1,518 matches
-
de mandarini va rămîne veșnic un popor minor". Cum adică? Și Comuna din Paris, cu insolenta ei pretenție de a schimba lumea, cu proclamarea vremurile viitoare ce cîntă clipa în care Franța va fi îngenunchiată, teritoriul ei amputat iar armata învinsă?! Comuna întruchipează suficient de bine legătura ce unește înfrîngerea și ridicarea maselor, prăbușirea puterii Statului și rebeliunea cetățenilor. Intelectualii au vibrat la unison cu burghezia doar nu erau fiii ei? dinaintea umilirii națiunii. În același timp, și-au înălțat glasul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aduce succesele sale la femei"203. (Și aici întîlnim, în locul rațiunii, asimilația: Robespierre seduce femeile, deci seduce mulțimile, care sînt femei!) Dar ceea ce provoacă admirația sa necondiționată este întoarcerea lui Napoleon din insula Elba. Iată că un om izolat și învins, lipsit de aliați și de mijloace, debarcă însoțit doar de o mînă de supuși fideli într-o țară în care pacea fusese restaurată și al cărui rege își asigurase deja sprijinul unei părți însemnate din burghezie, poliție și armată. Îi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pe cîmpurile de bătălie pe care le părăsea victorios. Dacă la 20 ianuarie 1800 mesagerul sosit la Paris de la Marengo ar fi anunțat că Napoleon a fost înfrînt iar armata franceză în derută, toți ar fi apreciat că un general învins nu poate rămîne prim-consul și ar fi decis pe loc înlocuirea lui. Mai recent, insuccesul relativ al referendumului organizat după revolta studenților din mai 1968 l-a obligat moral pe generalul de Gaulle la o retragere prematură. Neputîndu-se sprijini
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
308. Șansele unei astfel de evoluții sînt, evident, minime. În locul alianței dintre opinie și rațiune, avem de-a face cu o rivalitate care crește, devenind tot mai vizibilă. Extrapolînd, ne-am putea închipui o epocă în care tradiția, năruită și învinsă, și rațiunea științifică amenințată și împuținată nu vor fi decît anexe ale opiniei. Atunci o clasă de oameni politicieni-ziariști, filosofi-ziariști, oameni de știință-ziariști vor dubla și vor înlocui, în ochii publicului, clasa oamenilor politici, a filosofilor, a savanților și vor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
atenție execuția, atât din față, cât și din profil; după ce dobândește această capacitate de autocontrol, pacientul asociază săculeții cu nisip, ce pot fi plasați la început pe umeri, apoi și pe cap, cu scopul de a crește rezistența ce trebuie învinsă. Alungirile pot fi executate și din pozițiile așezat pe genunchi, din stând sau din mers. Menținerea poziției alungite a coloanei vertebrale se realizează prin atârnat la scara fixă, pacientul trebuind să execute și mișcări ale membrelor inferioare, atenția rămânând însă
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
moldovenească, care este de origine latină. Asemănător se exprimă și viceguvernatorul Basarabiei din acea vreme, Filip Vighel: „Eu am avut ocazia să studiez sufletul moldovenilor. Acești rumâni sau români, după cum își zic ei, se trag din coloniștii romani și slavo-dacii învinși de Traian. În limba pe care o vorbesc, predomină limba latină”. Iar despre boierii basarabeni afirmă cu dispreț că „nimeni dintre ei nu știe rusește și n-a avut curiozitatea să vadă Moscova sau Petersburgul”, iar Alexandru Sturza, „nu-și
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și nou. Substanța epică este autentică, iar confruntrea eroilor, caractere puternice, ia aspecte cvasiepopeice. Tonul este calm, obiectiv, povestirea păstrează o cadență vie, neobosită. Monumental în negativitatea sa, dar perfect veridic, Onufrie Gânj e un autocrat primitiv și brutal care, învins, ajunge în pragul demenței, răzbunându-se prin provocarea unei inundații, în care el însuși piere. Adversarul său, Simeon Armașu, aparține galeriei eroilor tenaci și răzbătători, dar, în final, el cunoaște o transformare - insuficient motivată epic -, ce-l face să ia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
au trăit aceiași neliniște specifică celor învinși pentru soldații pierduți și pentru tezaurul epuizat. Pe de altă parte, nu li se dă șansa de a se bucura de gloria armelor, deoarece o parte însemnată revine soldaților căzuți în luptă care, învinși fizic, rămân neînvinși în sufletul lor. În realitate, chiar dacă ar fi avut posibilitatea de a se păstra nevătămați în fața loviturilor dușmane, și de a scăpa astfel morții, nu ar fi evitat să fie în egală măsură curajoși. Comandantul care a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
armata romană a fost înfrântă, vina se datorează păcatelor poporului: Dumnezeu l-a pedepsit tot așa cum l-a pedepsit cândva pe prevaricatorul Israel, cu sabia lui Nabucodonosor: „Barbarii sunt puternici din cauza păcatelor noastre. Din cauza viciilor noastre armata romană a fost învinsă; și ca și cum toate acestea nu ar fi suficiente, războaiele civile cu masacrele lor, au făcut mai multă distrugere decât sabia dușmană. Săracii izraeliți, în comparație cu care Nabucodonosor este numit servitorul lui Dumnezeu (Ier 25, 9)! Cât de nefericiți suntem noi, cei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fricii care-l cuprinde se pierde În bezna sărăcită de gânduri.” (Alain) Cine nu intră În apă nu-nvață să-noate. (Obstacolele, dificultățile nu le poate depăși decât cel care a fost pregătit să le Înfrunte: „Fricosul e pe jumătate Învins”.) „Dacă nu aștepți imprevizibilul, nu vei găsi niciodată adevărul.” (Heraclit) Nu trebuie să-ți fie teamă decât de greșelile tale. Pentru că, ne spune un alt proverb, „Răul ce și-l face omul singur nu-l poate desface nimeni”. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de propria-i umbră până cade epuizat, nevăzând În ea altceva decât imaginea lupului, adică obsesia temerilor sale dintotdeauna. Dacă despre cel care vede primejdii acolo unde ele nu există de fapt se spune că este „un om pe jumătate Învins”, În schimb, despre cel care Îndrăznește, chiar mai mult decât ar trebui, se afirmă că „a câștigat pe jumătate”.) Până nu Încaleci calul, nu-i cunoști năravul. (Firea omului o cunoști nu atât după vorbele, cât după faptele sale: „Câtă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
scriitor cu vocație. Nu cred că, obsedat de literatură, scriitorul trebuie să mai creadă În necesitatea unei revoluții colective, permanente, În cadrul căreia noțiunea de dușman să prindă viață. Nici să se reprezinte prin instanțele mediatoare de care uzează ca nobilul Învins. Nu știu, gîndindu-mă la romanul francez de azi, dacă definiția lui Viart e corectă. Mai degrabă spectaculoasă. Literatura trebuia, o dată și o dată, să renunțe la pretenția de a avea dreptate. Adevărul e bun pentru proști, spunea cineva În Being John
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sic! - Goncourt, și proprietarul unei fermecătoare egerii, Lucie Combes) și exeget (poetul ratat Marc-Antoine Marson care strecoară malițiozități la adresa scrierilor lui Pilaster, la a căror ediție critică lucrează), Încheiată, fulgerător, dar la fel de elegant, cu moartea scriitorului (a unui alter ego Învins În lupta cu limbajul, a unei vârste prea fragile, concret, a acestui Thomas Pilaster al cărui cadavru a fost găsit cu un coupe-papier Înfipt În gât). Autopatișă, ironie, la prima vedere, romanul lui Chevillard este și o autopanoramă, o parabolă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din Charenton înseamnă mai mult decât un act politic, este actul acelei ființe nesupuse și tulburate, veșnic incontrolabile, care e omul cu mințile rătăcite. Chiar dublându-și dispozitivele de supraveghere, în fața lui, puterea se arată neputincioasă și va fi întotdeauna învinsă. Victorie a bolnavilor rătăciți... a ființelor lipsite de orice instinct securitar. În fața lor, lanțul de opresiuni se defectează. Dar cu ce preț! Acela al spiritului care se întunecă. Și cum l-aș putea uita pe acel om simplu care, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
prin care Caragiale dezvăluie imoralitatea vremii. Speriată de șantaj și pentru a păstra aparențele, Zoe face uz de lacrimi, leșinuri și alte arme din arsenalul lamentației feminine. Pendulând între soț și amant, conduce din umbra toate sforile politicii din judet. Învins, Cațavencu e consolat de d-na Trahanache cu perspectiva "altei camere"; comportamentul natural, fără ranchiună este explicația puterii de seducție pe care o exercită asupra tuturor celor din jur. Nae Catavencu este un arivist, care umblă cu "machiavelacuri" si este
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
persoanele care Îi cad victime, nu sunt nenorociri, ci acte sau ritualuri de Încercare la care este supusă ființa umană, inevitabile În decursul existenței acesteia. Prin ele, persoana iese mai Întărită și mai Înțeleaptă, sau sfârșește prin a cădea definitiv Învinsă. Spre deosebire de morala Antichității clasice, precreștine, care vedea În situația tragică rezolvarea vinovăției și, prin aceasta, restaurarea umanului, morala creștină oferă o nouă perspectivă. În conformitate cu morala creștină, condiția umanului trebuie păstrată și salvată ori de câte ori ea este amenințată. Persoana umană, creație a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și regretul. Acest tip, cu o tentă de „reverie melancolică”, are tendința de a se refugia și de a trăi În trecut, refuzând realitatea de care adesea se simte străin sau din care sentimentul izolării sau al excluderii, considerându-se, Învins sau victimizat; dă tipul revoltat este tipul hiperactiv, opus atitudinii de pasivitate a nostalgicului. El este orientat către viitor. Este tipul și modelul de viață activă, combativă, specifică descoperitorului, omului politic, aventurierului sau revoluționarului. Toate aceste trăsături sunt forme mascat-sublimate
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
iubire” au, la Bacovia, 12 și, respectiv, 16 ocurențe. Dar peste jumătate din fiecare evocă fie un „amor defunct”, fie o „iubire” devenită „trecut pasional”. „Amorul” de mai multe ori moare decît renaște, iar „iubirea” e de mai multe ori învinsă decît învingătoare. Deși inevitabilă, concluzia că la autorul Scînteilor galbene dragostea e un sentiment epuizat devreme necesită cîteva precizări. Bacovia a iubit și a jinduit mereu la iubire. în toată opera sa nu dai decît peste două izbucniri de misogin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ci pur și simplu la schimbările meteorologice, la raportul dintre ele și sănătate. Tema a mai fost abordată de Barbu Nemțeanu în „De vorbă cu trupul meu”. Bacovia amintește, în poeme, de mîinile („Pierdut, mă duc și eu, cu brațele învinse”), de pieptul („Paloarea, mutismul minează al meu piept”), de fața („Pudrat pe-o eczemă ce fața mi-o sapă”) și, mai ales, de creierul său: „Iar creierul ardea ca flacăra de soare”; „în creierul meu plînge un nemilos taifas”; „Și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
necunoscuți, disociez între adevăr și minciună, între aspirații și posibilități. îmi trec prin minte devize, formule, vorbe tari, ironii, care mă urmăresc și în casă și la plimbare, de unde, nu o dată, mă întorc la fel ca poetul, „pierdut”, „cu brațele învinse”. Gîndindumă la mine, aș vrea în unele momente, să pun punct gîndului, să-l încui în interiorul meu, neștiut, cum pune punct Bacovia poemului său, însă gîndul nu vrea să se liniștească, se zbate, se răsucește, se complică. De la o vreme
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poate face altceva decît să se instaleze în problematică, căci aceasta îi este moștenirea"23. Sîntem moștenitorii problematicii; trebuie acum să devenim păstorii ei. III Noua conștiință 1 Europa dintîi O Europă a murit în 1945, zdrobită sub ruinele națiunilor învinse sau eliberate de învingătorii și eliberatorii deveniți între timp cele două super-puteri mondiale. În acel moment ideea europeană va ieși din negura în care era exilată din secolul al XVI-lea și va afla un început parțial, limitat și circumspect
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
întărite de selecție sunt depășite de condițiile moderne de viață: tehnologia care transformă intențiile individului în acțiuni instantanee, luând prin surprindere mecanismele biologice de disipare a agresivității, de exemplu (omorâm un om fără a-i da șansa să se declare învins, să se supună sau să cerșească iertarea); creșterea dimensiunii grupurilor umane până la insuportabil, individul rămânând fără repere (teritoriu, familie, cămin etc.), adică un străin printre alți străini, ceea ce va declanșa în continuu instinctul agresivității; haina culturală alcătuită dintr-un număr
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Prometeu)]. Urmînd însă profunzimea adevărului simbolic, principiul răufăcător nu este niciodată integral și iremediabil opus celui binefăcător, fiind atît de predominant, încît este capabil să penetreze chiar și principiul opus lui, care rămîne din cauza aceasta fecundabil și poate fi deci învins. Acesta este modul în care simbolul "soarelui-tată" este opus și în același timp legat de simbolul "soarelui-mamă", acesta avînd aceeași semnificație ca și simbolismul "pămîntului-mamă", astfel că cele două simbolisme se unesc într-unul singur sau cel puțin sînt susceptible
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ele, deoarece acestea se află în slujba lui și au devenit motive ale acțiunilor lui. Dar pentru ca forțele sublime să fie la cheremul lui, trebuie însă ca, grație combativității elanului său animant, tentațiile subconștiente să fie iar și iar suprimate, învinse, ca "demonii" să fie deciși ei în slujba lui, ca orice intenționalitate animantă să fie permanent transformată în energie supraconștient motivantă, ceea ce mitul hindus exprimă prin reprezentări sculpturale și prin atitudinea caracteristică a lui Buddha, stînd jos și cufundat într-
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
el iese deci din sfera responsabilității. De asemenea, încă din tinerețea unui popor, instituțiile culturale pot fi distruse de un invadator. Dar cultura nu rezidă în instituții și s-a întîmplat foarte frecvent de-a lungul istoriei ca popoare temporar învinse să-și fi învins în esență învingătorii și să fi dat culturilor acestora un nou elan, reîntinerindu-le. Cruzimea face parte din temporal, iar justiția din esențial. Aceasta pînă în punctul în care nenorocrile temporalului cauze frecvente de prăbușire pot
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]