1,435 matches
-
Siret sau Luncavăț (în , transliterat Lukavți și în ) este localitatea de reședință a comunei cu același nume din raionul Vijnița, regiunea Cernăuți, Ucraina. Are locuitori, preponderent ucraineni (huțuli). Satul este situat la o altitudine de 413 metri, pe malul râului Șiretul Mare, în partea de centru-est a raionului Vijnița. De această comună depind administrativ satele Lipoveni, Maidan-Lucavăț, Vahnăuți și Volcineț. Istoria satului Luncavăț începe înainte de Descălecat, când un oarecare Pancu, tatăl lui Luca și predecesorul familiei Wassilko, defrișează pădurea pe malul
Lucavăț, Vijnița () [Corola-website/Science/315594_a_316923]
-
partea de centru-est a raionului Vijnița. De această comună depind administrativ satele Lipoveni, Maidan-Lucavăț, Vahnăuți și Volcineț. Istoria satului Luncavăț începe înainte de Descălecat, când un oarecare Pancu, tatăl lui Luca și predecesorul familiei Wassilko, defrișează pădurea pe malul stâng al Șiretului Mare și întemeiază vatra de sat pentru sine pentru ultimul său copil, așa cum era datina vremii, apoi urca prin lunca Șiretului și, dincolo de confluenta acestuia cu pârâul Mihodra, ctitorește vatra de sat și pentru acest fecior Luca. Localitatea a făcut
Lucavăț, Vijnița () [Corola-website/Science/315594_a_316923]
-
înainte de Descălecat, când un oarecare Pancu, tatăl lui Luca și predecesorul familiei Wassilko, defrișează pădurea pe malul stâng al Șiretului Mare și întemeiază vatra de sat pentru sine pentru ultimul său copil, așa cum era datina vremii, apoi urca prin lunca Șiretului și, dincolo de confluenta acestuia cu pârâul Mihodra, ctitorește vatra de sat și pentru acest fecior Luca. Localitatea a făcut parte din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima mențiune documentara a avut loc în uricul lui Alexandru cel Bun de la
Lucavăț, Vijnița () [Corola-website/Science/315594_a_316923]
-
ul este o centură lată ce are scopul de a strânge talia pentru a crea un corp ideal. Este confecționat dintr-un material elastic, întărit cu „balene” din fier sau din plastic și este prins cu șireturi fie în față, fie în spate. ul a fost conceput inițial pentru a îmbunătăți imaginea estetică a unei persoane, fie ea femeie sau bărbat, însă în timp a căpătat și funcții medicale. Denumirea cuvântului corset provine din francezul „corps“, care
Corset () [Corola-website/Science/318872_a_320201]
-
Habsburgic în anul 1775, localitatea Stârcea a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Stârcea a făcut parte din componența României, în Plasă Șiretului a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina de Nord a reintrat în componență României în perioada 1941-1944
Stârcea, Adâncata () [Corola-website/Science/316148_a_317477]
-
Habsburgic în anul 1775, localitatea Slobozia-Berlinți a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Slobozia-Berlinți a făcut parte din componența României, în Plasă Șiretului a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate de români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componență României în
Slobozia-Berlinți, Adâncata () [Corola-website/Science/316150_a_317479]
-
anul 1775, localitatea Volcinețul Nou a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Volcinețul Nou a făcut parte din componența României, în Plasă Șiretului a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate de români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componență României în
Volcinețul Nou, Adâncata () [Corola-website/Science/316151_a_317480]
-
localitatea Sinăuții de Sus a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Sinăuții de Sus a făcut parte din componența României, în Plasă Șiretului a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina de Nord a reintrat în componență României în perioada 1941-1944
Sinăuții de Sus, Adâncata () [Corola-website/Science/316171_a_317500]
-
drum poate asigura legătura cu Herța. Cinci pârâiașe, fără denumiri, întretaie satul și acestea, mai ales primăvara, când se topesc zăpezile, dar și vara, când cad ploi abundente, se umflă și își poartă apele spre pârâul Molnița, mic afluent al Șiretului. Satul, care la 1 ianuarie 2005 a avut 2.970 locuitori și a cărui suprafață, cu tot cu câmpuri, e de 2.099 hectare (până în 1945 Stăneștilor i-au aparținut și 381,9 hectare de pădure), este concentrat în partea sa de
Stănești, Adâncata () [Corola-website/Science/316170_a_317499]
-
Habsburgic în anul 1775, localitatea Volcineț a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Volcineț a făcut parte din componența României, în Plasă Șiretului a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate importantă de români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina de Nord a
Volcineț, Adâncata () [Corola-website/Science/316168_a_317497]
-
Habsburgic în anul 1774, localitatea Poieni a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Siret (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Poieni a făcut parte din componența României, în Plasă Șiretului a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina de Nord a reintrat în componență României în perioada 1941-1944
Poieni, Herța () [Corola-website/Science/316205_a_317534]
-
prezent este folosită de comunitatea ortodoxă din oraș. Ea se află pe strada Castanilor nr. 9. Până în anul 1940, în orașul Siret a existat o numeroasă comunitate germană. În anul 1869, ponderea germanilor în populația de 6.484 locuitori ai Șiretului era de 24,98%. În 1927, locuiau în Siret 1.378 germani, aceștia reprezentând o pondere de 21,84% din populația localității. În anul 1930, populația orașului Siret era de 9.905 locuitori, dintre care 4.302 români (43,43
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Siret () [Corola-website/Science/321023_a_322352]
-
a micșora flotabilitatea pozitivă și de a oferi stabilitate. Sunt confecționați din tendă cu garnituri din piele, la interior au talpă din lemn de stejar, iar vârful este din alamă. De talpă sunt fixate cu șuruburi tălpile din plumb. Au șireturi și curele pentru închidere și cântăresc cca 21 kg. Cablul ombilical este alcătuit din următoarele elemente: Este utilizat de scafandru pentru tăierea parâmelor vegetale și chiar a cablului ombilical în caz de urgență. Cuțitul se pune într-o teacă ce
Costum de scafandru cu cască () [Corola-website/Science/315365_a_316694]
-
a convins pe greco-catolicii ruteni să ceară administrației guberniale de la Lemberg să aprobe înființarea unei parohii greco-catolice în oraș. Demersul său nu a avut însă succes la Negostina, unde rutenii din localitate au rămas ortodocși. La începutul anului următor (1812), Șiretul a fost vizitat de misionarul Vasili Terlecki; cu acel prilej, preotul Ftoma Kalisiewicz a acceptat să treacă la greco-catolici, împreună cu majoritatea enoriașilor săi. Începând din 1812, împăratul Francisc I al Austriei a aprobat înființarea de parohii greco-catolice în Bucovina. Astfel
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
rutenii s-au organizat într-o comunitate etnică (Grămadă Rusească) al carei rol a crescut în viața politică a orașului. În anul 1869, conform recensământului organizat de autoritățile austro-ungare, ponderea rutenilor era de 16% din cei 6.484 locuitori ai Șiretului. În anul 1930, populația orașului Siret era de 9.905 locuitori, dintre care 4.302 români (43,43%), 2.105 evrei (21,25%), 1.657 germani (16,72%), 1.011 ruteni (10,20%), 462 ruși (4,66%), 301 polonezi (3
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
La 25 ianuarie 1372, Papa Grigore al XI-lea i-a trimis o scrisoare domnitorului Lațcu, în care îl felicita pentru trecerea la religia catolică și îi valida căsătoria cu soția sa, care rămăsese ortodoxă. Ca urmare a faptului că Șiretul a devenit sediu al unei episcopii, principesa Margareta Musată a sprijinit construirea în oraș, între anii 1377 și 1380, a unei mănăstiri dominicane, ce avea o biserică cu hramul Nașterea Sfanțului Ioan Botezătorul. În biserică mănăstirii dominicane se presupune, după
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
Templul evreiesc din Siret este un lăcaș de cult evreiesc din orașul Siret, localizat pe strada Teiului nr. 4, în centrul orașului. El a fost construit în anul 1840. Primii evrei s-au stabilit în Siret în jurul anului 1371, cănd Șiretul a obținut statutul de oraș. În acel an a fost angajat un bijutier evreu la curtea domnitorului Moldovei. Dezvoltarea rapidă a orașului ca urmare a situării sale pe drumul care ducea din Galiția (prin Cernăuți și Suceava) în Ungaria a
Templul Mare din Siret () [Corola-website/Science/317396_a_318725]
-
spirt și vodca, iar în multe sate au arendat moșiile. El a permis totuși înființarea de măcelarii și de fabrici de lumânări pentru nevoile religioase ale obștii. Comisia de la Viena, înființată în 1781 sub conducerea aceluiași Enzenberg, a hotărât că Șiretul să devină unul dintre cele trei orașe în care evreii să aibă dreptul de a se stabili. Ca urmare a acestei decizii, începând din anul 1789 toți negustorii și viticultorii evreii din apropiere de Siret au fost forțați să se
Templul Mare din Siret () [Corola-website/Science/317396_a_318725]
-
fabricarea de bijuterii, cizme, obiecte de îmbrăcăminte etc.), dar au început să apară medici și avocați evrei, grefieri sau chiar jandarmi. Evreii au început să dețină poziții importante în afaceri și, mai tarziu, în viața politică. Între anii 1912-1918 primarul Șiretului a fost evreul Isaak Beral, iar populația evreiască era reprezentată și în Consiliul Orășenesc. Pentru a se înțelege importantă comunității evreiești din Siret, trebuie spus că din cei 7.240 locuitori ai orașului în 1880, evreii reprezentau 43.1% din
Templul Mare din Siret () [Corola-website/Science/317396_a_318725]
-
fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare și fiind format din 2 obiective: În anul 1560, în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu (1552-1561 și 1564-1568), preotul Mihul din Siret primește de la pârgarii Șiretului o bucată de teren din pășunea (toloaca) târgului. Preotul sădește aici o grădină cu pomi fructiferi, construind în mijlocul ei o bisericuța din lemn. Înaintea morții sale, el închină această bisericuța Mănăstirii Putna. Această danie a fost întărită prin documente de
Biserica Sfântul Onufrie din Mănăstioara-Siret () [Corola-website/Science/317428_a_318757]
-
malul vestic al râului Siret într-o zonă mai puțin predispusa la inundații. Vechiul nume al satului era "Șcheuleț". În apropierea satului există două situri arheologice: unul la Movila, la circa 2 km. V de sat, pe malul stâng al Șiretului și încă unul numit "Țarina de Jos", la circa 300 m. SE de sat, la confluenta Pârâului Țigăncilor cu râul Siret, prezentând urme de locuire succesiva în perioadele: sec. XVII - XVIII, sec XV epoca medievală, sec IV epoca daco-romană și
Alexandru I. Cuza, Iași () [Corola-website/Science/324457_a_325786]
-
răsufle, ...apoi, urmând un drum vechi de pământ, tăinuit de copaci bătrâni ce își înfrățesc crengile deasupra, tăind de-a curmezișul făgetul pe la Podu de Lut, vei ies, după o poștă de cale, de partea cealaltă a codrilor, pe valea Șiretului, la șleahul mare al Sucevei. Jos, pește copacii Zagaviei, se ghicește Târgu Răreșoaiei,Hîrlăul, care se înalță astăzi peste vremuri de legendă și ziduri de cetate, ... drumul mare, spre Iași, isi înfrățește calea cu apă Bahluiului, șerpuind când pe un
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
în Dunăre și bălțile și jepșile ei, în lacuri litorale, eleșteie și iazuri. Este rară în râuri; se întâlnește în cursul inferior al râurilor: Bega, Timiș, Someș, Mureș, Olt, Cerna; foarte rară în Prut, dar frecvență în brațele închise ale Șiretului. Lipsește în apele de munte. La începutul primăverii, se ține lângă țărmuri, atât în bălti cât și în râuri; din acestea, ea intra și în bălțile de inundație. După reproducere, peștele din râuri se ține pe funduri bogate în vegetație
Babușcă () [Corola-website/Science/323633_a_324962]
-
încadrează în cotiturile văii propriu zise. Ele se mai numesc și libere, rătăcitoare sau de câmpie aluviala. Astfel de meandre se găsesc în câmpii și aproape peste tot unde luncile sunt larg dezvoltate. Se pot cita în România, meandrele Someșului, Șiretului, Oltului, toate în anumite regiuni de câmpie sau de podiș. Meandrele divagante au un subtip - meandrele compuse. La ele se observă bucle mari, care le rândul lor prezintă meandre foarte mici. Se întâlnesc în zonele muntoase, de dealuri și de
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
câmpiei și liniile de fractură ce le despart pot efectua mișcări care determină direcția hidrografiei; este studiat rolul reliefului de fundament în aspectul câmpiei joase a Amurului sau falia nord-dobrogeana care a fixat gurile Dunării și în parte chiar gură Șiretului. În afara văilor propriu-zise se întâlnesc multe meandre părăsite care pot fi umplute cu ape (belciuge), cursuri anastomozate (limanele fluviatile), mlaștini, bălti sau lacuri alimentate de rău (subteran sau la revărsări) și din precipitații. Când nivelul de bază a suferit coborâri
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]