1,477 matches
-
elogiul prieteniei. "Căci numai acolo e sfatul, e sprijinul, e puterea, e nădejdea". Viața lui proprie nu e o luminoasă pildă? A început ca un muncitor umil, și a lucrat fără preget, fără oboseală înaintând mereu. Iar dacă n-a șovăit niciodată, și dacă niciodată n-a pierdut nădejdea, e că n-a mers singur și că mândria nu l-a stăpânit. Și înșirarea clipelor trecute, privirea aruncată îndărăt dau vorbelor sale o căldură sugestivă și o mare putere de îndemn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
că libertatea interioară stă În adevărurile rostite fără emfază și fără regret. Schőne Welt, wo bist du? se Întreba Schiller În Zeii Greciei. Singurul răspuns Înțelept mi se pare că este să mă las scăldat de o lumină care nu șovăie să glorifice viața. Aceasta e lecția pe care mi-o da arta elină. „Sfînta, nerostita, tainica noapte” a lui Novalis redeschide ca o rană labirintul. În schimb, firul Ariadnei mă conduce Înapoi spre bucuriile luminii. Chiar sîngele și noroiul sînt
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
amândouă părțile vedea motive întemeiate, se hotărî să se lase pe mâna duhovnicului său. Îi spuse așadar cât era de dornic să urmeze desăvârșirea și ceea ce ar fi spre mai marea slavă a lui Dumnezeu și îiînfățișă motivele pentru care șovăia în privința celor necesare traiului. Duhovnicul i-a spus să cerșească cele necesare pentru drum. Cum el ceru de pomană unei doamne, ea îl întrebă încotro dorea să se îmbarce. El șovăi câteva clipe, dacă să-i spună sau nu. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
slavă a lui Dumnezeu și îiînfățișă motivele pentru care șovăia în privința celor necesare traiului. Duhovnicul i-a spus să cerșească cele necesare pentru drum. Cum el ceru de pomană unei doamne, ea îl întrebă încotro dorea să se îmbarce. El șovăi câteva clipe, dacă să-i spună sau nu. În cele din urmă, nu îndrăzni să-i spună decât că mergea în Italia și la Roma. Iar ea, parcă speriată, îi zise: „La Roma vreți să mergeți? Apoi, cei ce merg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
toți cei cu care stătu de vorbă, aflând că nu avea bani pentru călătoria la Ierusalim, încercară să-l întoarcă din drum. De fapt, spuneau ei cu convingere, era cu neputință să călătorească fără a plăti. Dar el nu putu șovăi: avea în suflet siguranța că va găsi o cale de a merge la Ierusalim. După ce primi binecuvântarea Papei Adrian al VI-lea1, porni spre Veneția, opt sau nouă zile după Paști. Avea totuși la el șase sau șapte ducați 2 pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
care îi erau devotați îl rugară să nu facă una ca asta, pentru că - după cum se spunea - Barbarossa 1 era pe mare cu o mulțime de galere. Și cu toate că i-au istorisit multe întâmplări înfricoșătoare, nu l-au putut face să șovăiască. 91. El se îmbarcă pe o corabie mare și rămase în viață după furtuna de care am pomenit mai sus2, în timpul căreia de trei ori a văzut moartea cu ochii. Așteptare în Veneția Ajuns în Genova, luă drumul spre Bologna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu s-ar putea scrie. Nu mă îndoiesc de ofranda făcută. A LUI ISUS 15. Sâmbătă ș16 februarieț - La rugăciunea obișnuită, fără a-I percepe pe mijlocitori, fără răceală sau lâncezeală, cu destulă evlavie, dorind să mă pregătesc pentru liturghie, șovăiam spre cine și cum să mă îndrept mai întâi; m-am așezat în genunchi cu această șovăială, privind cu cine să încep; mi s-a părut că mai multe mi se dezvăluiau dintr-ale Tatălui și mă atrăgea spre îndurările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
hârtiile pentru a vedea și a cântări temeiurile alegerilor, întrucât greșisem în timpul zilei, m-au pătruns temerile mele de a merge mai departe, fără însă a tărăgăna alegerea ca mai înainte; când m-am hotărât să procedez ca de obicei, șovăind cui să mă încredințez mai întâi, simțeam în mine o anumită rușine sau un nu știu ce față de Mamă; atunci, cercetându-mi cugetul pentru toată ziua și cerând iertare etc., L-am simțit pe Tatăl foarte binevoitor, neputându-mă apropia de mijlocitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Bărbatul o privise ca și cum i-ar fi luat măsuri pentru o rochie, o cercetă din cap pânăn picioare, apoi spuse pe un ton nedumerit, dar cu bunătate: - Deocamdată e mulțumit cu ce i-am povestit eu. Ea încuviință din cap, șovăind o clipă. - Nici nu știi cât de mult mi-am dorit să te revăd. Dacă mi-ar fi ghicit cineva în cafea că te voi întâlni, nu aș fi crezut. Simțea cum plăcerea și bucuria reîntâlnirii o învăluiau într-o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de mult de ea? Soarta nu ți-o poți schimba atunci când vrei tu. Ea nu face decât să urmărească fericirea sau nefericirea ta. El îi cuprinse mijlocul ușor, cu bărbăție și-i atinse din nou fața cu buzele calde. Ea șovăi, dar nu exista nimic mai important acum. Recunoscu totodată că nu avea nici o șansă de întoarcere. Era ca și când ai încerca să oprești o avalanșă, o ploaie torențială, o naștere spontană, răsăritul soarelui sau valurile unei mări ce se lovesc vertiginos
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
întrebă aproape în șoaptă. - Nici eu nu știu prea bine. Mă doare capul. Parcă aș avea o cârpă în creier care mocnește ca un foc, iar când mă doare prea tare îmi vine să strâng pe cineva de gât. Apoi șovăi să îsi mai destăinuiască gândul întreg pe mai departe tăcând. Carlina ieși din dormitor și se așeză pe un scăunel în fața unei oglinzi. Se privi mult timp în oglindă, iar cu o mână își ridică părul sus, să vadă dacă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cîțiva fac cale-întoarsă, pornind pe aleea de lîngă zidul combinatului, spre zona de extindere. Vor intra, desigur, pe una din intrările șantierului. Aici, dacă lasă legitimația, se vor alege cu o penalizare de cinci la sută din salariu. O clipă șovăi și eu. Poate că-i mai bine să mă întorc în oraș și să dau un telefon, să spun că mi-i rău, ori să anunț că întîrzii și să revin la combinat pe la nouă-zece, cînd nu-mi mai oprește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bagă ață în ac și începe să strângă cu mare siguranță tivul tricoului. — Și ia zi despre prietenii ăștia ai tăi cam ciudăței, care se căsătoresc, deși sunt veri, zice. Ce-i cu chestia asta? — Ba nu sunt ciudăței deloc! Șovăi o clipă. Bine, OK, Tarquin e un pic cam ciudat. Dar Suze nu e ciudată absolut deloc. E cea mai bună prietenă a mea! Danny ridică din sprânceană. — Așa... și n-au găsit și ei pe altcineva cu care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
întrebat: — Cum face dragoste Luke, tot așa cum deschide o sticlă de șampanie? Și, deși am țipat și i-am dat una, zicându-i că nu e treaba lui, am înțeles ce vrea să zică. Luke nu se pierde și nu șovăie niciodată, și nu e niciodată confuz. Întodeauna pare să știe exact ce vrea și, de regulă, o și obține, indiferent dacă e vorba să deschidă ușor o sticlă de șampanie, de un nou client sau, în pat, când vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
știu nimic despre ele! Nici eu, zice mami imediat, răsfoind cu gesturi sigure un exemplar din Wedding and Home. Adică nu mare lucru. M-am uitat doar puțin prin ele, ca să-mi fac o idee. Oricum, sunt mai mult reclame... Șovăi o clipă, cu degetele pe coperta revistei You and Your Wedding. Nu-mi vine să cred că acum chiar am voie să citesc așa ceva. Pe față! Nu trebuie să mă furișez la raft și să trag câte o ocheadă vinovată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în geantă și mă privește cu reproș. Dar să știi că chiar ar trebui să te grăbești să te înregistrezi. Altfel, lumea nu știe ce să-ți cumpere. — Sorry, spun. Oricum, sper să te simți nemaipomenit la Hong Kong. — Mersi. Elise șovăie, apoi înaintează ușor jenată și mă pupă pe obraz. Pa, Becky. Îți mulțumesc mult pentru ajutor. După ce pleacă, mă așez din nou și mă uit peste notițele mele, încercând să mă concentrez. Dar nu mă pot opri să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
oare să îl trateze în felul ăsta? — Ce-i asta? Tresar speriată, auzind glasul lui Luke. O clipă mă gândesc să ascund ziarul sub haină. Dar ce rost ar avea? Mai devreme sau mai târziu, tot o să-l vadă. — Luke... șovăi, apoi răsucesc pagina spre el, ca să o poată vedea. — Asta-i mama? Luke pare uluit. Nu mi-a zis că a fixat deja data apariției în ziar. Ia dă-mi să văd un pic. — Luke... Trag aer în piept adânc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că se prăbușește cerul dacă o fustă de la Prada nu are lungimea pe care o vrei tu, spune Gina agasată. În lumea leasingului de avioane, în mod sigur nu e așa. — Nu e vorba de haine! zic enervată - după care șovăi o clipă, întrebându-mă câtă încredere are Laurel în Gina și cât știe aceasta. E vorba de Amy Forrester, spun în cele din urmă, coborând glasul. Știi despre cine vorbesc? — Da, știu, zice Gina cu o voce care îmi spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-i punem punct, zic. Transmite-i finului meu toată dragostea mea. Spune-i că nașei lui îi pare rău că l-a dezamăgit în halul ăsta. O să încerce să se descurce. Și el îți zice că te iubește, zice Suze. Șovăie. Și zice să nu uiți că, chiar dacă ne mai supărăm câteodată pe tine, suntem gata să-ți sărim în ajutor. Dacă putem. — Mersi, Suze, spun, cu un nod în gât. Spune-i... O să te țin la curent. Închid telefonul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mă putea controla. Adică... de ce să nu o crezi când spune... Dar a mai zis încă ceva. Că n-a fost zi din clipa în care m-am născut și până azi, în care să nu se gândească la mine. Șovăie ușor. Și... tonul pe care a spus-o... m-a făcut să cred asta. — A spus așa ceva? spun, luată prin surprindere. Pe hârtia de la mine nu era nimic în genul ăsta. Iau ginul de la Luke și beau o înghițitură, rămânând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nu rămâi cu hanoracul ăsta sexi? zice Luke zâmbind cu gura până la urechi. Păi, asta aveam de gând. Dar acum că l-ai văzut, n-am ce face... trebuie să mă îmbrac cu altceva... Mă ridic să plec, după care șovăi. Luke, fii atent. Dacă o să ți se pară ceva aiurea azi, te rog... nu mă-ntreba nimic, OK? — OK, spune Luke mirat. — Promiți? — Promit. Mă privește pieziș. Becky, e ceva ce ar trebui să știu? — Ăă... nu, spun nevinovată. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
din afară ; lucrurile din casă sunt aerisite și spălate, așa că de Paști orice casă evreiască - chiar și a celui mai sărac - este de o curățenie exemplară” <endnote id="(585, p. 254)"/>. „Nici chiar evreicele mai bogate” din spațiul românesc nu șovăie să-și văruiască pereții casei „cu mâna lor”, notează Rudolf Henke În 1877 <endnote id="(299, p. 134)"/>. O servitoare ruteancă (personaj dintr-un roman semnat de Aharon Appelfeld) povestește cum făcea, prin anii ’30, curățenie În casele evreiești din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a auzit de proiectul nostru, mi s-a părut că a căzut pe gânduri. „Creștinește vorbind, Părinte, este neîngăduit să arăt Într-o biserică cum un fiu Își omoară mama?!“ Cazacu, parcă Îl văd și acum, Își ridică sprâncenele stufoase, șovăie cam Încurcat, curățându-și sutana de scame imaginare, ca să câștige timp. „Sigur, ce face Oreste nu prea corespunde cu preceptele ortodoxiei noastre. E un păcat fie și doar să porți gând rău părinților care ți-au dat viață. Darmite să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu este suficient pentru a crea un suflet permanent. Enorma și posaca mea Mademoiselle este foarte potrivită pe pământ, dar imposibilă În eternitate. Oare am salvat-o de ficțiune? Cu o clipă Înainte ca ritmul pe care-l aud să șovăie și să dispară, mă surprind Întrebându-mă dacă nu cumva, În anii În care am cunoscut-o, nu mi-a scăpat ceva din ea care o definea mult mai bine decât bărbiile, ticurile sau chiar franceza ei - ceva poate Înrudit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-ți trimit cioplitori să-ți termine altarul. Mulțămesc Măriei tale... dar... dar unde-ar mai fi jertfa mea care trebuie să vină prin strădanie, prin suferință? Când ai intrat, mă rugam taman pentru sănătatea Măriei tale... pentru moldoveni mă rugam... Șovăie câteva clipe, apoi mărturisește vinovat: Și pentru turci mă rugam... Fără lumânare... fără lacrimă vai de ei... Pentru pace mă rugam... Pace... rostește Ștefan cu nostalgie. Singur între pământ și cer... Sihastre, mă bate un gând, zâmbește el sarcastic, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]