2,811 matches
-
scăldat, având în fundal un peisaj colinar, deasupra căruia se încorda un cer de vară și o împunsătură de dogoare făcea să strălucească atât de întunecat puzderia de frunze ale copacilor de pe țărm. Tata avea un zâmbet larg, fericit, pe sub șapca lui cu cozoroc, iar mama își ascundea temerile, arunca priviri prudente dincolo de parapet și curentul stârnit de barca în mișcare îi flutura eșarfa. Domnul Hackler ședea la volan în slip, norii de fum scoși de țigara lui pluteau în spatele părului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
acest moment de liniște pe care-l puteam folosi ca să mă gândesc la ceea ce făceam. În loc de asta, m-am pomenit uitându-mă țintă la șofer și întrebându-mă dacă are 90 de ani cum părea fără îndoială, de unde își cumpărase șapca plată care credeam că a existat doar în filmul Steptoe and Son, dacă a discutat problema copiilor cu soția sa înainte de a se căsători. Intuiția mea a fost confirmată când o luă la stânga pe Battersea Bridge, în direcția opusă casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fost în Schoeneberg În luna mai... „În cartea despre carne, se cuvine să vorbești de Johann Tzindl, o speță de țăran corcit. E gaza mea din Oberholabrun, - ține să mă limpezească Ferdinand Sinidis și continuă să mi-l recomande: Are șapcă de flanelă neagră cu două clape laterale, pentru urechi. Parcă are și n-are mustăți. Ochii și nasul sunt și nu sunt la locul lor. Bărbie nu prea se vede și chiar dacă se observă vreuna, nu merită să vorbești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
el. — Da’ Guy Domville cine-i? — Tre’ să fie erou’ principal, fi’ncă Alick joacă rolu’ - așa zice pă afiș. — Bravo lu’ Alick! Doi cântăreți ambulanți, În paltoane zdrențăroase, unul cântând la o vioară prăpădită, celălalt din gură și Întinzând șapca pentru a aduna monedele, trecură pe lângă coadă. Cel cu șapca interpreta cu glas tare, răgușit, o melodie dintr-un muzical cunoscut: „De unde-ai pălăria? De unde oare? Că tare e hazlie Și În stil mare!“ Se auziră urale, În timp ce ușile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
principal, fi’ncă Alick joacă rolu’ - așa zice pă afiș. — Bravo lu’ Alick! Doi cântăreți ambulanți, În paltoane zdrențăroase, unul cântând la o vioară prăpădită, celălalt din gură și Întinzând șapca pentru a aduna monedele, trecură pe lângă coadă. Cel cu șapca interpreta cu glas tare, răgușit, o melodie dintr-un muzical cunoscut: „De unde-ai pălăria? De unde oare? Că tare e hazlie Și În stil mare!“ Se auziră urale, În timp ce ușile de la galerie se deschideau și mulțimea se repezea Înăuntru. Imediat lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
domnu’, nu fi așa! Se strânseră În jurul lui, pipăindu-i hainele. Simți duhoarea parfumului ieftin și a respirației urât mirositoare și se trase Înapoi. Hei, lăsați-l pe domnu’ În pace, fetelor! Dați-i drumu’ de-aici! Un tânăr cu șapcă de stofă și un palton lung și jerpelit, cu guler de blană care năpârlea, se interpuse, izgonindu-le pe femei. Henry tocmai voia să Își exprime recunoștința, când salvatorul său adăugă: — Nu-l interesează de-astea de-alde voi, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
anuleze lecția din după-amiaza aceea. Pentru un moment se Întristă, apoi se gândi: de ce n-ar ieși singur pe drumul de la malul mării? Ultima dată se descurcase destul de bine. În consecință, Îmbrăcă pantalonii bufanți și sacoul Norfolk, Își puse o șapcă de stofă moale și scoase bicicleta din grajdurile unde o ținea, În spatele hotelului. În loc să le ofere celorlalți oaspeți motiv de amuzament Încercând să urce pe ea pe alee, În văzul celor de la ferestre și balcoane, o duse de ghidon, scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
într-o colonie penitenciară, de parcă povara învățatului le-ar strica somnul cel mai dulce; la mine, însă, spaimele din pauză din curtea școlii nu au devenit niciodată coșmaruri capabile să-mi tulbure somnul. Când eram copil, când nu purtam încă șapcă roșie de gimnaziast și nu colecționam poze din cutiile de țigări, de îndată ce vara promitea din nou să fie nesfârșită, mă apucam să construiesc, picurând nisip ud, pe una din plajele situate de-a lungul golfului Danzig, turnuri de înălțimi diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cale-afară; unul care merge cu turma, dar ale cărui gânduri vagabondau întotdeauna în altă parte. În plus, mutarea de la școala primară la școala medie făcuse din mine un conradiner. Aveam voie, cum se spunea, să merg la gimnaziu, purtam tradiționala șapcă roșie de gimnazist, împodobită cu C-ul auriu, și mi se părea că am motive să fiu mândru, tot mereu cu nasul pe sus, fiindcă eram elev al unei prestigioase instituții de învățământ, căreia părinții trebuiau să-i plătească banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
al crimei organizate, nu voiau apară în fotografie și s-au mulțumit să pună să fie înlăturate toate pagubele suferite de fațada băncii. Căci se voia, firește, ca aceasta să-și redobândească prestigiul, cel puțin pe dinafară. Tânărul uscățiv cu șapcă cu cozoroc și îmbrăcat în salopetă care stă sigur de sine pe schela din țevi de oțel și cuprinde lumea cu privirea sunt eu, cu puțin înainte de reforma monetară. Un autoportret într-o postură activă. E drept că etajele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
odată cu straturile de praf, glorie și a permis să se prescrie certuri trebuie înlăturat din câmpul vizual, pentru ca, ajutat de amintirea de acum despovărată, să apară în cadru acel tânăr bărbat care, prin 1955, poartă ba o bască, ba o șapcă și încearcă, cu cât mai puține cuvinte, să alcătuiască o frază de început. Nu că și-ar fi părăsit teritoriul marcat de mirosul pământos al lutului și de praful de ghips, dar, fără s-o fi vrut propriu-zis, și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pretențios. Totul foarte relaxat. Era limpede că James nu dădea acestei ocazii marea importanță pe care o merita. Mi se părea anormal. Nefiresc. Era ca și cum un călău ar fi venit la muncă îmbrăcat într-o cămașă hawaiiană și cu o șapcă de baseball cu cozorocul întors la spate, rânjind cu gura până la urechi și debitând bancuri cu „Cioc-cioc! Cine-i acolo?“. James a sunat la ușă. Am inspirat profund și m-am dus să deschid. Inima-mi bătea să-mi sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
burta În stînga, pe rezemătoarea de care-mi sprijinisem eu cotul de medic. L-am lovit scurt, cu cotul. Îl mai lovesc și-acum, după unsprezece ani, și geme. Cu toate că stau la etajul șase, de unde zăresc tramvaiele, căciulile, pensionarii cu șepci de baseball, pe una scrie Thriller, cîinii, cărucioarele, vălătucii de funingine În tornade de gunoieri, discoteca cu firma luminată ritmic NEVADA, și studentele sau ce sînt cu pantofi cu botul lat și decolteu care m-a stupefiat de mic. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În stația Universității.” Vocea metalică din tavanul vagonului. Clicul microfonului care se Închide. Priviri speriate. Metroul nu oprește, Într-adevăr, dar Încetinește suficient pentru a zări pe peron cel puțin o duzină de indivizi Îmbrăcați În uniforme de camuflaj, cu șepci și bocanci Înalți, legănînd alene bastoane albe. Au aerul soldaților americani din trupele speciale de intervenție peste tot. Și e firesc să poarte uniforme de camuflaj, În stația de metrou de la Universitate sînt foarte mulți copaci. Timp de patru, cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
purtător de funcție, infectat și Înconjurat de prostie, o prostie primitivă și abisală, de datul din coate și fălci, de neaoșul și irevocabilul servilism, personaj ce poartă cu demnitate un tricou pe spatele căruia scrie Mercedes. Tot așa cum pe cozorocul șepcii de baseball a unui moș bîlbîit, ireversibil cretin, fost turnător, peticit abominabil și vecin cu mine, scrie Logitech. S-ar putea reproșa filmului cîteva lucruri mărunte, care nu-l Împiedică Însă să fie excepțional. E ca la femei. O femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Trăiesc pentru plăcerile tale non-stop. Lămîia combate transpirația. Să te dai cu lămîie la subsuori? Și-n ceai ce mai pui? VÎnd autocar neoplan. Preț discutabil. Rădăcina mărește sînii, OZN-urile invadează România, românii merg tot mai des la WC, șepcile lui Ceaușescu se vînd bine, patru sute de mii bucata fără cozoroc, 6 sfaturi pentru abdomen plat, 15 moduri prin care să vă simplificați viața și să deveniți fericiți, sfatul nr. 7: nu cumpărați șosete colorate, nr. 15: alegeți perna potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu un Parker la fel de mototolit ca Val Kilmer/Jim Morrison, chior de beat tot timpul și care, dacă e să judeci după coloana sonoră, nici măcar nu cîntă cine știe ce. Bine c-a mai scăpat lumea de-un bețiv, mîrÎie spectatorul cu șapcă amfibie dînd pe gît o bere Ursus. Fiindcă muzica lui Bird, ca a oricărui deschizător de drumuri, nu-i lesne de-nțeles, nu e Benny Goodman, Amstrong ori Ella Fitzgerald, nu excelează prin melodicitate, iar Eastwood a mai și reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ca altădată, rolurile se inversaseră, ea stăruia, el o lăsa să se apropie, o respingea cu brutalitate, iar o lăsa să se apropie. Ea înghițea fără o replică, mergând alături de el cu mâinile vârâte în buzunare până la coate, cu o șapcă băiețească maronie acoperindu-i oblic părul foarte negru. Suferise întotdeauna de frig și era iarnă. Într-o zi în care i-a spus că nu mai suportă frigul, a luat-o la el. Când și-a dat jos paltonul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spre el. Își puse jos valiza și, când vehiculul se apropie ridică rugător degetul mare. — Mergeți cumva pe aproape de Winshaw Tower? întrebă el când geamul șoferului coborî lăsând să se vadă un bărbat cu tenul măsliniu, proaspăt ras, cu o șapcă plată și un Barbour verde. — Merg până la aproape un kilometru de el: mai mult nu mă apropii, spuse bărbatul. Urcă. Merseră câteva minute în tăcere. — Urâtă noapte, spuse în cele din urmă șoferul, pentru un străin să se rătăcească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vodcă. — Cocktailul! zise Kay, lăsîndu-și jos geanta. Se uită la ceas. Era cinci și un sfert. Binkie Îi surprinse expresia. — O, la naiba! Nu răspund de ficatul tău, dar al meu merge Încă În orele de pace. Kay Își scoase șapca. Era Îmbrăcată În uniformă, la fel ca Mickey și Binkie, pregătită de lucru. Dar cabina avea o sobă și o lampă care șuierau, și era foarte cald; se așeză În fața lui Binkie, Își desfăcu haina și slăbi nodul cravatei. Mickey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mea, domnișoara Helen Giniver. Nu da mîna cu ea! Și-așa crede că sîntem o familie de vagabonzi. Domnul Standing zîmbea. Era Îmbrăcat Într-un costum albastru de cazangiu, murdar, cu panglici de medalie soioase pe piept. Își scosese o șapcă mototolită și-și aranja părul pe care Julia i-l răvășise. — Mă bucur să vă cunosc, domnișoară Giniver, zise el. Mi-e teamă că Julia are dreptate În ce privește mîna mea. V-ați uitat pe-aici? — Da. — Stranie meserie, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
două rînduri, cu nasturi lustruiți din bronz, ca o haină marinărească. Se duse la oglindă, se rujă, se pudră, și-și ridică gulerul. Își prefiră mîinile critic prin părul umed, apoi trase dintr-o grămadă de mănuși și fulare, o șapcă din catifea moale, neagră, o puse pe cap și-și vîrÎ părul sub ea. — O să regret asta mai tîrziu, zise ea, după ce părul o să se usuce În toate direcțiile. Surprinse privirea lui Helen. Nu arăt ca Mickey, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Nu arăt ca Mickey, nu-i așa? — În nici un chip ca Mickey, rîse Helen pe un ton vinovat. Și nici ca un deghizament masculin, de scenă? — Mai curînd ca o femeie Într-un film de spionaj. Julia Își potrivi Înclinarea șepcii. — Ei, dacă n-o să ne aresteze pentru spionaj... Știi ce, hai să luăm cu noi restul vinului. Mai rămăsese o jumătate de sticlă. MÎine n-o să mai vreau să beau, și abia l-am atins. — Asta Într-adevăr o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
paisprezece, cincisprezece - acum! Deschiseră ochii și clipiră. — E mai bine așa? — Nu cred. E Întuneric ca-n fundul iadului. Își aprinseră lanternele și coborîră treptele. Figura Juliei apărea În toată paloarea ei, stranie, Încadrată de liniile gulerului ridicat și ale șepcii. Unde vrei să mergem? Întrebă ea. — Tu ești veteranul În chestiile astea. Alege tu. — Bine, zise Julia, hotărîndu-se brusc. O luă pe Helen de braț. Pe-aici. O luară la stînga, pe Doughty Street, apoi la stînga, pe Gray’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ți-e frică? — Da! Oricine ar putea să apară din bezna asta. — Dar dacă noi nu-i vedem, nici ei nu ne văd. În plus, ne-ar lua, probabil, drept fată și băiat. Săptămîna trecută am ieșit cu haina și șapca asta, și o cocotă, care stătea În pragul unei case, a crezut că sînt băiat și mi-a arătat un sîn cu lanterna. Și asta era În Piccadilly. — Sfinte Dumnezeule, zise Helen. — Da, repetă Julia. Și n-am cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]