6,670 matches
-
Să nu treacă o zi fără un rând scris) Celor ce cred în harul lor poetic, Le recomand, de nu le pare silnic, Să iși cultive spiritul estetic Citind din zi în zi și scriind... zilnic. 33. Non solum armis șed libris Nu numai prin forță, dar și prin cultură) Filon de aur pentru duh și minte Și aripi pentru zbor cu anvergură De pește timp a viilor cuvinte Înspre dumnezeire, e cultură ! 34. Qui scribit, bis legit. Cine scrie, citește
QUOD SCRIPSI, SCRIPSI.-.ALTE 22 DE CATRENE INSPIRATE DIN ÎNŢELEPCIUNEA OMENIRII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349524_a_350853]
-
se îngrijesc de faima, puțini de conștiință) În vremi că azi, de pricini și de spaimă, Iisus e iar ucis fără căința, Ci mulți se preocupă de-a lor faima, Și prea puțini de goală conștiința. 40.Errare humanum est șed perseverare diabolicum (A greși e omenește, dar a persevera e diabolic) E lesne-acest poverb în a-l traduce Și chiar de-al pune-n stihuri, dar mai greu-i Să fie-n fapt tradus când omul duce La paroxism greșelile
QUOD SCRIPSI, SCRIPSI.-.ALTE 22 DE CATRENE INSPIRATE DIN ÎNŢELEPCIUNEA OMENIRII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349524_a_350853]
-
vițel, la el în mașină! A încercat să-l dea jos, cu frumosul, cu strigatul...se și temea oarecum de masivitatea animalului. Pentru că șederea se prelungea, iar el era grăbit, și-a făcut curaj și a urcat la volan. “Vițelul”ședea blând pe scaunul din dreapta. Se vedea că mai fusese “pasager”. Ajuns la job, n-a avut încotro...a lăsat câinele-n mașină...cu geamul ușor deschis. De la birou a trimis pe cineva, cu experiență la animale, să-i dea apă
ŞAPTE ANI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 104 din 14 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349586_a_350915]
-
ar fi mai bine” și a ajuns la șase Camera - o boltă albastră, apretată moartea plutea cu aripi plate peste paturi Ea plutea ca o dansatoare pe scenă Oamenii se uitau precum oamenii Unii erau întinși pe așternuturi scrobite Alții ședeau „hopa” pe scaune Unii erau în picioare sprijinindu-se de pereții impersonali Unii beau cești cu ceai slab Marea separare - În acel centru de excelență între ușile deschise și închise oamenii erau rapid conectați la fire, transfuzii, perfuzii și ace
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
Muntele suferinței universale; iar Crucea sființită cu scump Sângele Său s-a transformat în Altarul absolut al Învierii și al Judecății tuturor națiilor: ” Când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții și îngerii cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile...” (Matei 25, 31-32). Politica mondială modernă, autoritaristă și totalitară, ecumenicistă s-a zbătut și se zbate cu înverșunare și violență nihilistă să desființeze: Națiunea, Biserica, Tradiția, Neamurile, Morala
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
care-și avea locuința (chilia) deasupra mănăstirii Marea Lavra - pe dealul ce se numeste Palama, ca într-o noapte, ieșind din chilie și stând la rugăciune, a văzut în partea dinspre răsărit - la locul ce se numeste Vigla, o doamnă șezând pe un tron precum cele împărătești, înconjurată fiind de îngeri și de sfinți care tămâiau împrejur, cântând și închinându-se împărătesei a toate - adica Maicii Domnului - Ocrotitoarea Sfanțului Munte. Și întrebând cuviosul Marcu pe Sf. Grigorie - starețul sau, ce va
SCHITUL PRODROMU de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349139_a_350468]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > IMITATORUL DE PĂSĂRI Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 644 din 05 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului IMITATORUL DE PĂSĂRI Erau vreo cinșpe - douăzeci. Toți tunși chilug, șezând pe geamantanele lor cătănești de lemn, mâncând semințe de floarea soarelui, cojile le scuipau pe caldarâmul din fața fabricii, acolo unde coborâseră din trenulețul industrial. Li se spusese să aștepte. Iar ei așteptau, mâncând semințe și învârtindu-și ochii mirați de
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
care nu vezi prea des!... Faptul că micul Klesch își invitase noul prieten la el acasă, mă uimise aproape la fel de mult ca fluieratul lui Culiță. După câte știam, cu excepția mea, nimeni nu se mai bucurase de acest privilegiu. Moșu Klesch ședea pe o laviță sub nucul imens din curtea casei când am ajuns noi. Era alb de tot la păr și, în pofida zilei călduroase, purta un laibăr de postav negru, cu bumbi de argint și ciorapi de lână în picioare. Ațintise
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
încinsă și-a pietre sângerând sub roți de tren; spre orizont, pe linia întinsă săream din doi în doi în salt de ren. Mergeam locomotivă spre izvor și-n urma mea trăgeam în șir vagoane, și eram mie însumi călător șezând la geam pe două geamantane. Vedeam apoi poteca spre poiană și deraiam din mersu-ntr-un picior, îmi regăseam ființa mea umană și alergam cu sete spre izvor. 23 martie 2016, București Referință Bibliografică: SPRE IZVOR / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SPRE IZVOR de ION MIHAIU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348620_a_349949]
-
o chemau să meargă după ele, să recheme împreună amintirile... Doi șoferi, Florica și Andrei, pe o singură mașină! Amândoi aveau carnet de conducere, dar mașina era numai una, iar ei fără practică. Urcau amândoi și șofau pe rând. Când ședea pe dreapta, Florica îl atenționa pe cel de la volan: „Ai grijă, trebuie să treci pe culoarul din stânga, uită-te ce-ți vine din spate”. Iar Andrei se întâmpla să riposteze, iritat: „Ai sau nu ai încredere în mine!?” Florica avea
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
Iisus au fost ridicați la Cer: Ilie a fost luat ca un rob al lui Dumnezeu, în timp ce Iisus a fost luat ca Fiul Omului; Ilie cu o căruță de foc, Iisus a fost luat de un nor, precum zice Isaia, „șade pe nor”; Ilie, la înălțarea sa, a slobozit cojocul său asupra ucenicului Elisei, în timp ce Iisus, după ce s-a înălțat la Tatăl, a făcut să pogoare asupra ucenicilor săi Duhul Sfânt și a făcut nu numai un proroc, ci mii și
CINE A FOST PROROCUL ILIE? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349344_a_350673]
-
mare pricepere, și un duș pe care îl foloseau stând în șezut. Știi cum să folosești dușul, mă întreabă una? Nu știam. Era un reglaj pentru duș si un alt reglaj, în aceeași baterie, cu alți robineți, pentru picioare. Femeile ședeau și se spălau pe cap, se curățau bine, să strălucească de curățenie la intrarea în bazin. E o procedură întreagă, limpezitul pare sa fie foarte important, ferească Dumnezeu să intri în bazin cu săpunul pe tine! După dușul temeinic și
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
de afară e tot caldă sau e rece. Se spune că amestecul de plante din apă tămăduiește orice boală, mai puțin dragostea (love sickness). Mă uitam la femeile japoneze, parcă urmau un ritual. Erau tăcute. Își făceau dușul în oglindă, șezând jos pe scăunelele pitice. Se ridicau în picioare și le vedeai frumoase. Micuțe și delicate, cu o piele translucidă, fină. Deși suple, aveau și ele curbe, părând mici statui vii. La intrarea în bazin încearcă să-și acopere goliciunea cu
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
Ortodoxe Române, București, 1994, într-o limbă românească perfectă, încărcată de cutremur metafizic și de o indicibilă savoare:: Psalmul 79 1. Cel ce paști pe Israel, ia aminte! Cel ce povățuiești ca pe o oaie pe Iosif, 2. Cel ce șezi pe heruvimi, arată-Te înaintea lui Efraim și Veniamin și Manase. 3. Deșteaptă puterea Ta și vino să ne mîntuiești pe noi. 4. Dumnezeule, întoarce-ne pe noi și arată fața Ta, și ne vom mîntui! 5. Doamne, Dumnezeul puterilor
EUGEN DORCESCU, METAFORA ÎN PSALMUL 79 (80) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349798_a_351127]
-
De ce mă speriau cu ghionoaia, Cum de erau și astăzi nu mai sunt ? De ce ți-e teamă prin pădurea deasă Când soarele se duce-n asfințit ? De ce furnica și-a făcut o casă, Iar greieru-i tot timpul rătăcit ? De ce mai șade peștele în apă Când porumbelul urcă pân'-la nori ? Tăria pietrei, doar în geruri crapă ? De unde-și iau parfum atâtea flori ? Cum cânt'-așa frumos privighetoarea, Iar lebăda... e mută, fără glas ? De ce e roșu macul, nu cicoarea... ? Prea mult
PREA MULT COPIL, ÎN MINE, A RĂMAS de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349841_a_351170]
-
frumos. Era vesel, omenos, dispus să ajute sau să dea sfat oricui avea nevoie. Se înțelege, din acest motiv lumea îl îndrăgea, îl lăuda și-l prețuia nespus de mult. S-a întâmplat însă că, într-o zi, pe când el ședea pe o laviță undeva în mijlocul satului cu pânzele pictate întinse pentru a fi văzute de trecători, se afla în trecere prin acel loc o fată foarte frumoasă, însoțită de un om ce părea bogat, după ceea ce se vedea prin straiele
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
Din lanț scăpată, precum se vedea, Că-i atârna de gât doar o verigă, Tot după mine, vere, se ținea, Ajuns în târg, potaia după mine, Io cunoscut ca om cu maniere, Un șut să-i trag, da' nu îmi ședea bine Să mă confund cu-atâtea hahalere, Că înjurai în gând de-așa rușine Și pe Cotigă și pe-a lui muiere, Da' fi-su-Ion, mă vede și mă-ntreabă Cât vreau pe javră, c-arăta de soi, Și-i cer
AFACERE OLTENEASCǍ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349898_a_351227]
-
mă mai îmbăt; pot să beau eu și un butoi. Și eu așa făcui... ‒ Așa, și? ‒ E! Beui eu și mă făcui că mă culc, deh, ca oamenii beți. Ea se făcu că se bagă în pat lângă mine, dar ședea ca pe ghimpi, japița. Avea mâncărimi pe la vintre, bag seamă. Când mă făcui eu că sforăi, odată se sculă din pat, de lângă mine și sări de se îmbrăcă. Când începu să caute bani în buzunare, pă mine mă bufnea râsu
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
mă fraților, o cufureală, dă fugii ca simplonu’ până la privată și lăsai dreacu și dormeza și pă nebună. Vezi, matale, că trecuse prin mine vinu’ ăla de-l beui cu lapte. Că așa să-tâmplă, când le amesteci p-ăștea două. Cum ședeam eu la privată, sâmțâi miros de fum. Zic:„Bă, fi-i-ar baba a dreacu, ce să fie, mă?” Când ieșii afară, îmi veni rău. Îmi veni să cad dân picioare, ce mai. Nebuna detese foc la dormeză, acolo în
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
Adriana lui Ridichie, către casa lui Silviu. Și tot așa o vedeau și întorcându-se. Dar, pe zi ce trecea, era parcă mai slabă și mai pierdută, de începuse să semene cu o stafie. Pe 25 luna aia, dimineața, cum ședeau babele la poartă, rămaseră cu gura căscată, când îl văzură pe Silviu lui Năcăjitu’ că trece pe lângă ele și le dă bună dimineața. Se uitară după dormeză, dar se uitară degeaba. Silviu era îmbrăcat frumos și curat dar nu avea
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
tăcerea mea orizontală.” Are și ceva din ritmica barbiană care-i cenzurează poemul, dar și din balada populară. În balada „Cântec de flintă” se înfiripă un dialog între haiduc și flintă, extras parcă din vechile cântece populare: „În rădvanul boieresc Șade-un domn de neam grecesc În veșmânt de beizadea ; Să mi te încrunți din șa Și să-l agrăiești să stea.” Balada e un pretext de a gusta cuvintele vechi (a agrăi) ale unor baladiști ce nu fug de argoul
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
14. Ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: 15. „Pământul lui Zabulon și pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; 16. Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit“. 17. De atunci a început Iisus să propovăduiască și să spună: Pocăiți-vă, căci s-a apropiat împărăția cerurilor. Textul Evangheliei pe care Biserica ni-l propune spre meditație în
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE COPILĂRIA ŞI “FRAŢII” LUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344365_a_345694]
-
va vedea lumină mare și voi cei ce locuiați în latura umbrei morții lumină va străluci peste voi" (Isaia 9,1), fapt petrecut la venirea lui Mesia, când „poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit" (Mat. 4,16). Scutecele Pruncului, de un alb imaculat, contrastează cu fundalul întunecat, trimițând către lumina ce răsărise, dar și către giulgiul găsit de femeile mironosițe și de apostoli în
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344366_a_345695]
-
de nu ne-am duce prea departe, față de ceea ce avem în ograda noastră, îl găsim pe Marele nostru Poet, Eminescu, care spune atât de frumos cum încep a se înalță gândurile spre înalt, în poezia să: Singurătate Cu perdelele lăsate, Șed la masa mea de brad, Focul pâlpâie în sobă, Iară eu pe gânduri cad. Stoluri, stoluri trec prin minte, Dulci iluzii. Amintiri Târâiesc încet că greieri Printre negre, vechi zidiri, Sau cad grele, mângâioase Și se sfarma-n suflet trist
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344556_a_345885]
-
sâni, La mamele cu suflet mort. Atâta durere în case, Pe uliță jale și-i hău, ,,Să îmi aduci tată un cal, Când te-o întoarce Dumnezeu”. La piept tata poartă icoana Și-o poză cu chipul meu, Alăturea îi șade mama Și-n brațe încă un micuț și-i tare greu. Mama plânge pe-nfundate, Lacrimile curg puhoi, Tata ne strânge în brațe Și pleacă cu tristețe la război. După o vreme vine o scrisoare, De la un vecin de peste drum
VETERANI DE RĂZBOI de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348010_a_349339]