4,027 matches
-
nu învârt măsuțe, dar te invoc, și - adesea, din păcate,nu apari. Atunci, încet,mă retrag în carapace.Hibernând, aștept să vină primăvară cu zorii ei frumoși, ca să te invoc din nou. Și răbdarea nu mi-o pierd . Aștept să țâșnească și alte amintiri din adâncul sufletului meu îndoliat. Mon père, țoi, chevalier Mon père,țoi, chevalier sans peur et sans reproche, peu d'années avec țoi et tânt de souvenirs jaillissent des tréfonds de mon ame endeuillée! Non, je ne
MON PERE,TOI,CHEVALIER SANS PEUR- VERSION BILINGUE FRANÇAISE-ROUMAINE de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340281_a_341610]
-
prin codru. Întoarceți-vă! Dar mânați repede animalele ca să nu vă prindă orele serii, altfel o să vă rătăciți și veți cădea pradă furiei diavolești. La auzul acestor cuvinte, părul din cap li se făcu măciucă și într-un galop nebunesc țâșniră printre arbori pe calea de întoarcere la conac. Abia când ajunseră la liziera pădurii, cu caii de-acum în spume, priviră către asfințit. Ultimele raze ale soarelui mai răzbăteau prin frunziș, iar pe deasupra câțiva nori răzleți parcă luau foc. Referință
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
mail din varii motive, vă rog frumos să mă înțelegeți, e la fel de miercuri pentru mine, așa cum e și pentru dumneavoastră. Aici e camera de gardă, nu ținem rezultatele analizelor, încercați la subsol, la laborator. În mine crește un urlet uriaș, țâșnește fără să-l pot opri, dar înghit în sec, mă adun, nu pot să-i dau drumul aici, în spital, mulțumesc!, închid ușa după mine și rămân derutată pe hol. O sun pe mama mea sa-i spun că nu
Am intrat în spital ca un om sănătos, am ieșit neom () [Corola-blog/BlogPost/338264_a_339593]
-
Ordinului „Mihai Viteazul” după ce, a doua zi de Crăciun a anului 1942, cu bateria înconjurată de tancurile sovietice a reușit să iasă din încercuire, împreună cu toți militarii din subordine. Distrăgând atenția ochitorilor de pe tancurile T34, a scos soldații din fața inamicului, țâșnind călare printre tancuri și prin nămeții ridicați de viscolul siberian. „Nu mi-am făcut decât datoria. Am făcut ceea ce trebuia să fac. Pentru asta m-am pregătit, asta am făcut”, declara generalul. Era bucuros că, la cei 99 de ani
Ultimii Cavaleri ai României încă mai există. Şi se încăpăţânează să reziste () [Corola-blog/BlogPost/338602_a_339931]
-
ieșit din pădure, oferind o priveliște largă. Ceva mai departe, o turmă de oi dădea o notă foarte plastică acestui cadru. Am oprit mașina și m-am îndreptat pe jos spre un punct de belvedere. Deodată, doi câini ciobănești au țâșnit în alergare spre mine. Am încremenit. Mașina rămăsese prea departe spre a spera la o salvare în direcția ei. Nu mi-a rămas decât strigătul. Atunci a apărut un cioban, dar și el era departe. „Nu îți fie frică, nu
Francezul bătrân: „În România e anarhie, pe toți îi doare în cot!” Răspunsul francezului tânăr mi-a mers la inimă () [Corola-blog/BlogPost/338657_a_339986]
-
proiectat pe fundul șiștarului zornăia sacadat. La început metalic, apoi, pe măsură ce vasul cu coadă de castor se-ngreuna, țârâitul se transforma într-un vâjâit pătrunzător ce se pierdea rapid în volumul spumos. Treptat, jetul miraculos se-ncăpățâna să nu mai țâșnească. Pierzându-și răbdarea stăpânul o mustră ironic: - Florică, Florică, l-ai ș-ascuns?! Te hrănesc, te-adăp ... degeaba?! În boxă, agitat, Trotinel continua să împingă portița pe-alocuri sfărmată. Bătrânul se ridică greoi, așeză șiștarul cu grijă-ntr-un colț
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
Sunt două lumi în mine..de vis și realitate Și dragostea și ura..sunt veșnic zdruncinate Mă văd în ceață vremii.. zâmbind s-ascund durerea Și-n lacrima ostilă.. mi-a triumfat plăcerea! Chiar dacă ploaia rece îmi spală astăzi trupul Țâșnesc din mine raze..înlănțuind văzduhul Având curaju-n tâmple ca să-mi acopăr rană.. Mirajul mi-e destinul...eu sunt Fata-Morgana! Căci astăzi sorb din viața scânteia cea divină Iar mâine urc în ceruri pe-o rază de lumină! Cu cat prezentul
EFEMERITATE de OANA ADRIANA ALEXANDRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340066_a_341395]
-
fizic și orice alte semne exterioare de slăbiciune sau oboseală. - Aysha, Safiye își întoarse puțin privirea de la fereastră, blana mea ! Dar Aysha, cea de-a patra și cea mai nouă dintre slujnice, îi anticipase deja porunca și, chiar în timp ce vorbea, țâșnise spre ea ca să-i aranjeze pe umeri mantia, un șal brodat, tivit cu zibelină. „Aysha se descurcă bine“, își spuse Safiye, concentrându-se din nou rapid asupra prezentului și aruncându-i un zâmbet fetei. Avea instincte rapide și capacitatea de
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
loc într-un fel nou; florile albastre de cicoare ale căror priviri mai curate ca adâncul cerului răsar din loc în loc pe marginea drumurilor înguste, și vântul ușor al dimineții care face ca grâul valuri asemănătoare mării, și ciocârlia care țâșnește din lan și urcă cu spinarea în sus spre cerul boltit și albastru, și întradevăr, pitpalacul tulburător și barza care pășește rar printre răzoare, și floarea galbenă a spicelor de grâu, care nu s-au copt, încă și se revarsă
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
mână, à la Steffi Graf! Singurul meu regret: când prinde o minge adâncă, dificilă pentru adversară, Simona nu vine la plasă, așteaptă pregătită cu dreapta să mai lovească o dată mingea respinsă in extremis, în vreme ce Julia Goerges, în situații similare, a țâșnit spre fileu și a închis punctul cu voleu clasic sau drive. După decenii în care am trăit cu convingerea că tenisul e sportul singurătății, Simona Hahill mă tulbură spunându-mi că poate să nu fie... Chiar dacă, după meciul Simonei, am
Simona Hahill! () [Corola-blog/BlogPost/339065_a_340394]
-
în afara cîmpului gravitațional. Jax trudi în sala mașinilor, lopătînd transvestitul radioactiv în gura hrăpăreață a cuptorului pînă cînd Oțel îi făcu semn de pe puntea de comandă că sosise timpul comutării. Și comutară pe înghițitorul de spațiu, propulsorul Kelly; marea navă țîșni spre stele cu de șapte ori viteza luminii. De vreme ce totul era automatizat, Jax se învioră în revigorator, în timp ce hainele-i erau spălate în spălător, apoi urcă pe puntea de comandă. „Într-adevăr”, zise Oțel ridicînd din sprîncene, „nu mi-aș
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
de fierotenii fumegînde. Nici un semn de viață nu li se arătă dinspre tragica epavă mecaniscoadelor care se buluciră afară prin trapa secretă ascunsă în stîncă și se tîrîră către rămășițele fumegînde cu toate detectoarele detectînd la maximum de amplificare. „Raportați!”, țîșni din radioreceptor. „Nici un semn de viață pînă la a cincisprezecea zecimală!”, turui operatorul mecaniscoadelor între două blesteme, înainte de a transmite semnalul de întoarcere la bază. Mecaniscoadele clămpăniră vicios din fălci peste cîmpul uscat și dispărură. Sub ploaia otrăvită, ce curgea
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
ghemuit, se pare că ajungem la ceva”. Mecaniscoadele clămpănitoare pătrunseră zornăind într-o încăpere enormă, săpată în rocă masivă și plină de felurite mașini ucigașe. Singura ființă omenească, dacă putea fi numit așa, era operatorul larșnic, ale cărui degete corupte țîșniră spre declanșatoare îndată ce-i localiză pe intruși. N-avea însă nici o șansă; razele țîșnite simultan din cele două dezintegratoare îl transformară în mai puțin de o milisecundă într-o bucată de carne carbonizată, fumegînd pe scaun. Justiția CCC-ului ajungea
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
ochi cu apă din mare, Apoi a lăsato să fiarbă la soare. Dând în clocot la văzul femeilor goale Ziua a pus nisip în apa cea luat-o la vale, Eu stand la pândă cu gândul și dorul Așteptam să țâșnească din ceașcă izvorul. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Viața ca o luptă / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 292, Anul I, 19 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
VIAŢA CA O LUPTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340752_a_342081]
-
ochii, deschid ochii, În vârtejul alb de rochii. Mai apoi din ferie Gândul ș-ar dori soție, Insă zanele prind veste Și se mută în poveste. Despărțire S-au ciocnit două stânci ca două valuri în amurg și eu am țâșnit ca o flacără, metaforă a unei nopți în care iubita a ascuns izvoarele fântânii în sân, să nu o mai aștept. Când dădeam cailor din stele fân. O picătură de rouă ne-a luminat drumul și am plecat prin câmpul
FLOAREA RUGINII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340820_a_342149]
-
vin ca să-mi surâdă din trecut. Ieri mai visam, iar viața avea și scop și țel. Eram încrezător și plin de vlagă. Azi a venit destinul și mâinile îmi leagă cerându-mi să fac doar ce-mi spune el. Pallas Țâșnind direct din capul lui Zeus, fulger-gând, de s-a cutremurat nemărginirea, a vrut Pallas Athena să își arate firea ca o zeiță-a forței apărând. Dar Metis, mama jertfă, în suflet i-a sădit iubirea de frumos și-nțelepciune. Povățuind
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340955_a_342284]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ÎMI SPUN Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1158 din 03 martie 2014 Toate Articolele Autorului ploile smulg cuvintele poeților se răstignesc iernile relaxarea este un lux primăverile târâie în ele copacii cuvintele renasc adorm țâșnesc prin porii secundelor năuce e atâta timp irosit între două cuvinte încât podeaua ascultă pașii târșiți ai nesiguranței sunt ca un vultur în schimbare de cioc răsuflu mai greu după răceala oamenilor respir liniștit după o infuzie de poezie reascult
ÎMI SPUN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340966_a_342295]
-
străbat. Cu-nfrigurare caut să aflu în tăceri acele melodii nemuritoare a căror armonie împădurea sahare și-mprăștia-n speranțe primăveri. Cât de mirat, de-o vreme, privesc în eul meu unde vulcanii fierb și-așteaptă clipa în care să țâșnească împrăștiind risipa al cărei stăvilar am fost mereu. E iarnă, dar zăpada de mult n-a mai căzut, iar gerurile de-altădată-s blânde. Îmi obosesc ființa doar zilnicele pânde când mă îmbrac în zale și-mi pun scut. Narcis De când mă
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340982_a_342311]
-
Cum, utilajul să meargă așa singur? Ce rol mai am eu lângă el?”. Cumva aveau dreptate, productivitatea muncii creștea, iar locurile de muncă erau în pericol. În Pitești se fora. Parcuri petroliere erau abia în formare deoarece prețiosul lichid nu țâșnea încă din pământ. La Moinești, aproape de Bacău parcurile nou înființate erau dotate cu automatizare care a funcționat numai la recepția lucrării. „Partidul” m-a trimis să le pun în exploatare deși eram „dușman al poporului” deoarece părinții mei au fost
NUNTĂ-N MAHALA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341195_a_342524]
-
pe mânerul paloșului. Este pregătit să înfrunte demonul și-și face de trei ori semnul sfintei cruci, apoi așteptă ca un șoim cu privirea ațintită la orice mișcare din împrejurime. Ceilalți doi oșteni îi urmează exemplul. Deodată, un vultur uriaș țâșnește dintre stânci, își desfășoară aripile imense și se năpustește asupra străjerilor. Căpitanul Preda izbește cu paloșul în pieptul acvilei. Instantaneu aude un țipăt înfiorător de se cutremură turlele castelului și cei doi străjeri sunt prinși de ghearele fioroasei păsări. Câteva
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
mână. Dar oare cine se poate întrece cu forțele întunericului? Uriașa pasăre croncane cu aripile larg deschise planând pe deasupra turnurilor. În cele din urmă Preda reușește să scoată arcul de pe umăr și țintește spre gura larg deschisă a vulturului. Săgeata țâșni și instantaneu acvila își trase limba scoțând un țipăt de vuiră văile iar căpitanul îi scăpă din gheare în dreptul turnului cel mai înalt. Din reflex se prinde de un colț al acoperișului legănându-se în gol. Își dădu seama că
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
o prinseră de brațe, o legară fedeleș cu o frânghie, în timp ce zgripțuroaica țipa cât o țineau plămânii. O târâră în peșteră și-i dădură foc. Flăcările izbucniră ca dintr-o căpiță de fân uscat, pârjolindu-le fața și părul. Oștenii țâșniră din grotă tăvălindu-se printre pietre să stingă focul de pe haine. Noaptea se lăsă pe nesimțite, iar focul cuprinse întreaga grotă și pe dinăuntru și pe dinafară. De usturimea arsurilor vrăjitoarea urla de răsunau văile. În chinurile morții implora diavolii
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
cu flăcările ce le ieșeau din gură. Prin norul de fum apăru o alură de om cu cornițe, o coadă stufoasă, picioare hidoase ca niște copite de cal și brațe ca de maimuță în care ținea o furcă din care țâșnea foc. Din gâtleju-i răgușit articulă cuvintele: - Nu mai suntem supușii tăi!... Puterea ta asupra noastră dispare, iar sufletul tău intră în posesia întunecimii sale, stăpânul nostru! Te-am slujit destul pe pământ! Este rândul tău să fii roabă în fundul împărăției
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ioan LILA Corăbiile s-au topit în apă În timp ce eu fumez și-mi beau cafeaua Un veac albastru mai avem în palme Vezi cerul greu în ochii mei cum crapă Și cum din pietre azi țîșnesc sudalme ? Fardează-te, avem atîta viață În timp ce eu fumez și-mi beau cafeaua Că nu mai știm ce să îi dăm în schimb E hîdă uneori ca o paiață Deși are aspectul unui nimb Avem și nopți de reverii duioase
IN TIMP CE EU FUMEZ SI-MI BEAU CAFEAUA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341322_a_342651]
-
preocupat de imaginea celor doi copii care vâsleau, încât cuvintele îi înghețaseră pe buze, ceva îi spunea să nu întoarcă, nicio secundă, privirea către colegul său, parcă intuind pericolul. În scurt timp, barca a ajuns în apropierea debarcaderului, din ea țâșnind, zglobie, o fetiță de aproximativ unsprezece ani, care plecă în fugă către părinții aflați la o distanță destul de mare. În urma ei, băiețelul, cu vârstă apreciabilă în jur de zece ani, a vrut să imite saltul surorii sale, dar s-a
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]