1,581 matches
-
la interfon, l-a deschis și a început să vorbească în el cu o voce scăzută, ușor cântată: —Anna, a șoptit ea, uuuuuhhhhhhhuuuu, Aaaaaaannaaaaaaaa. Eu mă holbam la ea fascinată. —Ce Dumnezeu faci? am întrebat-o. —Taci din gură, a șuierat Helen închizând interfonul. Îi ofer Annei o experiență paranormală, nu înțelegi? — Ce vrei să spui? am întrebat eu complet derutată. —Nebuna de Anna e în sufragerie și nu are habar de interfonul ăsta, așa că o să creadă că aude voci, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o astfel de experiență era pierderea minților, nu decorporalizare. Deși bătălia cu Helen nu era una ușor de câștigat. —O să mă înec, a mormăit ea, pentru că vremea continua să fie câinoasă. N-o să te îneci, am asigurat-o eu întunecată, șuierând cuvintele printre dinți, vocea mea vrând să sugereze: „Dar se poate aranja“. —O să te coste, m-a anunțat ea schimbând tactica. —Cât? —Cinci lire? — Mai dă-i cinci lire, i-am ordonat Annei. Banii au trecut dintr-o mână în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
revii după un bărbat este să ajungi sub altul! Am realizat mult prea târziu ce spusesem. Îmi venea să-mi smulg limba din gură. Mama m-a privit cu ochii îngustați. — Nu știu unde ai auzit o expresie așa de vulgară, a șuierat ea. Cu siguranță nu în casa asta. Așa se vorbește la Londra? —Iartă-mă, mamă, am bolborosit venindu-mi să mor de rușine și jenă, dar revenind măcar pe un teritoriu familiar mie. M-am așezat pe canapea lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
satisfacția de mama și de tata. —Claire, a spus Adam cu vocea lui minunată. Ce mai faci? —Bine, am răspuns eu cam stânjenită. Mama și tata erau tot în hol și amândoi se uitau la mine. Cărați-vă, le-am șuierat fluturându-mi spre ei mâna rămasă liberă. Avem o nenorocită de urgență, a urlat tata. Lasă dracului telefonul! — Într-un minut, i-am spus. —Un minut, m-a amenințat el. Dar după asta amândoi au dispărut. — Îmi cer scuze, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe care o ținea în brațe. —Cine-a încuiat nenorocita asta de ușă? a tunat el printre perechile de blugi și puloverele de la piept. Ar fi trebuit să-mi dau seama că ți-ai băgat nasul în chestia asta, a șuierat el spre biata Anna, care rămăsese cu mâna pe clanță. Nu, tată, eu am fost de vină, l-am anunțat eu repede. Annei începuse să-i tremure buza de jos și arăta pe punctul de a izbucni în lacrimi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care trebuia să găsim toate cuvintele care descriau graviditatea. Nu mi s-a părut că asta avusese mama în minte atunci când ne-a încurajat să ne inventăm propriile versiuni ale jocului învățat de la ea. —Burtoasă, a strigat Anna. —Borțoasă, a șuierat Helen. Cu burta la gură, a bolborosit mama sfâșiată între sentimentul dezaprobator și dorința de a câștiga. —E rândul tău, Claire, a spus Anna. Nu, am zis eu. Șșșșșșșșșș! Se-aude telefonul? Toată lumea a tăcut. Da, se-auzea telefonul. —Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
După Roșiianu, Hamza și Coșarcă, lumea așteaptă să apară pe ecran o cămilă. În Puterea, un titlu plin de prospețime: Salvă de tun și șuier de șarpe. Alcătuit literă cu literă de Liana Șega. Draga mea Liana: șarpele sîsÎie, nu șuieră. Locomotiva șuieră. Că-ți vine să i te așezi pe șine. La rigoare, dacă vrem să facem poezie, putem versifica fără teama de-a greși prea mult, ceva În sensul că șarpele (reprezentat de locomotivă) face tu-tuu. Sau invers. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Hamza și Coșarcă, lumea așteaptă să apară pe ecran o cămilă. În Puterea, un titlu plin de prospețime: Salvă de tun și șuier de șarpe. Alcătuit literă cu literă de Liana Șega. Draga mea Liana: șarpele sîsÎie, nu șuieră. Locomotiva șuieră. Că-ți vine să i te așezi pe șine. La rigoare, dacă vrem să facem poezie, putem versifica fără teama de-a greși prea mult, ceva În sensul că șarpele (reprezentat de locomotivă) face tu-tuu. Sau invers. Pe altă coloană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
este? — Omule, io nu mi-s turnător. Dos de palmă cu pistolul În mînă. Perkins chelălăi și scuipă cîțiva dinți. Televizorul se trezi brusc la viață: copii țipînd că vor fulgi de porumb Kellogg’s. Bud Închise aparatul. Dublu Îi șuieră: — Cercetează speluncile de opiu din Chinatown și lasă-mă, te rog, dracului În pace! Kathy Îi spunea „OMOARĂ-L“! Bud se gîndi la mama lui pentru prima oară după mulți ani. CAPITOLUL 59 Doctorul spuse: — I-am zis-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Cristea-Enache Partea întâi Primul cerc Să începem: În cadrul ușii-fereastră a balconului care înconjoară apartamentul pe toată lungimea a două laturi, cu ochii țintă pe țuguiul imens de țiglă roșie al casei de peste drum, acum înnegrit de fumul limbilor de foc șuierate prin mai multe ferestre, încolăcite pe stâlpii de susținere, prelinse în lungul grinzilor, despicate la nivelul acoperișului de solzii olanelor care crapă, înfierbântați, cu un pârâit de os frânt, și alunecă în stradă cu un pocnet sec, cu ochii țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întâmplat. Era o beție trează și tristă. În cadrul ușii-fereastră a balconului care înconjoară apartamentul pe toată lungimea a două laturi, cu ochii țintă pe țuguiul imens de țiglă roșie al casei de peste drum, acum înnegrit de fumul limbilor de foc șuierate prin mai multe ferestre, încolăcite pe stâlpii de susținere, prelinse în lungul grinzilor, despicate la nivelul acoperișului de solzii olanelor care crapă, înfierbântați, cu un pârâit de os frânt, și alunecă în stradă cu un pocnet sec, cu ochii țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am început s-o împing pe Fiona înainte cu cotul până ce ritmul nostru de mers aproape s-a dublat. Nu eram departe de casă și mi-a venit ideea să facem câteva ocoluri ca să ni se piardă urma. — Ce faci?! șuieră ea, după ce o ghidasem spre o cotitură neașteptată la dreapta. — Continuă să mergi și stai aproape de mine, am spus. O să-l derutăm în curând. Am cotit încă o dată la dreapta, apoi la stânga, apoi m-am întors pe o alee dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai mult de zece minute și includea o bucată de drum fabuloasă - un coborâș nu foarte aprubt, dar suficient ca să prindem puțină viteză, să ne luăm picioarele de pe pedale și să ne avântăm înainte cu vântul biciuindu-ne fețele și șuierându-ne în urechi, în timp ce la coada ochilor ne țâșneau lacrimi plăcute de fericire. Bineînțeles că drumul înapoi era cu totul altceva. De obicei trebuia să coborâm de pe biciclete și să le împingem. Fiindcă eram copii cuminți, în mod nefiresc, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
moale și plină de cocoloașe și deși intenționase să se culce pe partea de pat cea mai apropiată de fereastră, se pomeni purtată de greutatea propriului ei corp în valea adâncă din mijloc. Patul scârțâia la orice mișcare, sau gemea, șuiera, foșnea, ca și cum nu-și găsea nici o clipă liniștea și pentru a se izola de această pistă sonoră enervantă, încercă să se gândească la ciudatele întâmplări ale zilei. În general, era încântată de felul în care decurseseră lucrurile cu Roddy. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și la un moment dat ne-am pomenit un drum nemaipomenit - cobora, dar nu prea brusc, doar atât cât să prinzi puțină viteză, să-ți iei picioarele de pe pedale și să aluneci înainte, în timp ce vântul îți mângâia fața și îți șuiera în urechi și lacrimi plăcute de bucurie îți țâșneau în coada ochiului. Preț de-o clipă, am simțit cum anii se desprind ca o povară grea de pe spatele pe care mi-l încovoiaseră și Joan și cu mine eram din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dumiresc. — Vă referiți la sentința suspendată? — Exact. Din nou m-am pomenit doborât de necesitățile unui libidou nechibzuit. Din nou, puterea trupului asupra spiritului... — Deci nu dumneata ai pătruns în casa lui McGanny ieri-noapte? Se uită repede în sus, îmi șuieră să tac și aruncă o privire prevenitoare spre ușă. — Pentru Dumnezeu, Michael! Vrei să-mi agravezi situația? Și pe urmă, în șoaptă: De ce crezi că te-am adus aici, dacă nu să discutăm taman această chestiune? M-am așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în fața acestui mediu neîncetat descurajant: decorul grețos galben pal, automatul de cafea defect, care tocmai ne furase 60 de penny, haoticul sistem de încălzire (un enorm calorifer din fontă era încins, celălalt deloc; și din când în când țevile gâlgâiau, șuierau și se zguduiau vizibil pe lângă pereți, dislocând bucăți de gips). N-am putut suporta decât vreo cinci minute și am vrut ies să mă plimb când Fiona se întoarse, congestionată și agitată. — Ai ieșit deja? am spus. A durat cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
veninul și am auzit vocea. — Tipa - asta - e - o - cățea - nenorocită. Zău așa, nici nu mai pot să discut cu ea. Cine se crede ca să facă una ca asta? Vorbesc serios - CINE SE CREDE CA SĂ FACĂ UNA CA ASTA? a șuierat o fată de vreo douăzeci și ceva de ani Îmbrăcată Într-o fustă din piele de șarpe și un top minuscul care se termina binișor deasupra buricului și al cărei loc părea mai potrivit la Bungalow 8, decât Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Alo? Allison, tu ești? a Întrebat o voce ca de gheață, dar maiestuoasă. O să am nevoie de o fustă. Am acoperit receptorul cu palma și am simțit că-mi ies ochii din orbite. — Emily, e ea, sigur e ea, am șuierat și am scuturat receptorul ca să-i atrag atenția. Vrea o fustă! Emily s-a Întors spre mine, mi-a văzut chipul Înspăimântat și a Închis brusc telefonul ei, fără să se obosească să spună „Te sun eu mai târziu“ sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pat. Trăiam una dintre scenele acelea În care un răpitor pune pistolul În coasta femeii răpite și, În plină zi, o conduce spre subsol, unde Își are camera de tortură. — Cum ai putut să-mi faci una ca asta? a șuierat ea și m-a Împins pe ușa recepției de la Runway, de unde ne-am grăbit să ajungem În birou. În calitate de asistentă principală, eu sunt răspunzătoare de tot ce se petrece În biroul ăsta. Știu că ești nouă, dar ți s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ele, așa fel Încât până la urmă să formeze un fel de evantai. Women’s Wear Daily era singura excepție la regulă: acesta trebuia pus În mijlocul biroului ei. — A venit! Andrea, vino Încoace! E În lift! am auzit-o pe Emily șuierând din Încăperea alăturată. Uri tocmai m-a sunat și mi-a spus că a coborât din mașină. Am pus Women’s Wear Daily pe birou, apa San Pellegrino pe un colț al biroului, pe un șervețel de mătase (pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îi Închidă ușile franțuzești. — Ce s-a-ntâmplat? a șoptit ea cu ochii la tava cu mâncarea neatinsă pe care o țineam, Încremenită locului, În mâini. Păi, se pare că Încântătoarea noastră șefă a servit deja masa de prânz, am șuierat eu printre dinții Încleștați. Și mi-a făcut o scenă pentru că nu am prevăzut, nu am ghicit, nu am fost În stare să mă uit direct În stomacul ei și să-mi dau seama că nu-i mai e foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ecranul lui că era tot Lily. Emily a ridicat din sprâncene În felul ei era specific atunci când m-a auzit din nou angajată Într-o convorbire particulară. Am Înhățat telefonul, dar m-am adresat lui Emily: — E ceva important, am șuierat eu În direcția ei. Prietena mea cea mai bună Încearcă să Închirieze pentru noi un apartament prin telefon, pentru că nu pot să plec de aici pentru o afurisită de... Trei voci m-au atacat simultan. Cea a lui Emily era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Încântat. Nu era momentul potrivit pentru amabilități, am decis eu. Christian Collinsworth tocmai Îmi masase gâtul cu buzele. L‑am ignorat total pe tip, am pus mâna pe brațul ei drept și am târât‑o spre canapea. — Andy! Încetează! a șuierat ea și și‑a smuls brațul din strânsoarea mea, fără a uita Însă să Îi zâmbească tipului. Ești nepoliticoasă. Aș vrea să te prezint prietenului meu. William, ea e Andrea, cea mai bună prietenă a mea, care nu se poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
două, după care a trântit‑o furioasă pe covor, mai să‑l nimerească pe unul din cei doi, Îngenuncheat În fața ei. — De ce dracului nu am fost informată că voi să primi un nenorocit de premiu la dineul de azi? a șuierat ea, iar fața i s‑a contorsionat de o furie cum nu văzusem vreodată. Neplăcere? Sigur. Insatisfacție? Tot timpul. Enervare, frustrare, nefericire generalizată? Firește, În fiecare minut din fiecare zi. Dar nu o văzusem niciodată atât de total cătrănită. — Ăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]