9,461 matches
-
țigară. — De ce ești atât de grav? l-am întrebat eu. — Pur și simplu n-aveam chef să pierd astăzi, spuse Kizuki cu un zâmbet satisfăcut. El a murit în noaptea aceea, în garaj. A tras un furtun de cauciuc de la țeava de eșapament a mașinii lui, N-360, l-a b\gat pe geam, a astupat toate încheieturile cu bandă adezivă și a turat motorul. Nu am nici cea mai vagă idee în câte ore și-a dat sufletul. Părinții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ieftine, camere pe care întreprinderile le închiriază angajaților, magazine ce nu se lasă mutate și câțiva indivizi ce se cramponează de proprietățile lor, de familiile lor. Totul părea încețoșat și murdar de parcă ar fi fost învăluit în fum provenit de la țevile de eșapament. Am mers pe jos cam zece minute până am ajuns la benzinărie și acolo am luat-o la dreapta, pe o străduță cu magazine. Pe la mijlocul ei am văzut firma librăriei Kobayashi. Îmi era clar că nu e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
peretelui. Am sărit În spatele barului, pe partea stîngă, și dacă mă uitam peste tejghea puteam să văd ce se-ntîmplă. Mașina era oprită și doi tipi stăteau ghemuiți În dreptul ei. Unul dintre ei avea o Thompson și celălalt o mitralieră cu țeava tăiată. Cel cu Thompson-ul era negru. Celălalt avea o manta albă de șofer. Unul dintre băieți zăcea Întins cu fața-n jos pe trotuar, chiar În dreptul vitrinei sparte. Ceilalți doi se băgaseră-n spatele unei rulote cu gheață oprite În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lungă e o zi tot oi ști și eu. — E un bătrîn, Îi spuse doctorul secretarului său. SĂ ne dăm la el? — Nici să nu vă gîndiți, spuse căpitanul Willie. VĂ dau una peste cap cu asta. Le arătĂ o țeavă de fier cu care le dădea-n cap rechinilor. N-ați vrea dumneavoastră, domnilor, să dați la undiță și să vă distrați? N-ați venit pîn-aicea ca să intrați În belea. Ați venit să vă odihniți. Spuneți că nu mîncați pește-cu-velă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
belea. Ați venit să vă odihniți. Spuneți că nu mîncați pește-cu-velă, da’ n-o să prindeți așa ceva În canalu’ Ăsta. Dacă prindeți vreun crap sînteți norocoși. — Ce zici? Întrebă doctorul. — Mai bine-l lăsĂm În pace, spuse secretarul, cu ochii pe țeavă. — Și ați mai greșit cu ceva. Peștele-cu-velă e la fel de bun ca un corb de mare. CÎnd Îi vindeam la Rios pentru piața din Havana, luam zece cenți pe suta de grame, exact ca pe corbi. — Of, mai taci. Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe Maria acum, așa cum stătea dreaptă cu fața strălucind În lumina felinarului. Mașinile porniră și pe bancheta din spate a primei mașini bărbații Își băgau mitralierele În cutiile lor grele, le scoteau patul și-l băgau În buzunarele diagonale, apoi țeava și mînerul În buzunarele mari cu Închizătoare și magaziile În buzunarele lor Înguste. Negrul cu pălĂria de paie turtită ieși din umbra casei și făcu semn primei mașini. Se urcă pe locul din față, așa că acum stăteau doi lîngă șofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
casă. Willie Sawyer - Ăsta habar n-are să se distreze. Iubitorii de vară La jumătatea drumului plin de pietricele dintre orașul Hortons Bay și lac era un izvor. Apa trecea printr-o conductă Îngropată, apoi se scurgea prin gura crăpată a țevii, trecea printr-un cîmp cu mentă de la marginea drumului și se vărsa-n mlaștină. Stînd În Întuneric, Nick Își băgĂ mîna-n apa izvorului, dar nu putu s-o țină acolo, pentru că era prea rece. Simți pe degete trîmbele de nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Întindea În apă, iar balustradele de pe verandă și cele de lîngă trepte erau din cedru. Și șezlongurile de pe verandă, În care stăteau oameni Între două vîrste Îmbrăcați În alb, erau făcute tot din lemn de cedru. Pe pajiște erau trei țevi din care țîșnea apa de izvor - ajungeai la ele pe niște potecuțe. Apa avea gust de ouă stricate, pentru că erau dintr-un izvor mineral, iar Nick și cu soră-sa obișnuiau să bea din ea ca să se autodisciplineze. Acum, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
moara de grîu și aia de cidru. Atîta că le-a luat ceva timp pînĂ să-și dea seama de toate astea. — Așa e. Totuși, au fost al dracu’ de-aproape. Soră-sa Îi Întinse pușca prin gard, ținînd-o de țeavă, și apoi se strecură printre bîrne. Ajunse lîngă Nick și el o mîngîie pe cap: — Ești tare obosită, Piticot? Nu, mi-e bine. SÎnt prea fericită ca să fiu obosită. Ia-o pe marginea mai nisipoasă. E foarte moale și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o corabie mare, și David văzu sîngele care Îi curgea pe o parte; atunci taică-său Își ridică pușca și trase - elefantul Își Întoarse capul, mișcîndu-și greoi, Încet, colții uriași, și Îi privi; cînd taică-său trase și cartușul din țeava cealaltă, elefantul se legănĂ, ca un copac tăiat, și, cu o izbitură, se prăbuși către ei. Însă nu era mort. Se oprise și acum era la pămÎnt, cu umărul rupt. Nu se mișca, dar, așa cum Îl privea pe David, privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-l tu. Atunci apăru Juma, șchiopătÎnd și sîngerîndt, cu pielea de pe frunte atîrnîndu-i deasupra ochiului stîng, cu osul nasului la vedere și o ureche smulsă, Îi luă carabina lui David fărĂ să scoată o vorbă, după care aproape că băgĂ țeava În urechea elefantului și trase de două ori, Încărcînd arma furios. Ochiul elefantului se deschise larg după primul foc, apoi Începu să strălucească de parcă ar fi fost smălțuit, și sîngele Îi țîșni din ureche - două pîrÎiașe strălucitoare Începură să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am Îndepărtat de șine și m-am uitat la lac, la cele două magazine și la adăposturile pentru bărci, la docurile lungi care Înaintau mult În apă și la pietrișul din jurul fîntînii arteziene de lîngă gară, fîntînĂ care avea o țeavă maronie din care apa țîșnea direct În sus, În lumina soarelui. Apoi jetul de apă cădea În bazin și În spate se vedea lacul vălurit de briză; mai erau malurile Împădurite și, legată de stîlpii docului, barca cu care veniserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cutia pe care pusesem piciorul cînd ne urcaserăm pe scară, apoi sări și el În tren din mers. Fred rămase pe peron și mă uitai un timp la el, cum stătea acolo, apoi cum se Îndepărta, vedeam apa zvîrlită prin țeavă În lumina soarelui și pe urmă mlaștina și gara, tot mai mică, lacul care arăta altfel din unghiul Ăsta și după aia toate dispărură, iar noi traversam rîul Bear și erau doar nodurile de cale ferată, șinele alergînd În spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe sub ușă. Se uită la prizonier. Observînd asta, prizonierul Încremeni. — Nu, spuse. Ținîndu-și pistolul În mîna dreaptă, detectivul Își smuci puternic stînga și prizonierul căzu În genunchi. — Nu. Privind cînd ușa cînd prizonierul, detectivul Își Întoarse pistolul, Îl apucă de țeavă și-l lovi brusc pe prizonier În tîmplă. Prizonierul alunecă cu mîinile Întinse și cu capul pe podea. — Nu, spuse clătinîndu-și capul pe podea. Nu. Nu. Nu. Detectivul Îl mai lovi o dată și Încă o dată și prizonierul nu mai scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vedeau cum Își pune arma pe umăr și se uită În spate să vadă dacă a potrivit bine patul. Apoi Își lipea obrazul de cătare, cu mîna stîngă În față și greutatea corpului lăsată pe piciorul stîng. Ridica și apleca țeava, o ducea la stînga, la dreapta și Înapoi În centru. Își ridica ușor călcîiul drept și tot ce era el atunci se baza pe cele două cartușe din Încărcător. — Gata, spunea, cu vocea aia joasă, răgușită, nepotrivită pentru un băiețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
trăgea ușile cuștilor. — Trage, spunea vocea răgușită și din oricare cușcă dintre cele cinci ar fi ieșit porumbelul, indiferent de unghiul pe care Îl lua În zborul jos, pe deasupra firelor de iarbă, Înspre gardul alb și scund, cartușul din prima țeavă Îl lovea, iar cel din a doua era parcă tras cu o sfoară de primul. Numai marii pușcași observau cum, În timp ce pasărea se prăbușea cu capul plecat, deja moartă, mai era lovită și de al doilea cartuș. BĂiatul Își desfăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să vorbesc cu cineva. Am de gând s-o sun pe Daisy, însă mă trezesc formând numărul lui Jake. Capitolul XII În Palm House aerul este foarte dens și umed, ca într-un club de noapte de lângă gara Waterloo. Din țevile de apă caldă țâșnește abur la fiecare câteva minute. Îmi amintește de unele romane polițiste din anii ’40, unde, la un moment dat, protagonistul este prins și dus într-un subsol, în care răufăcătorul vrea să dea drumul la gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fanteziile nu reușeau s-o contrabalanseze. Așa că mai târziu le-am extins și am avut viziuni mai complexe. Mi-l imaginam legat de scaun în apartamentul lui, cerșindu-mi îndurarea, apoi visam că mă duc la el, că-i pun țeava armei în dreptul inimii, pe piept, și că-i urmăresc cu lăcomie expresia pe care ar fi căpătat-o observând în ochii mei hotărârea de a-l ucide. Însă mereu ajungeam într-un punct în care nu-mi mai dădeam seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Erau pătrate de faianță pentru baie.” Între timp Lorenza alergase să-l Îmbrățișeze pe Riccardo, el și Belbo Își făcuseră câte-un semn de salut. Era multă lume, galeria se prezenta ca un loft din New York, complet alb și cu țevile de Încălzire sau de apă la vedere, pe tavan. Cine știe cât cheltuiseră ca s-o readucă În halul ăsta. Într-un colț, un sistem de amplificare asurzea asistența cu muzică orientală, niște chestii cântate la sitar, dacă-mi amintesc bine, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
distracția se Încheiase, și În clipa aceea am auzit trei Împușcături, geamuri sparte și un fel de ricoșeu ca și cum cineva s-ar fi jucat pe coridor cu o minge de tenis. Un glonte intrase pe fereastră, se izbise de o țeavă de apă și ricoșase, venind să se Înfigă În podea, chiar În punctul unde stătusem eu mai Înainte. Dacă aș mai fi fost afară, În picioare, m-ar fi lăsat șchiop. Poate”. „Doamne ferește, nu te-aș fi vrut, așa șchiop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să-i seduc. Le lăudam uniforma celor care cântau În fanfară, Îi duceam la serbările date În public, Îi făceam să Întrevadă succese În amor cu Fiicele Evei... Au căzut În plasă. Petreceam zile Întregi În micul teatru, cu o țeavă lungă În mână, cum văzusem În ilustrațiile din opusculele despre misionari, le dădeam cu ea peste degete când greșeau nota - genisul are numai trei taste, ai de mișcat arătătorul, mijlociul și inelarul, iar În rest e chestiune de forma gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
confort patru din care locatarii aruncă pe fereastră conținutul oalelor de noapte. Noi avem șansa unui confort doi. Sabina își revine la viață. Noaptea facem dragoste în stil clasic. Patul în care murise unchiul lui Marius scârțâie până bat în țeava caloriferului vecinii de sub noi. Niște frustrați! Oricum n-ar fi putut dormi din cauza manelelor de la cârciuma de peste drum, Meduza. Dimineața, după obiceiul meu, mă trezesc mai devreme, să citesc în toaletă. Pe la opt o trezesc și pe Sabina, cu muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și eu am copilărit printre blocuri în construcție, împușcam cu injectoarele șterpelite de la tractoare, aveam fața ciupită de flacăra iscată de pucioasa din capetele chibriturilor, mă ascundeam printre grămezile de cărămizi, suflam cornete de hârtie cu ace în vârf prin țevi lungi de plastic - dude, cum le ziceam noi -, dar n-am avut norocul să trăiesc în cartiere așa de spectaculoase. Păi noi până prindeam un șobolan ca să-l prăjim sub un burlan înfipt într-o grămăjoară de lemne ne lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îmi spusese să nu care cumva să scap vreo lighioană în baie. Dar, fatalitate, o clipă de neatenție și mâța numărul 12 o zbughi printre picioarele mele și, odată pătrunsă în baie, se strecură pe lângă masca de sub chiuvetă. Urcă pe țevi până la etajul trei, unde se blocă îngrozită. Misiunea mea devenise imposibilă: pe de o parte trebuia să am grijă ca felinele să nu-i mănânce nasul lui Ulrich, iar pe de altă parte trebuia să scutur de țevile de la baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Urcă pe țevi până la etajul trei, unde se blocă îngrozită. Misiunea mea devenise imposibilă: pe de o parte trebuia să am grijă ca felinele să nu-i mănânce nasul lui Ulrich, iar pe de altă parte trebuia să scutur de țevile de la baie și să miorlăi ca să conving dihania să coboare. Alergam din baie în sufragerie, urmărit de ochii fioroși al lui Vlad Tepeș. Mă temeam să nu pice Cristina și să-și găsească odorul suspendat între etaje. Rezolvarea situației devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]