1,988 matches
-
numește "dubletul psihic"; o rezonanță armonică se face auzită în profunzimea, în intimitatea oului individual. În ceea ce privește tema Complotului, vor fi evocate astfel, fără riscul de a greși, acele spaime ale copilăriei și persistența lor în coșmarurile adultului: teama de locuri întunecoase, de pereți fără ieșire, de gropi întunecate din care nu se poate ieși; teama de a fi dat pe mîna altuia, de a fi prădat, vîndut sau părăsit; teama de zmeu, de colții animalelor de pradă, de tot ceea ce strivește
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
p. 501 (8) În rest, se știe deja ce înțeleg printr-un ținut frumos. Niciodată un ținut de cîmpie, oricît de frumos ar fi, în ochii mei nu ar părea așa. Am nevoie de ape în cădere, stînci, brazi, păduri întunecoase, munți, cărărui greu de urcat și de co-borît, prăpăstii care să-mi fie aproape și să mă înspăimînte. Am avut această plăcere și am gustat-o în toată splendoarea ei cînd m-am apropiat de Chambéry. J.-J. Rousseau, Confesiuni
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ce se sparg de stînci, în depărtare...** B. de Saint-Pierre, Paul și Virginia, p. 288 (49) Valea este scăldată în aburi, începe să se întunece. Spre miazăzi, peste lac, este întinsă noaptea: uriașele stînci care îl închid sînt o zonă întunecoasă sub cupola monumentală de gheață care trece pe deasupra lor și care pare-se că mai ține pe loc, în pîcla sa rece și deasă, lumina zilei. Cele din urmă văpăi ale acesteia îngălbenesc numeroșii castani de pe stanele de piatră pustii
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
să mă îmbrac și după ce ne-am luat rămas bun, am plecat spre casă toți trei, fără coș și paner și fără patefon. Urma să le aducă ei după masă, căci fuseseră invitați la noi. Era o noapte fără lună, întunecoasă, de să-ți dai cu degetele în ochi. Noi am luat-o spre casă pe o străduță lăturalnică șoselei cu linia de tramvai. Deodată, tata s-a oprit în loc. Auzise ceva. I-a șoptit mamei să intre pe o portiță
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
apoi cu un zâmbet larg, fericit, arată spre un fel de ușă apărată de șiruri lungi de mărgele de lemn. Mihai măsură din ochi ușa și locul, își pipăi cingătoarea și, dând la o parte mărgelele, intră într o încăpere întunecoasă. După ce se obișnui cu lumina puțină, desluși în fața unei măsuțe joase doi turci stând comod pe pernele late din jurul mesei. Amândoi îi răspunseră făcând larg cu mâna gesturile de salut. Unul dintre ei se ridică în picioare, se înclină și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Stanca. Veniți după mine. Dinu le făcu semn lui Matei și lui Iordache. Mihai observă că se luase după ei și Constantin Brâncoveanu. Intrară în urma lui vodă în ceea ce spunea el că este odaia lui de reculegere. O cameră spațioasă, întunecoasă din cauza lambriurilor de lemn de nuc, cu covor de Ispahan pe dușumele, jilțuri, firide cu cărți, una spre răsărit cu un triptic sculptat în fildeș, un pupitru, o laviță mare din lemn bine lustruit cu multe perne pe ea. Umbla
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
părinții cu care vorbi unchiul pe unde a umblat. Și uite așa cade în baltă toată urzeala. Hai, Marico. Mă gândeam să aducem dascăli noi, să-nvețe coconii carte bună, schimbă el vorba, înainte de a ieși pe ușă. În coridorul întunecos își petrecu brațul în jurul umerilor Maricăi și o trase spre sine vrând să o sărute. Ea se feri fără să se opună de fapt: — Chiar așa, de ce tocmai povestea asta? — Uite-așa, îi ridică bărbia și o sărută lung pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de ascuns încât nici sieși nu și-l mărturisea. Prin fereastra în dreptul căreia stătuse Constantin Brâncoveanu intrau acum razele soarelui și-l cuprindeau în lumină pe spătar. — Prea multă lumină, zise întrerupând tăcerea și se trase într-un colț mai întunecos. — Mă gândeam, măria ta, să facem acum împărțeala plecând de la averea trecută de maica în testament, ca să nu fie zăbavă. Mâine o să aducem înscrisurile vechi la cancelarie ca să facem înscrisuri noi după învoiala de azi, astfel ca măria ta doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
caii din grajd și să-i înhame la sanie. Or fi mâncat surugiii? Și până atunci arată-mi ce cărți ți-a mai adus grecul domniei tale de pe la Odrii sau Stambul. Niscaiva istorii rare? Lipită de perete, într-un ungher întunecos, o ladă de piele de Cordova, ce ar fi fost în mod normal neremarcată, atrase privirile marelui stolnic. Ștefan tresări oarecum, speriat la gândul că unchiul și nașul lui știau tot ce se petrecea în casa lui. O clipă să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
etaje de promenade de fiecare parte a văii; scăldătorii se rătăcesc pe alei răcoroase mărginite de cireși, de carpeni mici, de stejari, de fagi, în mijlocul unei vegetații luxuriante. Mai sus, brazii și alte varietăți de conifere acoperă aceste bolți cu întunecoasele lor cupole, dominate la rândul lor de imensele blocuri îngrămădite pe vârful înzăpezit al munților. Din loc în loc se găsesc bănci, pavilioane, vile, chioșcuri cu forme elegante și variate; peșteri adânci unde tradiției locale îi place să recunoască foste bârloguri
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
rupestre evidențiază o serie de tehnici artistice (consacrate ulterior) executate prin suflare, amprentare, incizare, desen sau pictură, utilizând diferiți pigmenți și lianți, ce denotă inventivitatea nativă a acestor primi creatori. Mai mult decât atât, aceste imagini erau realizate în locuri întunecoase, slaba iluminare putând asigura și o anumită componentă mistică, ce potența caracterul simbolic al picturilor devenite elemente ambientale ale unor ritualuri necunoscute astăzi. Deși nu se știe cu certitudine starea de spirit pe care o trezeau aceste reprezentări, există totuși
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Singurul material de care dispunem în investigație este textul din fața noastră. Dar chiar și această afirmație nu este formulată corect; cititorii au doar cartea, hîrtia și cerneala, sau petele de vopsea de pe o pînză, lumina dintr-o sală de cinema întunecoasă, și ei trebuie să folosească acest material pentru a stabili structura textului. Faptul că un text poate fi divizat în trei straturi este o supoziție teoretică bazată pe un proces de raționare, pe care l-am rezumat mai înainte. Doar
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
imaginea Domnului sacru ne urmează când mergem ascunși. Proba este un simulacru. În proba singurătății de tine să te temi, și ve-i descoperi cine ești și ce însemni. O placă deschide tunelul în arcadă, strâmt și tenebros. Imaginea mormântului etern întunecos, simbol al eliberării spiritului în cosmos. -Ai învins spectrul morții du-te și triumfă terorii mormântului, aici pe locul sacrosant al sfântului. Cu capul înainte, neofitul se târăște spre lumea misterelor. O voce lugubră strigă în neștire: -Aici au pierit
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
a firii. Când privighetorile cântă și marea își freamătă valurile de argint, în carul tras de lebede, Apolon cu pletele în vânt vine în strălucire hiperboreeană. Revine în sanctuar la Pytia aducând suflare diafană, scoțând în lumină sufletele victorioase, din întunecosul labirint. Cu strunele de liră, inspiră cu adorație muzele. Întrupând frumusețea în spirit, coboară aducând glasul luminii călăuze. Trimite pacea, iubirea, lumina, speranța spre plaiul pământean. -Pace și lumină-de la Apolon hiperboreeanul. TELEPORTARE Prințul Mihail-arhanghelul, comandantul oștilor cerești de îngeri
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
TEROAREA Preotesele lunii, se instalară în Tracia pe muntele Kogainon, stăpânind valea ternarei și întunecatei Hecate. Femei suverane, bacantele avide de sânge și putere, cu frumusețea lor sălbatecă, prin vorbe mieroase își seduceau consorții atrăgându-i în pădurile dese și întunecoase, după ce își satisfăceau cu ferocitate dorințele îi aruncau în abis. Mai seducătoare și mai sadice erau Agloanice-marea preoteasă și Tessalina fiica ei-prințesa lunii. Seducătoare preotesele sângeroase ale lunii, însetate de sângele victimelor omenești, își amenajau sanctuare în văi sălbatice și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
sadice erau Agloanice-marea preoteasă și Tessalina fiica ei-prințesa lunii. Seducătoare preotesele sângeroase ale lunii, însetate de sângele victimelor omenești, își amenajau sanctuare în văi sălbatice și pitorești. În acea zi au ajuns pe malul marelui fluviu, la adăpostul deselor și întunecoaselor păduri milenare. -Să ne scăldăm suratelor-le îndemnă Tessalina preoteasa, prințesă a lunii. -Să ne scăldăm, să ne scăldăm-răspunseră în cor celelalte bacante. Formele nude ale sălbatecelor și frumoaselor preotese ale lunii, cu mișcări lascive se avântară în apa albastră
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
aia n-ai nici o grijă... Ai executat un ordin... - Taci din gură, zice Megherel pământiu. Înțelesei că era un secret al lor și nu mă mirai. Ca și în sat, ăsta nu putea trăi nici aici decât vârât în taine întunecoase... Afară o luarăm pe jos; Gheorghe simțea nevoia de mișcare. Mergea repede... - Mi-e prieten, zise el, vindeam braga în București, m-a ajutat să mă fac șofer ca el și să intru în Legiune. Neatent, răspunsei printr-o înjurătură
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un nas strâmb, o gură prea mare sau zbârcituri pe obraz, ca sa înțeleg că era bătrână. Am fost întrebat ce doresc și la răspunsul meu că vreau ochelari am fost invitat să iau loc pe un scaun într-o odăiță întunecoasă de alături. - Rețetă aveți? m-a întrebat doamna. - Nu. - Nu-i nimic. Ce vi se întîmplă? - Nu văd la tablă, i-am răspuns. - Sunteți elev sau student? - Sunt elev... - Și de când nu vedeți la tablă? - Demult. - Cât de demult? - Cred
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
irascibil. ― E doar o impresie, David? Marin șovăi. Își simțea mintea cețoasă, aproape lichefiată, îi fu greu și să se concentreze asupra întrebării puse. Privi în jurul lui, uluit de cât de neclar și îndepărtat părea totul. Oamenii erau ireali, sala întunecoasă. Podrage se aplecă înspre el: ― Nu îmi pot imagina ce ar putea merge prost în stadiul în care ne aflăm. Majoritatea conspiratorilor au fost prinși. S-a găsit ascunzătoarea Creierului, asupra căruia a început un atac direct. Orașul se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
suflet de om decât un cerșetor olog, ce sta pe o tarabă în Podu Mogoșoaiei [Calea Victoriei], în fața podului de lângă Sf. Vasile. Iar la toate curțile boierești erau porțile închise, ferestrele caselor deschise și în mijlocul curților se ridica fum gros și întunecos de la gunoaiele grajdurilor, cărora li se dăduseră foc, după ordin. La Sf. Ion, unde stau de ordinar birjile, nu era nici o altă birjă decât o singură caleașcă îmbrăcată pe dinăuntru cu mușama neagră, spre ferirea mușteriilor de molimă. De acolo
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
a stârnit o furtună pe mare, barca s-a răsturnat, iar eu m-am dus la fund. Când m-am ridicat din nou la suprafață, m-am izbit cu capul de barcă. Am început să plutesc la întâmplare. Noaptea era întunecoasă, valurile mari, eu nu prea știam să înot, și îmi era și frică. Deodată am văzut în depărtare o lumină și am ghicit că acolo e turnul bisericii Domnului nostru Iisus Hristos, din Iguape. I-am făgăduit atunci Domnului Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Apoi se așeză și el, făcând semn celorlalți. Lângă el veni bătrânul, apoi fata nopții, dar nimeni nu-l privea pe d'Arrast. Se ghemuiseră în jurul pietrei, tăcuți. Numai vuietul fluviului urca până la el, prin aerul apăsător. Din colțul lui întunecos, d'Arrast asculta, fără să vadă pe nimeni, și zgomotul apelor îl umplea de o fericire năvalnică. Stătea cu ochii închiși, salutând, plin de bucurie, propria-i forță, salutând, încă o dată, viața care începea din nou. Undeva, foarte aproape, izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pe care le înainta zilnic anchetatorilor ? Deși poate fi găsită și o astfel de legătură... rămă sese, totuși, mai curând femeie decât artistă. A trecut, probabil, în cele câteva luni de muncă intensă asupra ei înseși, în celula rece și întunecoasă, prin teritoriul care era sau ar fi putut, eventual, deveni... artistă, doar atunci ? Din nou mediocră, apoi ? Desenele sau pânzele acelea se născuseră : reale și iluzorii, precum marile întâlniri cu noi înșine. A înțeles abia atunci. A dobândit, chiar dacă pentru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aude decât, din când în când, râsul mic al diavolilor, iepurașii iuți, cruzi, cu trofeele noii genetici. Tovarășa Sia, cine este fiul vostru ? Un ingineraș astenic, salarizat, un bufon melancolic, disprețuit de temniceri, un evadat ratat, ascuns într-un tren întunecos și captiv ? L-aș putea vedea intrând, brusc, pe ușa compartimentului. Ochii umezi, de copil curios, senini, senini, contrazicând ororile din care s-a născut și între care se mișcă. Dar voi regăsi puterea, știu, voi primi totul cu bucurie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
asinului întrevăzut, o clipă, în fereastra care încă se zbate, dar recade repede, istovit, în apele negre. Forfota unei gări albe, detenta și jocurile vacanței, trenul lunecând lin, ca pe mătase. Așteptarea, peronul, amurgul veninos al unei săptămâni fastuoase. Faleza întunecoasă, albastră sub ochiul cretos al lunii. ...Abia de reușește să salte nițel ceafa pe marginea patului, revede masa, ușa albicioasă, fereastra, apele vineții ale serii. Ultimele clișee ale zilei. Plaja perfect plană, cerul albicios. Femeile țâșnind, jeturi sticloase, la fiecare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]