9,251 matches
-
pe Ninagawa la realitate și a-l scoate din letargia în care se complace. Deși nu e amoroasă, și nici măcar de prietenie, relația dintre cei doi pare una de inițiere reciprocă în jungla realității în mijlocul căreia trăiesc. Hebi ni piasu (Șerpi și cercei), romanul (deși poate nuvelă ar fi mai potrivit) lui Kanehara e plin de violență, durere și superficialitate. Personajul ei principal este Rui (o abreviere a numelui firmei Louis Vuitton, faimoasă în Japonia și simbol al consumerismului fără limite
Literatura tânără în Japonia - Între comerț și artă by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/11124_a_12449]
-
râsul copiilor", ne declară tânăra Rui. Eroina se îndrăgostește (deși termenul e impropriu, pentru că principala ei caracteristică este că nu poate avea sentimente atât de profunde precum dragostea) de Ama, un punker la care o fascinează limba despicată, ca de șarpe, și pe care se decide să îl imite. Rui începe îndelungatul și durerosul proces de despicare a limbii, timp în care face bani participând la petreceri ca hostess pentru oameni de afaceri, îmbrăcată în kimono, ca o gheisha modernă. Cei
Literatura tânără în Japonia - Între comerț și artă by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/11124_a_12449]
-
coji de portocală/ are coada dublă părul ei/ e desfăcut de răsuflarea mea precipitată// ridic în stânga și în dreapta alți nori/ mai violeți mai verzi mai pătrățoși// un pachebot mă poartă spre insula pe care/ zodiacul meu se încrucișează cu un șarpe/ unde nesperata glorie se intersectează/ cu epuizarea nesfârșitelor orgasme// acolo unde laba leului despică meridiane// coboară înserarea jarului tutunului/ se preface în cenușă pulverizarea ei/ se preface lent în note muzicale// reașez pipa în tablou/ și fără îngăduința distinsului maestru
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
muzicale// reașez pipa în tablou/ și fără îngăduința distinsului maestru/ reformulez inscripția/ așadar: ceci est une pipe véritable". Compoziția acestui poem se întemeiază pe un imaginar de factură suprarealistă. Ea este populată de elemente specifice picturii lui Magritte (leul, sirena, șarpele, norii) și conține asocieri incompatibile (,aprind tutunul cu o așche de gheață"). Dincolo de acest cadru suprarealist se degajă însă tristețea unui om care, în singurătate, meditează la toate aceste lucruri, eventual, cu un album al lui Magritte în brațe. Poezia
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
numai cu vin roșu să o stropiți în gând./ Când lacome batoze îmi vor zdrobi o coastă/ În care stai închisă, în spicul cel mai plin,/ Iubita mea, de mine te vei desprinde castă,/ Primind în dar grădina și-un șarpe mai puțin." (p. 11). Foarte atent la ce se întâmplă în jurul său, tânărul poet pare uneori a-i pastișa pe marii poeți ai timpului său. Alb, galopând pare a fi unul dintre acele poeme în metrică populară, scrise parcă în
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
Ravvi (“...la anu’ poate vreo cruce/servind drept material didactic” - Angusta, Sfântă Tristețe, p. 9 - “an gusta” sugerând, dublu: și “augusta”, Imperiala și Demiurgica Misiune a Învățătorului Hristic dar, pe cealaltă față a simbolului, fiind înscrisă “mangusta”, cea care ucide Șarpele Înțelep ciunii: “Să fiți înțelepți precum șerpii și blânzi precum porumbeii”, se adresează Hristos, catre Sfinții Apostoli, trimiși intru Misiune!) - se produce catastrofă continuității generațiilor, cu automatisme fie tiranice, fie înregi mentat-iresponsabile: “Recrutarea elevilor se va face/prin grijă organizațiilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
vârstă pe la poartă, doar ornicul bate, si iartă. Bătrânul stătea agățat cu mâinile de scândurile negre și rare ale gardului pe care abia-l depășea cu o înălțime de cap. Nodurile degetelor ce ridicau din loc în loc scoarță străbătuta de șerpii vineții ai venelor păreau continuarea lemnului devastat de timp, rădăcini răstignite în aerul verde al muntelui. ținea capul ușor aplecat spre dreapta cu urechea îndreptată spre vale căutând să prindă orice zgomot diferit de foșnetul frunzelor, țistuitul lăcustelor sau bâzâitul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
dintr-o grădină zoologică nein ventată, vâslaș divin și iatagan milos! Mai ambițios decât șobolanul, măi autoritar decât bivolul de abanos, îndrăzneț tigru pe patul lui Procust, iepure calm, rătăcit în livadă, idealist precum un dragon la porțile Poeziei, seducător șarpe Uroboros, năpârlind, ah, de la coadă spre moarte, cal liber precum un vis nepotcovit, inovatoare capră supusă berbecului, descurcăreața maimuță, metodic cocos, sensibil câine, generos mistreț cu colți diamantini și lunatici - oare sunt? Ce-ai vrea să fiu? Dincolo de toate-ndrăznelile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
pițigăiat și repezit strigă; Gica-Rica! Gica-Rica! Gică Rica! Și într-adevăr că ele, ca mai mari, umblaseră. Bineînțeles că își luau papara, după care fetele-copii de câțiva anișori-băteau gaița ca să se răzbune care începea să țipe că în gură de șarpe până când apărea mama lor. Gaița prompt: -Gică -Rica, tuuuuut, Gica-Rica tuuut...( Bătut) Ce-ați avut mă cu gaița de ați bătut-o? Și alta papara. Nu am întrebat ce s-a întâmplat cu gaița vrând să rămân cu această amintire
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
întîi ochiul și apoi cuvîntul refuză să le atenueze în vreun fel. Maturizarea nu se clădește pe neliniști benigne, ci pe ideea de ,vină" absolută, de la păcatul originar : ,mîncam dintr-un fruct foarte dulce și foarte frumos colorat / pe care șarpele mi-l întinsese mie", prin ratarea ingenuă a erosului : ,mîncam (...) fără să știu cum se cheamă și cum se mănîncă", pînă la ,ceasul acela care va să vie" al morții. Tematica nu este nouă, dar abordarea directă a adevărurilor existențiale
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
fond, un psihopomp. El are pielea scrisă ,cu vechi cîntece de moarte", iar aripile lui ,bat încet de dorul / dus al unei alte lumi". În final fata îi netezește coama ,cu-un piaptăn" din chiar osul ei. Nu altceva este șarpele - simbol ce revine obsesiv prin multiplele deschideri către zonele obscure ale conștiinței : ,șarpele își luase hamul și praștia / tîra înapoi sania-n care sta / sufletul meu pregătit de plecare". Sufletul este despărțit de trup în același mod nefiresc și brutal
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
aripile lui ,bat încet de dorul / dus al unei alte lumi". În final fata îi netezește coama ,cu-un piaptăn" din chiar osul ei. Nu altceva este șarpele - simbol ce revine obsesiv prin multiplele deschideri către zonele obscure ale conștiinței : ,șarpele își luase hamul și praștia / tîra înapoi sania-n care sta / sufletul meu pregătit de plecare". Sufletul este despărțit de trup în același mod nefiresc și brutal în care se produc toate ,sfîșierile" (la propriu) din poezia Ilenei Mălăncioiu. Nu
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
său cu stratul primar al percepțiilor. Aceste percepții alcătuiesc substanța din care se modelează metaforele. ,}ărănia" lui Valeriu Bârgău devine fabuloasă prin mijlocirea lor: ,Cerul învins/ Numai el, cel niciodată glorios/ Știe trînta ciobănească și lovitura fulgerătoare/ A baltagului/ Un șarpe lung cît toate zilele și nopțile/ Creației/ Se plimbă chinuit prin viscerele morate..." (Tabără de agrement). Sau: , Din nou și din nou/ Bulgări reci îmi înfierbîntă iarba de pe trup// Ai atins cu mîinile înfrîngerea pe care o sufăr/ Alungînd norul
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
deplinătate de rod, nu numai pentru descoperiri de noi soiuri de parfum, de cidru și de legi gravitaționale, ci și pentru redimensionarea lucrărilor edenic-melifere și de înalt-înțelepte academii cu unic balaur „admis“ în priveliște de Dumnezeu (că doar după a șarpelui spirală aburcătoare de tulpină și de coroană de arbore de Rai a modelat a noastră galaxie lactee). și pentru că legile gravitației dau certe semne de rodire și coacere în măr - oriunde s-ar afla sacrul arbore întru cosmificare -, de la culoare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
generale, asupra creației poetice plecând de la un caz precis. Prima întrebare pe care mi-am pus-o, este: la ce bun atâtea titluri de culegeri (altminteri, unul mai armonios decât altul: Arheologie blândă, 1966-1969; Melancolii inocente, 1969; O casetă cu șerpi, 1970; Trecătorul de demult, 1975; O nuntă de cenușă, 1977; Un potop de simpatii, 1978; Copleșit de glorie, 1980; Numai dulceața porumbelor, 1985; Tango și alte dansuri, 1990; Visul vine pe scara de serviciu, 1991; Insomniile bătrânului, 2000; Vizita maestrului
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
mai avut Grigore încă patru neveste: o armeancă, o țigancă, o unguroaică și o tătăroaică. Toate au pierit de tinere, iar satul începu a-l râde. Lumea începu a-l striga Regele Vădanilor, iar faima lui a ajuns până la Împăratul Șerpilor de pe tărâmul de dincolo de codrii întunecați. Dracii, șerpii și toate lighioanele pământului veneau la el să-i ceară sfaturi pentru ași omorî nevestele ori dușmanii. Însă supărat Grigore i-a gonit pe toți. Timp de trei ani a ținut omul
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
o țigancă, o unguroaică și o tătăroaică. Toate au pierit de tinere, iar satul începu a-l râde. Lumea începu a-l striga Regele Vădanilor, iar faima lui a ajuns până la Împăratul Șerpilor de pe tărâmul de dincolo de codrii întunecați. Dracii, șerpii și toate lighioanele pământului veneau la el să-i ceară sfaturi pentru ași omorî nevestele ori dușmanii. Însă supărat Grigore i-a gonit pe toți. Timp de trei ani a ținut omul post, a chemat popi să-i facă slujbe
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
sărmana slugă de rușine, că dacă află neamul ei, o să moară pedepsită. După ce se născu pruncul ea i se destăinui: Iartă că nu ți-oi hi zis de la început adevărul. Eu vin de pe Tărâmul Celălalt, iar tatăl meu e Împăratul Șerpilor. Nu am vrut să mă mărit cu unul din heciorii șopârlelor, așa că am hugit. Îți las ție plodul ca să-l crești, iar eu hug în codrii, că de mă găsesc la tine tustrei vom muri. Grigore acceptă cu greu despărțirea
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
o fată, am și un băiet. Averea mea va rămâne cuiva după cei voi putrezi, iar hoții n-au cum să mi-o prădeze.” Când nepotul a făcut patru primăveri, iar fata șaptesprezece la poarta bătrânului s-au ivit Împăratul Șerpilor, Împărăteasa și soldații lor înarmați până în dinți. Lighioanele vroiau să-și ia fata cu tot cu nepot, dar moșul se împotrivi. Până la urmă oastea șer pească l-a răpus pe Grigore și i-au luat pe cei doi. Mama fetei îl mustră
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
pe Grigore și i-au luat pe cei doi. Mama fetei îl mustră că n-a avut grijă de copilă, așa cum îi promisese, iar pe bietul nepot îl bătu de parcă el era vinovat că muma l-o fătat. Au plecat șerpii pe tărâmul lor, iar moșul o rămas singur pentru tot restul vieții. Într-un târziu și-o adus aminte de vorbele celor doi ghicitori și oftă pentru soarta lui potrivnică, căci după cum i-a fost scris, așa o și pățit
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
cu un un brîu de castitate statornică, un pandant masculin al centurii de castitate din epocă "De atunci încolo", scrie Anthony Kenny, autorul monografiei Toma d'Aquino, "i-a intrat în obicei să evite întodeauna compania femeilor așa cum oamenii evită șerpii." Și tot de atunci încolo, viața lui Toma va fi pusă în slujba unei opere de construcție teologică în cuprinsul căreia ideile lui Aristotel vor fi folosite ca un mijloc de argumentare a credinței creștine. Prin Toma, filozofia lui Aristotel
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
mult mai interesanți. (text citit la Săptămâna Câmpului Românesc, Hamilton, Canada, iulie 2010) CURGERI Optimismul ține hangul și mă ține peste ani. Chiar și oasele cu timpul Se agață fără bani. Nici decum nu se prăvale Visul ridicat spre dor. șerpii râd a-mbărbătare și mă-ndeamnă să nu mor. Pe o creangă de timp moale Stă zâmbind iubita mea. A plecat să mă răscoale De prin ceruri că o stea. Ea se plimbă-n căi astrale și mă ține tot
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Dacă nimeni n-ar mânca Nici nu am mai exista... Ce e bun și ce nu-i bun Se aseamănă Oricum. DULCIUL VERII Soarbem dulciul vremii Verilor măiestre. Liniștile serii Se lasă pe creste. Lacul cântă cântec Mâlului sub pleoape. șarpele-i din pântec Cearcă să înoate. Ploile se lasă. Ceață ne cuprinde. Parcă, deodată, Trupul ni se-aprinde. Căutând perechea, Implorând căldură, Ascuțind urechea Visului impura. Vraja cea curată Pe sub pleoape arde. Dragostea intrată Freamătă din coarde. Amândoi, caimacul Sevelor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
arse de către politrucii comuniști, întocmai cum procedaseră naziștii pe care aceștia nu se dădeau în lături a-i incrimina fățarnic: „Crește hîrtia scrisă, fosforică varză,/ și-Alexandria, tomuri cu tomuri e arsă./ Ardeți de vii volume, suluri de-arhive,/ ca șerpii să sfîrîie’n foc hieroglife!” (Împăratul Negru). Cenzura și obligatoria aservire a poeziei directivelor „realist-socialiste”: „Sclavă, poezia la stîlp vede prin roz,/ și’n jur canibalii surîd fioros./ Vracii practică voo-doo-acasă” (ibidem). Dezmățata propagandă și cultul impudic al vremelnicilor lideri
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
fantome de străzi și contururi de case/ pînă în ceața sidefie și în fiord/ am recunoscut coloanele gării de nord/ repetate aidoma într-o lume gigantă.// taxiuri curgeau. un individ îmbrățișa o amantă/ cu ochii la valiza din piele de șarpe, iar ceasul/ arăta aceeași oră cu strasul./ fulguia./ știam că într-un fulg de zăpadă cădea lumea mea./ și că lumea de-aici, cu pomii goi, cu amanți și cu stradă/ cădea și ea, tot într-un fulg de zăpadă
Altceva by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3054_a_4379]