău. În viața mea nu tăiasem decât găini. Când trebuia să ajut la tăiatul porcului, îmi întunecam ochii și-mi astupam urechile pe dinăuntru. De ce n-oi fi plecat în lume ieri? - Nu pot... am bâguit. - Musai. Altufeli ce facem?! - O tai dumneata. - Io-s batrân, nu măi pot... Râdea mereu înfundat dar nu puteam să mă
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
la magazinele goale, acum admiram rafturile pline, dar cu buzunarele goale. Realitatea ne-a lovit în mod sălbatic și ne-a trezit din mirajul capitalismului: pufoaicele au dispărut și împreună cu ele și locurile de muncă, iar cartierul copilăriei mele se întuneca iarna de fumul scos de sobele celor deveniți șomeri, care își ardeau cizmele de cauciuc. Copiii amorțiți de frig, plini de funingine, alergau prin spatele blocurilor, căutând lemne sau orice putea să ardă în sobele de tablă aduse de părinții
Eu știam că portocalele cresc doar iarna. M-a sunat aseară mama: „Sper că e ultimul Crăciun pe care-l mai petrec departe de voi...” () [Corola-blog/BlogPost/338734_a_340063]
-
mână, mă scoate oricine! - Lasă, mă, io mă știe aicea toți. Zici c-ai vorbit cu gaboru, nici meliția nu te-ntreabă! Înțălegi? Dă banu și gata! - Omule, să-ți zic pe a dreaptă, noi astă sară plecăm, așteptăm să să-ntunece ca să trecem orașu, c-avem câmp luat la Hațeg. Fii sănătos! Gaborul s-a uitat cum pregăteau cei doi samarele și a-nțeles că nu mințeam. M-a tras de mânecă. - Fii atent, știu io că oile nu-i toate
A fost cât pe ce să ajung ginere la bulibașă. „- Adu fata aici, s-o văd, să vorbesc cu ea, că nu mă-nsor cu orice proastă...” () [Corola-blog/BlogPost/338798_a_340127]