3,072 matches
-
erau singuri și condamnați, cu trupurile rănite, sângerânde. Paralizat, Valerius asculta zăngănitul armelor, trosnetul oaselor rupte, fâșâitul cărnii membrelor tăiate, care zburau prin aer și, lăsând în urmă o dâră de sânge, cădeau apoi în zăpadă. Barbarii loveau cu furie, țintind sub armură, spre pântece, spre încheieturi, spre picioare. Fiecare lovitură avea o țintă precisă, fiecare rană provocată era o tăietură pe care nici un medic n-ar fi putut-o vindeca. Soldații căzură unul după altul; fură omorâți cu câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îl lăsau să cadă descriind o curbă. Loveau de sus în jos, direct, ca și cum pumnii ar fi fost niște ciocane. Alții loveau niște korykos atât de mici, încât atletul putea trece pe lângă ele sau pe dedesubt, ajungând în partea cealaltă, țintind și lovind din nou sacul, pentru a-i mări amplitudinea mișcării. Alții loveau sacii mari cu capul, cu pumnii și cu picioarele, apoi îi desprindeau din furci și îi luau în brațe, rosotogolindu-se cu ei la pământ ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Se opri. Îi făcu semn lui Flamma să-și ia tridentul și să continue lupta de la egal la egal. Publicul era în delir. Umilit de clemența lui Valerius, Flamma luă tridentul, vădit furios. Începu să atace cu mai multă atenție, țintind când spre scutul adversarului, când spre capul acestuia. Umărul continua să-i sângereze, dar Flamma nu părea să-și dea seama. Continuă să fenteze. Valerius nu reacționă. Echipamentul greu, scutul roșu, masca lugubră care îi acoperea fața îi dădeau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
entuziasmate ale mulțimii, care era în delir văzând cruzimea acelei bătălii, othonienii înconjurară mașinile de război și încărcară catapultele. — Atenție! îi strigă Valerius lui Lucius, care fusese în Lusitania împreună cu Otho înainte de a deveni mirmilon. Atenție la frânghii! Trebuie să țintești mai jos, altfel riscăm să-i lovim pe ai noștri! Mulțimea urla, încurajându-i la întâmplare pe luptători, fără să înțeleagă cine învingea și cine pierdea. Oamenii nu recunoșteau chipurile gladiatorilor, ascunse de coifuri, și mulți dintre ei nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
doua zi. Au fost situații când am listat lecțiile din caietul de clasă și le-am trimis pe Mail, pentru a fi la curent cu toate amănuntele la materie respectivă, ca, în momentul în care o viroză urâtă m-a țintit la pat cu febră și frisoane două săptămâni, nici unul dintre „prieteni”, după ce i-am sunat și i-am rugat, trei zile la rând pe fiecare dintre ei, să-mi comunice titlul lecției, pagina și numărul exercițiilor, mi-au răspuns ba
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
pe alții. Și cu asta basta, îi spusese. Să nu mi te aduni cu vânzătorii de înghețată. Un nenorocit de vânzător! De fapt, nici măcar un vânzător! Un amărât care vede de căruț-de-înghețată. Numele familiei noastre va fi distrus. Trebuie să țintești mai sus decât ești tu, nu mai jos. Ce nemulțumit ar fi fost să afle că și familia vânzătorului de înghețată făcea remarci similare despre familia lui. Îi ordonă lui Ammaji să o însoțească pe Pinky în drumurile la oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
polițiștii cei leneși, fără Superintendentul lor, fugeau cu toții, șuierând, icnind disperați. Și Pinky se alăturase goanei. În fața ei, brigadierul afișa o mină neînfricată. Simțea din plin nevoia de a-l apuca de fese. Oare nu-i spuse tatăl său să țintească mai sus decât ea, nu mai jos? Spionul se târî mai departe de-a lungul crengilor și sunetul unei furtuni iscate dintr-odată umplu aerul când maimuțele săriră peste gard în pădurea de cercetare a universității, unde vârfurile copacilor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mă iau de zeii vremii. Îi fac praf. Îi izbesc ca picioarele, cu pumnii și mârâi. Oamenii se uită și uneori râd, dar nu-mi pasă. Brațele și picioarele mi se avântă cu mișcări îndesate, ca în dansul unui karateka, țintind cerul. Și țip cât mă ține gura. Lumea crede că am înnebunit, dar prea puțin îmi pasă. Așa, ceva nu admit. E cineva care nu permite ca vremea să fie așa de posomorâtă. De la o vreme, Selina Street mă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
domeniu. În alte genuri de poezie, cu precădere în cea cu versuri albe, subconștientul o domină și îi dictează. Trebuie să recunoaștem că sunt multe situații în care, mergând după „dictare”, Vera Crăciun ne oferă versuri pline de sensibilitate, care țintesc sufletul cititorului, mângâindu-l cu finețea atingerii coardelor unei viori ce aduce în tăcerea deplină a sălii de concert simfonia poemului iubirii. Este ceea ce se întâmplă în acest volum de versuri pe care-l recomand cu toată căldura iubitorilor de
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
Bineînțeles că ar fi trebuit să-și dea seama: din moment ce poarta era la nivelul mării, era logic că acolo trebuia să fie punctul de ieșire. Numai că în toate stabilizările pe care le încercase cu bagheta sa magică, cu Tulpina, țintise către locul de deasupra lui K și presupusese liniștit că acela trebuie să fie locul unde ajunsese Vultur-în-Zbor, de vreme ce trecerea zilelor îi demonstrase clar că poarta funcționase. își spunea cu amărăciune în sinea lui că era un prost desăvârșit. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ei locuiesc în Kensington și folosesc acest loc pentru întâlniri. Fetele de asemenea. O grămadă de plozi snobi. Desfăcea șervețelele care fuseseră înfășurate pe sticlele de șampanie ca să stăm pe ele. Apoi a scos unul dintre dopuri cu degetele mari, țintind către acoperișul pavilionului. L-a lovit și a sărit înapoi cu așa un recul încât ne-am ferit instinctiv amândoi. Șampania a țâșnit în gura mea și în sus pe nas. Am strănutat și am băut încă pe atât. — Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
încercarea de a ieși din acest circ. Ideea este contrazisă de refuzul de a pleca cu Tipătescu, de împăcarea cu lumea după stingerea conflictului <footnote „Zoe suferă de un bovarism sui-generis, de factură retro, paseist și recuperator. Aspirația ei nu țintește atingerea unor orizonturi himerice, în care să-și afle, eventual, rostul și împlinirea - dimpotrivă: reprezintă expresia nevoii imperioase a întoarcerii în paradisul pierdut prin mariaj” - Gelu Negrea, op. cit., p. 215. footnote>. Conchidem, deci, că Zoe este o reprezentantă a mediului
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
o altă funcție a mirabilului, aceea a contestării ideologiei creștine, conform căreia omul este creat după chipul lui Dumnezeu. Acest tip de mirabil respinge maniheismul creștin, opoziția bine/rău, Dumnezeu/Satana, optând pentru amestecul de divin și demonic, care nu țintește neapărat spre distrugerea răului, ci spre îmblânzirea lui. Un mod aparte de manifestare a miraculosului, ce a provocat teama medievalului, îl reprezintă metamorfoza. Aceasta traduce riscul ce-l pândește pe om de a-și pierde, momentan sau definitiv, natura umană
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
chiar cu „maestre”. „Prin urmare”, Își spuse Oliver, „vreți să mă duceți din nou cu zăhărelul...” „Unde s-a mai văzut”, spuse Înalta somitate, tot apropiindu-și și Îndepărtându-și ochelarii de pieptul nemișcat al masterandului, „ca un copac care țintește să se transforme Într-o pasăre să fie Îmbrăcat În pijamale?!” Oliver Își mișcă barba alcătuită din frunziș. Dacă pe ramurile ce reprezentau picioarele și brațele frunza era verde, cea care Îi acoperea fața ajunsese la Înțelepciune, Îngălbenind din timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
buruiene ce-i ieșiră în drum. Îl privi atent, undeva deasupra capului: - A trecut, din joacă, prin Valea ascunsă. A călcat întrun blestem pus cândva, de o gură fără măsură. Blestemul s-a rostogolit, stă greu și are ochi răi țintiți asupra lui. Văd că i-a făcut o pată ca să-i închidă drumul vieții. Și vraciul o porni după cum îl duceau picioarele. Picioarele mergeau înainte, iar el, după ele. La un timp se opri. În față îi apăru o pajiște
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
Un joc cu o minge de cârpă și cu toți jucătorii dispuși pe un cerc, cu unul dintre ei, aflat În mijloc, Încercând să recupereze mingea pe care ceilalți și-o pasează pe deasupra cercului, prinzându-o și căutând apoi să țintească un jucător din echipa adversă. Se pun Întrebări asupra numărului de echipieri, asupra locului În care are voie fiecare să stea sau direcția În care poate să fugă, rolul cercului În joc și originea numărului jocului, cu ce seamănă jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
grup de persoane Îmbrăcate destul de diferit și printre care se află și o femeie stau ghemuite, cu un genunchi la pământ și cu celălalt picior sprijinit pe talpă (o poziție asemănătoare cu startul de jos Într-o cursă de atletism). Țintesc cu niște puști vechi un inamic pe care nu-l vedem. Ei se află pe o stradă a unui oraș de provincie sau pe o șosea de o parte și de alta căreia se văd niște arbori ce pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dintr-un cer răsturnat în altul. Vântul se scurge cotrobăind spasmodic visele impersonale ale clienților din magazinul de mărunțișuri. Te caut în buzunărelul din colț... e plin, încărcat de cuvinte speriate țâșnind de-a valma valsând imperfect. Pătrund mai departe țintind adânc între cele două ovale cu axele intersectându-se instantaneu în infinitul apropiat; dogorești și ți se scurge clocotind limfa din ansamblul rănit de copilul- minune zâmbind năstrușnic și misterios! Vreau să-ți fur lanțul ce mi l-ai dăruit
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
a unversului cultural. Conversațiile în societate, excursii și în varii înprejurări reclamă , mai degrabă o cunoaștere a creațiilor literare, alături de cele științifice: filosofice, fizice, mecanice etc. Astăzi, Apusul este, pe drept cuvânt, considerat portstindardul civilizației și toată lumea , dornică de progres, țintește, caută să afle noile descoperiri, realizări al acestei părți a lumii. Există un ‘’target’’. Dar a fost o vreme când apusul Europei zăcea în întunericul Evului Mrdiu. La ieșirea din dogmatismul acelor secole de după sfârșitul Antichității a contribuit și o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
M-am mai bâiguit în cuvinte demult Când inima se-aprindea ca scânteia, M-am bâiguit și în somn, și de-aceea Stau singur uneori...și mă ascult; Dar s-a mai limpezit zboru-n cuvinte Și mai spre-nalturi țintește acum, S-a mai bătătorit și gândul de drum Și dorul mă cheamă-nainte; Câte-un cuvânt înflorește ca mărul Flori albe, suave zăpezi amintite, Alte cuvinte mă duc în ispite Și unele-mi aduc din trecut, adevărul; În jur
CUVINTE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83767_a_85092]
-
să-i facă ei. CEEA CE ÎNSEMNA CĂ INDIVIZIII ȘTIAU CINE E EL. Danny se duse la raftul de deasupra frigiderului, locul unde ascunsese semnele identității detectivului D. Upshaw. Își luă insigna, cătușele, scoase pistolul de calibrul 45 din toc și ținti înspre lume. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL TREIZECI Comandantul detectivilor, Thad Green, dădu din cap în direcția lui Mal, apoi în cea a lui Dudley Smith. — Domnilor, nu v-aș fi chemat atât de dimineață dacă nu era ceva urgent. Ceea ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mal trase de trei ori, nimerindu-l pe Loftis în piept și în coapsă și proiectându-l din calea fiarei ce-l ataca. Coleman își încolăci brațele în jurul tatălui său ca un animal flămând, repezindu-se la gâtul lui. Buzz ținti spre capul acela lacom de sânge. Mal îl blocă și trase din nou, iar glonțul ricoșă în zigzag din perete. Buzz se eliberă și apăsă pe trăgaci. Coleman se apucă de umăr. Mal scose cătușele din buzunar și alergă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
acolo. Buzz se aruncă pe burtă și căută alt unghi. Picioarele lui Mal, apoi poalele hainei lui îl împiedicau să tragă. Se ridică anevoie în picioare și o luă la fugă. Îl văzu pe Coleman apucând pistolul de jos și țintind. Una, două, trei împușcături - Mal fu propulsat în sus și se roti în aer, cu fața spulberată. Cadavrul lui se prăbuși în fața lui Buzz. Polițistul se repezi direct la Coleman, care îi rânji din dosul colților însângerați și ridică pistolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
calea săgeții către oamenii noștri de la Istanbul și de acolo către Uzun Hassan. „Fiul meu sosește pe Drumul Mătăsii. Îl vei recunoaște. În genunchi te rog să-l aperi!” Apărătorul reținu mesajul, Îl scrise repede, Îl răsuci În jurul unei săgeți, ținti primul punct de trimitere a mesajelor și lansă săgeata. La o mie de pași, un alt Apărător trimise săgeata mai departe, pe rețeaua de Răsărit. Cuvintele căpitanului Își Începeau zborul prin cerul plumburiu din care nu conteneau să cadă fulgii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
părură ceasuri Întregi, nu se auzi decât ritmul marșului ienicerilor, apropiindu-se primejdios de linia Apărătorilor. Pe creasta opusă, Mihaloglu Își reglă neliniștit luneta. În mod cu totul neașteptat, cea mai rapidă reacție fu a Cuceritorilor. Un val de săgeți țintite cu precizie opri avansarea ienicerilor. Apoi, artileria lui Francisco lovi ariergarda lui Mihalogu, acoperind de fum Întreaga vale. Iar apoi se Întâmplă lucrul de care toată lumea, În afară de Angelo, uitase cu desăvârșire. Din pădurile aflate În flancul stâng al armatei turce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]