18,529 matches
-
teatru și patologie!... Se pare că bețivanii au cel mai vizibil simț al metaforei : cum spuneam și cu altă ocazie, ei alintă obiectul pasiunii lor definitive cu dezmierdări și nume conspirative demne de marii surrealiști - Adio, mamă! (parcă-i Esenin!), Șterge-mă din cartea de imobil!, Te-am zărit printre morminte, Măruntaiele cățelei, Vulpea brună, Matrafoxuri, Pufoaică translucidă, Rupe gît, Binladen, Pilot automat, Lacrima de electrod, Semifinale, Vopsea de seară ș.a.m.d. Chiar și abstinenții trebuie să recunoască frumusețea, ba
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
fost „vizual ca un semafor”. Nu mi-e clar: șarmul perfid e o calitate, ori un defect, pe scenă? Era preferabil șarmul ingenuu? Dar putea avea Scarpia ingenuitate? Iar În ceea ce privește jocul marii noastre soliste, ar fi fost de preferat unul...șters ca un galoș? Mă rog, eu credeam că Într-o cronică londoneză, nu scrisă În gazeta Buhușiului, trebuie să nțelegi măcar dacă aprecierile sunt favorabile, ori nu, artiștilor. Altfel, excesul de subtilitate ar putea duce la un efect pervers, de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
jucat, ba chiar a fost inclus Într-un Festival al recitalurilor În Bacău. Chiar Valentin Silvestru a vorbit frumos despre spectacol. Cert este că, pentru o perioadă, am fost scos din sistem. Pe unde vedea numele meu, Consiliul Culturii mă ștergea automat. A trebuit să fac scenografie sub pseudonim, sau să montez ca regizor secund, ori asistent de regie. - Ați ajuns apoi la Brăila. - După ce am terminat cu chiu cu vai facultatea, mi s-a oferit, Într-adevăr, un post la
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
lor, dacă sunt majore, iar dacă sunt minore, se va proceda după prescripțiunile articolului precedent. Nu se vor Înregistra ca prostituate femeile care vor fi atinse de vreo boală contagioasă, precum și cele de o constitupune debilă. Art. 8. Se vor șterge din registrele femeilor prostituate: aă Femeile prostituate care se vor mărita, după ce vor constata că au Împlinit toate formalitățile de căsătorie la oficiul de stare civilă; bă Femeile prostituate care vor fi reclamate de părinții lor, rudele sau tutorii lor
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
care îi ții cu tine, te apucă cu gheruțele lor mici de obraji, ei nu au forța să zgârie, doar aduc sânge în obrajii tăi, să fii împurpurată când va sosi shangdi di liwu, prințul tău adorat, simți penele lor ștergându-ți ridurile frunții multîncruntate, ai răbdare, lași puii de vultur să obosească, pentru a dormi liniștiți. nouă deasupra: ești neclintită în onestitatea ta, în adorația ta. adormi gândindu-te la cavalerul tău majestuos, apoi în toate episoadele de somn REM
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
țărănească. O parte din gardul de nuiele, în stare destul de proastă. În dreapta cuptorul cu vatră și trunchiul pentru despicat lemne. Alături, prepeleacul, înalt și gol. Dănilă stă pe prispă și trage securea pe o piatră de ascuțit. E cald, își șterge din când în când fruntea cu mâneca.1) DĂNILĂ: Așa-i, Smarandă, cum spun eu: nu-i noroc, și pace...! SMARANDA (din casă, în dreptul ferestrei): Da' mai slăbeș te-mă, omule, cu norocul aista. O ții de una: nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
râdă luceferii la ele. Pe urmă nu mai trece multă vreme și iese și Luna. CODÂRLIC: Ei, ș-apoi ce are Luna cu buzduganul? DĂNILĂ: Mai nimic. Numai ține minte ce-ți spun: când a răsări Luna, poți să te ștergi pe bot de buzdugan. CODÂRLIC: Cum așa, că tot nu pricep. DĂNILĂ: Îi pricepe tu, fii fără grijă. Ia spune, uitatu-te-ai vreodată în sus când e lună plină? CODÂRLIC: Uitat. DĂNILĂ: Și-ai văzut în Lună niște pete? CODÂRLIC: Văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a tuturor, vă poftesc să închinăm primul pahar pentru acești copii care-și unesc inimile și să le urăm viață îndelungată, cu sănătate și bună înțelegere! Se ridică paharele, se bea, mai puțin Hulpav) HULPAV: Așa, așa, numai cât să șterg bine blidul cu o coajă de pâine, ș-apoi, până mi-o aduce altul, plin, oi închina și eu. GÂND: Nu te grăbi, frate Hulpave, că este timp și sunt și bucate destule. HULPAV: Eu asta n-am de unde ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
umedă, la soare... Cu două guri ca de fântână, din care ultimul meu vis, scafandru mic, privind cu spaimă spre fundul negrului abis, va încerca, zadarnic poate, s-adune înșirate-n salbe recolta de mărgăritare a viitoarelor nopți albe... Cuvinte șterse peste-o clipă; un madrigal, o amintire a unei clipe viitoare, sau o poemă de iubire pe care voi citi-o, poate, atras de noaptea lor bizară, în ochii tăi cei mari și negri ca două guri de călimară... CORTINA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
glasul, psalmodiază cam expeditiv) "Slavă Ție, slavă Ție, slavă Ție!" Gata. Acuma să ne limpezim privirea cu această binecuvântată apă ne-ncepută de mult. Își toarnă în pumn apă din cofă, o aruncă pe față, pufnește și stropește în jur. Se șterge aproximativ cu poalele anteriului.) Hm! Era să rămân cu bucata-n mână... Și doar am spus de-atâtea ori că voi merge și voi cere un anteriu mai acătării, ca pentru unul ce-am îndurat atâtea în pustnicie; și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Sisoe): Bun. Ia mută-mi-l acuși pe acesta de-aici, de la răscruce, Sisoe. (Sisoe apucă bobul, începe să-l scuipe) Și nu-l mai îmbăla atâta sfinție ta, că doar n-are să prindă rădăcini acolo! SISOE: De bună seamă! (șterge bobul de poala anteriului. Mută. Habacuc dă semne de nervozitate, mută și el. Pafnutie se așază lângă Sisoe, cam împingându-l spre margine. Sisoe se trage ferit, se ridică și se îndreaptă spre cei trei rămași nemișcați la locul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se îndreaptă spre cei trei rămași nemișcați la locul lor. Habacuc și Pafnutie joacă foarte concentrați, cu scurte exclamații. Sisoe trece la ucenici, le potrivește cămeșoaiele la gât, îi netezește pe cap, scoate din buzunar o batistă uriașă ți-i șterge pe rând la nas.) PAFNUTIE (fără să ridice capul): Ia seama, Sisoe, ia seama, nu le mai pune mâna la nas... Cel din dreapta are nărav de dă cu piciorul... SISOE: Asta n-o mai cred. La sfinția ta de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu șuruburile și cu șaibele avionului. M-am făcut aviator pentru că oamenii mari nu m-au lăsat să-mi cultiv talentul meu pentru pictură. Sunt convins că făceam o carieră strălucită. Uite, judecați dacă n-am dreptate. (se ridică, își șterge fruntea de transpirație) Pe vremea când aveam șase ani, am văzut o poză minunată într-o carte despre pădurile virgine. Poza înfățișa un șarpe boa care înghițea o fiară sălbatică. Am citi în cartea aceea că șerpii boa își înghit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Bună dimineața! Ce consemn? FANARAGIUL: Să sting sau să aprind felinarul. (aprinde) Bună seara! MICUL PRINȚ: De ce l-ai aprins iar? FANARAGIUL: Consemnul. MICUL PRINȚ: Nu pricep. FANARAGIUL: Nu-i nimic de priceput. Consemnul e consemn. (stinge) Bună dimineața! (se șterge pe frunte, e obosit) Am o meserie cumplită. Cândva, avea și ea o chibzuială. Dimineața stingeam, iar seara aprindeam. Îmi rămânea restul zilei pentru odihnă, și restul nopții să dorm. MICUL PRINȚ: Și pe urmă s-a schimbat consemnul? FANARAGIUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Paganel era tânăr, naiv, netrecut prin viață și, peste toate, mai avea și obiceiul să le facă elevilor vizite la domiciliu. Nu știu cum s-ar chema într-o formulare birocratică vizitele astea. Cert e că le făcea. Și așa era de șters, că părinții elevilor nici măcar nu bănuiau că pe el îl cheamă cu totul altfel, Popescu, să zicem, și îl invitau în casă politicoși: „Poftiți, intrați domnu’ Paganel!“. Cum ziceam, era un individ destul de anost. Așa că n-are rost să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
în direcția opusă. Fâstâcit, a încercat să se prezinte: „Profesor de filosofie Popescu!“. Să i-o ia înainte lui Ghindoc, să evite placa aia umilitoare cu „Poftiți, domnu’ Paganel!“. Ghindoc ăl bătrân a înfipt toporul într-o buturugă, și-a șters mâna dreaptă de o salopetă, aici trebuie să presupunem că era echipat într-o salopetă, s-a șters așadar și, provocat de prezentarea protocolară a lui Paganel, a rostit extrem de decis: „Mecanic de locomotivă Ghindoc!“. Vasăzică, în timpul cât se ștersese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
lui Ghindoc, să evite placa aia umilitoare cu „Poftiți, domnu’ Paganel!“. Ghindoc ăl bătrân a înfipt toporul într-o buturugă, și-a șters mâna dreaptă de o salopetă, aici trebuie să presupunem că era echipat într-o salopetă, s-a șters așadar și, provocat de prezentarea protocolară a lui Paganel, a rostit extrem de decis: „Mecanic de locomotivă Ghindoc!“. Vasăzică, în timpul cât se ștersese pe salopetă, cât înfipsese toporul în buștean, scormonise în minte, cine sunt, de unde vin. Dacă ăsta din fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
șters mâna dreaptă de o salopetă, aici trebuie să presupunem că era echipat într-o salopetă, s-a șters așadar și, provocat de prezentarea protocolară a lui Paganel, a rostit extrem de decis: „Mecanic de locomotivă Ghindoc!“. Vasăzică, în timpul cât se ștersese pe salopetă, cât înfipsese toporul în buștean, scormonise în minte, cine sunt, de unde vin. Dacă ăsta din fața lui era profesor, sau cel puțin așa se lăuda, criza de conștiință îi șoptea că nu se putea nici el legitima cu simplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
trecută, i s-a permis să vorbească. Domnu’ Ghindoc, băiatul dumneavoastră nu învață. Uite, spune tu, Marcele, ce e materia? Ce materie, bă, i-a retezat-o ăla bătrân. Uite materie colea. Și i-a pasat trăscăul, palpând sticla și ștergându-și apoi mâna de salopeta rugoasă, ca un om care are un contact privilegiat cu materia. Mă rog, acum înțelegeți și dumneavoastră ce vreți! Rain man și televizorul Probabil una dintre primele amintiri relevante legate de relația mea cu televizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
niciodată cu discuțile astea. Mă rog, ce zice toată lumea zice și el. Dar tonul e de revelație. Răspunsul nu vine la ce a făcut Villarealul. Sau vine cu o scuturare de cap destul de neutră. Călin își scoate ochelarii și îi șterge foarte preocupat, ca și cum investește în asemenea îndeletnicire cam toată știința sa. Mama nu mai apare. După ce termină de șters ochelarii, Călin scotocește într-o geantă lungă pe care o ținea între picioare. Cotrobăie. - To’ cu terfeloaga aia umbli după tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
vine la ce a făcut Villarealul. Sau vine cu o scuturare de cap destul de neutră. Călin își scoate ochelarii și îi șterge foarte preocupat, ca și cum investește în asemenea îndeletnicire cam toată știința sa. Mama nu mai apare. După ce termină de șters ochelarii, Călin scotocește într-o geantă lungă pe care o ținea între picioare. Cotrobăie. - To’ cu terfeloaga aia umbli după tine? Ridică din umeri. Scoate un fel de fluier. Îi spune bătrânului cum se numește. L-a luat acum din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
la schimb, iar centrele de colectare nu ar cumpăra niciodată așa ceva. Praful - cuvânt cheie. În sens citadin, ține de igienă, în sens rural, de ornamentică, aș zice. Praful la țară are un fel de funcție artistică. La oraș el se șterge, e antipatic. La țară evocă nostalgic, face parte din peisaj. Nu e nociv, nu trebuie să te descotorosești de el. E un strat printre altele, un fel de giulgiu provizoriu. Nu e obligatoriu poluant. Cînd acoperă rugina, de exemplu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Ziua femeii“, desenasem un soi de flori leșinate, adăugasem niște versuri care preamăreau femeia, mama și așa mai departe. Iar când intrase „tovarășa“, încercasem să o convingem că pe tablă se produsese o chestie irepetabilă și era un sacrilegiu să ștergem și să umplem cu fracții subunitare sau alte chestii de teapa asta. În ziua de „Măcinici“ încercaserăm să repetăm povestea de cu o zi în urmă. Și am umplut tabla cu măcinici rotunzi, mici și făinoși, care parcă plouau, curgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
tu nu-ți mai aduci aminte de Lică Sămădăul? Adunau porcii așa cum în satele astelalte adună oile, vacile. Era bălegar de pe drum pe mașină de la ditimai turmele de porci. A trebuit să opresc mașina, porcii plini de noroi s-au șters pe mașina noastră. Se făcuse stratul de mizerie de cel puțin un deget și de-atunci a rămas chestia că noi avem mașină cu antifon natural. Abia aproape de Strasbourg, când ne-a plouat rău de tot, s-a luat rahatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Și m-am uitat și am apăsat pe butoane și iar mi-a dat hârtie, și iar a curs apa, iar a început să bâzâie peretele. Și i-am zis, tu, nu cumva aveau ăștia și vreun făcăleț ca să te șteargă și la cur? Vreo mătură ceva. Și ce crezi, zice, am ieșit, dă-i în mă-sa! Și, când am ieșit, s-a tras și apa! De-aia râdea nevastă-mea de nu mai putea! A auzit în spatele ei că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]