1,700 matches
-
intrat Într-o famile persecutată, cu dosar prost. Dosar era cuvântul magic, care tot revenea În discuția noastră. Gărdulețul de leandri roz, albi, roșii, tăind autostrada umbrită În aceleași două benzi oțelii care se răsucesc În spate, ondulându-se, ca șuvițele de șpan. Culmile Împădurite urcând spre cer, trunchiurile albe și contorsionate ale măslinilor bătrâni ieșind din pământul roșu, casele cu ziduri groase și ferestre minuscule, pentru ca Întunericul dinăuntru să păstreze răcoarea. Și umbra care coboară peste ele. — Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În valuri molatice pe umerii albi; trupul subțire, ca de viespe, sau picioarele lungi fremătând sub rochia scurtă, cloșată, de culoarea merelor verzi. Vântul se furișa silențios printre trecători, reușind să-i mângăie discret părul, coapsele... Soarele se juca cu șuvițele rebele, creionând reflexe ce ți captivau privirea. Miruna! strigă cineva cu glasul ușor tremurat, Încântat de această revedere. O apariție care m-a smuls din starea de hipnoză În care mă aflam. Era un tânăr brunet, cu o barbă tăiată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de dor - În mângâieri catifelate se topeau! Ți-aduci aminte! Ți-am scris un poem. Să mi-l trimiți, draga mea! Și l-am trimis chiar a doua zi. Puțin parfumat (așa, să-ți amintești), o floare nemuritoare și o șuviță din părul meu bălai. Sper că le mai ai? Să nu-mi spui că nu le-ai păstrat?! Și ți-am mai scris două scrisori. Îți mărturiseam dorința-mi tainică: tot restul vieții să-mi trăiesc, la umbra celui ce-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sunt din nou în posesia mea. Și îmi amintesc seara când a venit învățătoarea. O chemase tata. Când a coborât spre Avaliden pe bicicletă, pelerina de ploaie brună îi flutura în urmă. Avea o bască neagră, pe lângă urechi îi ieșeau șuvițe de păr galbene și crețe și semăna cu pinii subțiri de jos, de lângă golful Rentjärn. A intrat în bucătărie. Eu fugisem din calea ei și mă vârâsem sub masă. Dacă se uita cu atenție, ar fi putut vedea cum răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
întrebat. Eu nu înțeleg exact ce vreți să spuneți cu „a înțelege“, am zis eu. Am auzit adesea oamenii spunând: Da, înțeleg. Dar nu înțelegeau nimic. înțeleg, a spus directoarea. Cred că de pe atunci luasem deja obiceiul să-mi răsucesc șuvițe din barbă între degetul mare și arătătorul mâinii drepte, obicei pe care îl mai am și acum. Dar admit, am zis, că în general pricep vorbirea umană obișnuită. Dacă nivelul de abstracțiuni nu este prea ridicat. Unele subiecte pot, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în vreme ce îmi îndeplineam în felul acesta sarcinile de angajat al muzeului, privirea mi s-a fixat pe una dintre bătrânele care ascultau cu atenție. Era cea mai scundă și mai cocârjată dintre toți, din păr îi mai rămăseseră doar câteva șuvițe albe, iar chipul îi era așa de zbârcit, încât trăsăturile generale - nasul și gura și obrajii - abia se mai deosebeau unele de altele. Și totuși o recunoșteam. Era clar că și ea mă recunoscuse. Ochii ei mici, afundați în orbite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
care dormea acum și se uitase pe furiș în încăpere. Bătrâna slujnică, pe care părinții săi o moșteniseră și pe care o numeau, cu un respect îmbinat cu spaimă, Madame Warnier, își aranja părul - sau, mai exact, își scotea părul: șuvițe bogate de păr castaniu deschis erau desprinse din agrafe una câte una și puse lângă oglindă. În încăpere plutea un miros acru. Timp de mai bine de un an după acest incident Charlot a fost convins că părul lung este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mult calm. Omul ăsta este actorul Carosse. Poate că ai auzit de el. E căutat de poliție ca fost colaboraționist și ucigaș al unui bărbat pe nume Toupard. —Ți-ai pierdut mințile! Nu-nțeleg nimic, rosti fata. Își îndepărtă o șuviță umedă de pe frunte. Ce de minciuni! Nici nu mai știu cine minte. De ce mi-ai spus că-l recunoști pe Chavel? Da, da, ia spune-ne de ce ai făcut asta? interveni Carosse triumfător. —Mi-a fost teamă să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și respir normal. Stau întinsă și creez o fantezie elaborată despre ce aș purta dacă aș fi slabă. Mi-aș strânge părul într-o coafură supersexy și la modă și poate, dacă aș avea curajul, mi-aș face și câteva șuvițe blonde, doar în față. Aș purta des ochelari de soare. Ocazional, ar fi din ăia mari de care poartă starurile de la Hollywood, cu rame de baga, dar de obicei aș purta din ăia șmecheri, cu lentile mici și rotunde, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să dau telefoanele plictisitoare, totuși - înmoaie lenjeria murdară în Biotex înainte de a o spăla pentru a-i reda albul imaculat, nu deschide niciodată ușa cuptorului în timp ce gătești sufleu, clătește părul cu ceai de mușețel pentru a-ți scoate în evidență șuvițele blonde - și de fiecare dată când prind câte-o privire de-a lui Ben, mă pierd într-o fantezie de proporții. La 4.35 după-amiaza îmi amintesc de Brad. A spus că-mi va trimite un e-mail, și chiar dacă există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Jemima ar fi frumoasă, dar Paul și Geraldine nici n-au visat vreodată cum ar arăta Jemima dacă ar fi slabă. Părul ei pare cam fără luciu. Știu că e castaniu și moale, dar ai putea să-i adaugi câteva șuvițe blonde, să-l deschizi un pic? ― Cine crezi că sunt, Dumnezeu? râde Paul, dar e nevoie de doar câteva clicuri pentru ca Jemima să aibă niște șuvițe blonde, aurii ca mierea. ― Ce zici de rujul ei? Poți schimba nuanța? Roșul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
luciu. Știu că e castaniu și moale, dar ai putea să-i adaugi câteva șuvițe blonde, să-l deschizi un pic? ― Cine crezi că sunt, Dumnezeu? râde Paul, dar e nevoie de doar câteva clicuri pentru ca Jemima să aibă niște șuvițe blonde, aurii ca mierea. ― Ce zici de rujul ei? Poți schimba nuanța? Roșul ăsta e prea aprins. ― Ce culoare vrei? Paul îi arată un tabel cu culori pe ecran, iar Geraldine îi arată un cafeniu natural cu irizări trandafirii. ― Acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mai vorbesc, în timp ce-mi urmăresc cu arătătorul pomeții și bărbia în formă de inimă. Cum? Adică, când? Cum... ― Paul a făcut-o, mă lămurește Geraldine, deci nu este chiar meritul meu, eu doar i-am spus să adauge șuvițele blonde, să schimbe rujul, și ți-am ales un trup. Ce crezi? ― N-aș fi crezut. N-aș fi crezut, jur că niciodată n-aș fi crezut că aș putea arăta vreodată așa. Nu-mi pot lua ochii de la poză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Dau din cap. ― Atunci, lasă-te pe mâna lui Jeff. Lucrează miraculos. ― N-am să tai prea mult, zice Jeff, ridicându-mi din nou părul. Doar vreo 3 centimetri ca să scapi de toate vârfurile astea despicate și cred - trage o șuviță în jos pe fruntea mea. Ce zici de un breton? Ce pot să zic de un breton? Mă uit la Geraldine, care dă din cap. ― E în regulă și cu breton, spun eu zâmbind. O oră mai târziu, mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
am deschis părul un pic. N-are rost să-i spun că m-am făcut blondă, n-ar face decât să mă dezaprobe și să-mi spună că e obraznic. ― Nu te-ai făcut blondă, Jemima? ― Nu tocmai, mamă. Cu șuvițe. ― Sper că nu e prea obraznic. Întotdeauna am fost de părere că șuvițele blonde pot să arate foarte ieftin. ― Nu, mamă, spun, ridicându-mi privirea în tavan. N-arată ieftin. ― Hmm. Mă rog, cum stai cu greutatea? Zâmbesc, pentru că știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
am făcut blondă, n-ar face decât să mă dezaprobe și să-mi spună că e obraznic. ― Nu te-ai făcut blondă, Jemima? ― Nu tocmai, mamă. Cu șuvițe. ― Sper că nu e prea obraznic. Întotdeauna am fost de părere că șuvițele blonde pot să arate foarte ieftin. ― Nu, mamă, spun, ridicându-mi privirea în tavan. N-arată ieftin. ― Hmm. Mă rog, cum stai cu greutatea? Zâmbesc, pentru că știu cel puțin că acum va fi fericită pentru mine. Trebuie să fie, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se presupune că JJ ar fi gonit-o pentru totdeauna. Da, roșesc, și tot nu-îmi pot lua ochii de la el, nu-mi vine să cred ce noroc am. Brad râde și-și dă părul din ochi - părul lui blond cu șuvițe decolorate de soare - și dă din cap. ― Arăți mult mai bine decât mă așteptam. Ești superbă, JJ, chiar ești. Mă atinge cu brațul lui bronzat, un braț acoperit cu un puf blond, și atunci stomacul meu se strânge. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
păr lung minunat, mi-a spus un bărbat îmbrăcat cu - nu, era imposibil! Ba da, cu o bluză de pijama! Da, era o bluză de pijama. Și un pulover descheiat de culoarea muștarului. Nu avea păr aproape deloc, cu excepția câtorva șuvițe care începeau de la baza unei urechi și pe care și le trecuse în partea cealaltă, peste căpățâna chelioasă. Arătau de parcă erau lipite cu superglue. Tipul m-a gratulat cu un zâmbet bolnăvicios și s-a tras și mai aproape de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prea cald ca să ne mișcăm mai repede. Ușa apartamentului era deschisă. Luke stătea întins pe podea, îmbrăcat doar într-o pereche de blugi tăiați. Pieptul și picioarele bronzate îi erau goale. Ventilatorul bătea pe el, răvășindu-i părul lung până când șuvițele îi intrau în ochi. Când am ajuns față-n față cu el, ochii i s-au întunecat, apoi Luke mi-a zâmbit. Cu subînțeles. Cu o promisiune ascunsă sub pleoape și o umflătură în pantalonii scurți. Am simțit cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aveam? Niciodată, dar niciodată nu plecasem de la coafor fără să mă străduiesc să-mi stăvilesc lacrimile. Dar de fiecare dată uitam chestia asta. Mi-am adus aminte abia atunci când m-am trezit în fața oglinzii, iar cineva îmi ridica, foarte critic, șuvițele de păr, pentru ca apoi să le lase să cadă și să zică: —Doamne Dumnezeule, e varză! Dar atunci era deja prea târziu. Trecuse așa de mult timp de când nu mai făcusem ceva normal, așa, ca mersul la coafor, încât mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Gráinne, Jasmine/ Maura s-a oprit pentru un schimb furios de cuvinte. Probabil că i-a spus să n-o mai strige Maura. Cu siguranță că nu m-a recunoscut, fiindcă atunci când a trecut la partea cu ridicatul și lăsatul șuvițelor, a exclamat dezgustată, cu un accent neaoș de Dublin: —Doamne! Unde ți-ai făcut părul ultima oară? Arată ca o zonă calamitată. — Aici, am răspuns eu înfricoșată. Trebuia să mă chinui să nu vorbesc ca ea. Mi-era rușine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-l lungi. Dinspre Helen s-a auzit un hohot de râs zgomotos și neplăcut. I-auzi la ea, a șuierat ea. Ești așa de amărâtă! Ia uită-te la părul meu! m-a invitat ea ridicându-și o parte din șuvițele mătăsoase și lungi până la brâu. E despicat de nu se poate! Dar crezi că mă deranjează? Deloc! Miercuri, am pierdut ore întregi cu pregătirile. Care au început din secunda în care m-am trezit îpe la două și jumătate) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
haina și silueta. Ne-am așezat pe pat, apoi ne-am întrebat „ce mai faci?“, după care am trecut la faza cu „arăți bine“. Nu m-am simțit prea în largul meu văzând că Brigit arăta așa de bine. Avea șuvițe și o tunsoare newyorkeză foarte șic. —Tot nu iei...? m-a întrebat ea. Au trecut deja peste opt luni, am răspuns eu cu o mândrie timidă. —Dumnezeule! Brigit părea impresionată și, în egală măsură, șocată. —Cum e la New York? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să auzim! îl îndemnă Calistrat pe inspector. Încă de alaltăieri noapte am observat că vâlvei nu-i place să se despartă în bucăți. Deși poate să înconjoare diferite obstacole, ba chiar e în stare să se desprindă în mai multe șuvițe, nu se separă deloc. Am văzut asta de mai multe ori, numai că nu am dat importanță atunci. Când se deplasa printre copaci, se strângea ca să îi ocolească, dar niciodată nu se desfăcea ca o apă ce trece printre stânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu strungăreață. Avea obiceiul cumva nenatural să-și muște tot timpul buzele cu dinții din față, ceea ce le făcea să arate stacojii de parcă ar fi fost rujate. Părul șaten-închis îl purta semilung, cu cărare pe mijloc din care-i scăpau șuvițe pe fața cu tenul, firește, oacheș. Mi-a simțit mișcarea din omoplatul pe care-și odihnește capul și imediat și-a dat ochii peste cap: V-am deranjat? Mi-e și frică să-i răspund, nu știu de ce am sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]