4,216 matches
-
celelalte femei. - E copilul meu! - Dar e și al Lui! Te va pedepsi! Cea căreia i se spunea Sânziana, îl înfășură cu șalul ei verde și îi șopti duios: - Trebuie să scăpăm de brățară, până nu e prea târziu. Cu țipete prelungi, celelalte femei se transformară în umbre și dispărură, lăsându-i singuri în mijlocul pădurii. Ionuț nu putea scoate nici un sunet. Mama lui, aceea era mama lui! O zână a pădurii sau o nălucă? - Vreau să știu tot! O privi în
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
lipsit de puteri. Ionuț privi mâinile încovrigate ale bătrânei. Într-una ținea o cingătoare neagră, care se mișca precum un șarpe otrăvit. Își adună puterile, iar cand spada verde îi apăru în mână, lovi cu ea cingătoarea. Baba scoase un țipăt ascuțit și se aruncă spre el, cu degetele adunate în față, gata să-i scoată ochii. Flăcăul reuși să se ferească pentru început, dar se trezi curând prins cu totul într-o plasă fermecată, care îi lua toate puterile. - Ce
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
toate culorile au ieșit, sub un cer infernal brăzdat de flăcări, ca o lavă furișată viclean, surpând și înghițind în cenușă, cu mângâierea lor înceată, devoratoare! Sub o negură nefirească a înserării într-o contorsionare delirantă a umbrelor, se-aud țipete-n care bărbați și femei, încearcă să se recunoască după glas. . . Pânza a cucerit publicul sub titlul: „Ultima zi a orașului Pompei” . sursa foto: internet Referință Bibliografică: Pe șevaletul tău / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1323, Anul
PE ŞEVALETUL TĂU de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353118_a_354447]
-
foc Și simt cum iar deșiră-n povestea din poveste Cuvântul de lumină, rugina de pe toc. FURTUNI DE NISIP Ți-s vorbele grele și tare mă dor, Deșerturi aride în mine rodești Și văd nesfârșirea în ochi de condor, În țipătul lumii în care trăiești. Nu-mi cere tăcere, nu pot să aleg, Căci lacrimi albastre pe pleoape-au crescut; Se cerne Sahara, nu știu s-o 'nteleg, Mi-e trupul clepsidră și brațele-s scut. Furtuni de nisip îmi picură
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
de zmeură a copilului. - Așa-i că se cunoaște când am vărsat ulcica în găleată? - Da, se cunoaște! Bravo, puiul mamei! Copilului nu i se mai auzi glasul preț de un minut. Dar, la un moment dat, se aude un țipăt. - Ce e, ce-ai pățit? strigă îngrijorată mama. - Vino repede! Hî-hî-hî-hî! Uaaaaaa! Mama aleargă speriată la el și când acolo ce să vadă? Copilul căzuse între urzici, urlând de mama focului. L-a scos de acolo și l-a dus
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
Zăpezilor. În fruntea alaiului, pe un cal alb înaripat, în costumul său alb, de mătase sclipitoare, viteazul Ghiocel zbura printre nori, având alături pe credinciosul locotenent Sabie de Raze. Mult mai pe urmă, cârdurile de păsări făceau mare larmă cu țipetele lor. Cântau flăcăii cântece de dor, iar luptătorii, cântece de slavă pentru împăratul lor. Veselindu-se mereu, nici nu își dădură seama când văzură-n zare troienile viscolite. Locotenentul îi spuse lui Ghiocel: -Iată că am ajuns și în Țara
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
Dumnezeu/ i-a transformat în lebede./ Astfel s-a întrupat/ Cântărețul.” ( Poezia „Și a fost ziua a șaptea...”). „Dacă sunt oameni fericiți pe acest pământ, pentru ce nu urlă, pentru ce nu apar în stradă să-și strige bucuria în țipete nebune și neîncetate? Dacă există fericire în lume, ea trebuie comunicată” - spunea Emil Cioran. Se pune întrebarea: poată fi considerat fericire arealul făcut de Dumnezeu în cele 6 zile de lucru, conștientizată de om (prin „Cântăreț”!?) în a 7-a
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > ȚIPĂTUL DE CUCUVEA DIN NOAPTEA DAMEI DE PICĂ NEAGRĂ (PARTEA A ZECEA) Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1898 din 12 martie 2016 Toate Articolele Autorului „Dama de pică poate fi invocată la 12 noaptea. Pentru aceasta - la ora 00
ŢIPĂTUL DE CUCUVEA DIN NOAPTEA DAMEI DE PICĂ NEAGRĂ (PARTEA A ZECEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352682_a_354011]
-
răspunsuri, firește, în episodul următor ! ******************************************* Un singur lucru vreau să scot în evidență acum, aici : DRAGOSTEA este un sentiment DIVIN. Din nefericire, nu este și unul aplicabil, în deplinătatea ei curățenie, pe planul nostru material. Punct. ( va urma ) Referință Bibliografică: ȚIPĂTUL DE CUCUVEA DIN NOAPTEA DAMEI DE PICĂ NEAGRĂ (PARTEA A ZECEA) / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1898, Anul VI, 12 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ŢIPĂTUL DE CUCUVEA DIN NOAPTEA DAMEI DE PICĂ NEAGRĂ (PARTEA A ZECEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352682_a_354011]
-
simt ca în muzeul figurilor de ceară al Doamnei Tussauds din Sindny ca o floare-n mijlocului drumului, îmi dăduseră lacrimile de-atâta liniște simțeam că liniștea aceasta mă zgârîie în creștet alteori dimineața se-auzeau tot felul de zgomote, țipete, tocurile femeilor pe scari, cești sparte, ” hai, bre, mototolule, că pierdem tramvaiul !” huruitul mașinilor azi n-aud nici măcar sirenele morții sunt doar eu în acest deșert de liniște ca Sfinxul din Gizeh dacă m-aș arunca de la etaj cum îmi
DIMINEȚI DE CRISTAL de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352744_a_354073]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > TOCIRE, ÎN DIMINEȚI CU FARD Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1181 din 26 martie 2014 Toate Articolele Autorului În dimineți naufragiate, lebedele sidefii se-anină de pleoape nevrotice tălmăcind un tatuaj tribal de pe umărul rătăcitului țipăt, cu pilaștri și palmete adâncite-n somn thanatic. Spațiul nu mai pune corset nicăieri. Doar pe compasiune încă stăpânește jugul nemilos al indiferenței și rana se cască neîncetat cu un rânjet cinic, în dimineți anoste, dar cu fard. Mihaela Oancea
TOCIRE, ÎN DIMINEŢI CU FARD de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353582_a_354911]
-
aceea, la Apusul Soarelui, rămăsesem doar eu și calul acela uriaș, priponit de un gard de lemn, făcut din țepușe înalte. Dinspre Răsărit se auzi tot atunci o explozie, ca un big-bang asurzitor ce sparse bolta cerului, urmat de un țipăt lung și straniu al unei femeie blonde ce alerga în zdrețe pe “pământurile negre” să se adăpostească într-o baracă de beton. Glasul ei panicat parcă-mi sună zi azi în sunte de timpane cu glasul spart, și-mi spune
CODUL NUMERIC AL MĂRCII GENETICE 666 ( CODUL FIAREI ) ŞI EXODUL EVREILOR ÎN ROMÂNIA (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X (33) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ed [Corola-blog/BlogPost/353645_a_354974]
-
de norii și soarele ne mai suporta? De ce nu se căsca o prăpastie care să ne absoarbă? Sau să ne pulverizeze ceva sau cineva în neant pe toți, să ne distrugă odată pentru totdeauna, să nu mai fie foamete, chinuri, țipete și cenușă? Să ascult liniștea munților, susurul apei și zumzetul naturii, să plâng în neștire până mi se usucă ochii, să mă eliberez și să-mi strig durerile în cele patru vânturi, să mă prăbușesc și să adorm pe vecie
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
mai terifiante sentimente și atitudini vizavi de semenii mei. Să devin o brută, o fiară, lipsită de inimă, jefuită de omenie. Ca să ajung în timp să înnebunesc, să am vedenii cu chipurile celor morți în camerele de gazare, să aud țipete noaptea și să am în permanență senzația că mă împiedic de cadavre. Cum să mai fii om normal după tot ce ai trăit? Cum să crezi că psihicul tău e atât de puternic încât ai devenit invincibil? Cum să-ți
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
să mă trezesc mult mai târziu. Cadavrele zăceau peste tot, iar groapa comună nu mai făcea față. Se săpa tot mai mult și tot mai adânc, iar mormanele de morți se înălțau din ce în ce mai sus. Toată acea activitate era sumbră, diabolică, țipetele nu conteneau și eu le auzeam zi și noapte. Mă sculam în toiul nopții plin de transpirație, simțeam că nu am aer, ieșeam afară unde se simțea miros de moarte, iar chipurile evreilor pline de groază mi se întipăriseră pe
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
Soarelui, ajungând în cele din urmă să devină critici ai acestuia sau să se piardă în filosofii interminabile... Sfârșim în cele din urmă în răsăritul lui, când auzim un scâncet de pescăruș, pentru a renaște într-un apus, când auzim țipătul de lebădă... Emilian Oniciuc- 22.04.2017 Sursa fotografiei: internet Referință Bibliografică: Azi, duminică... (4) Capcana dintre răsărit și apus... / Emilian Oniciuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2305, Anul VII, 23 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilian
AZI, DUMINICĂ... (4) CAPCANA DINTRE RĂSĂRIT ȘI APUS... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354224_a_355553]
-
în teacă, ucid visele cu voluptate, un fel de agate pe tâmple păgâne, împietrite-n cuvinte, mă cutremur ca o orgă într-o mare catedrală, când mă gândesc că trebuie să mor. și totuși... aștept pașii următoarei primăveri să ascult țipătul fericit al păsărilor și să gust din mierea surâsului tău, oricum, împreună cu speranța, crește și numărul iluziilor din noi. marți, 10 decembrie 2013 Referință Bibliografică: actorul / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1076, Anul III, 11 decembrie
ACTORUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354594_a_355923]
-
Elvis! Noi doi cu picioarele prin apa mării înlănțuiți de mijloc și de asemănări tăcuți liniștiți -briza mării ne scaldă gândurile -două chipuri ale aceluiași chip -închiriem aceeași cameră goală a sufletelor - zgomotul valurilor ni le dezvelește -batăi de inimi, țipete de pescăruși - valurile rechemate acasă la noi la țărm -doar suflete, trăind... într-o clipă evadată din timp - tu ești evadarea timpului meu -siluete în mare, haine risipite pe nisip -absența minții -doar suflete, trăind... -oare dacă bătăile inimilor ni
NOI DOI de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347087_a_348416]
-
mările cuprinse de un dor neștiut nici de tine. E atâta liniște, sub privirea Lunii. Până și valurile și-au uitat freamătul zilnic, clipocitul apei la țârm trădeaza un somn adânc al dimineții ancorate încă în vise. Doar câte un țipăt răzleț de pescăruș! Pe plajă, focuri mocnite ce poate au ars toată noaptea și câteva cupluri ce-și împleticesc senzualitatea în liane de brațe și sărutări. Mereu am crezut că am apărut fie prea devreme, fie prea tarziu în zorii
UN LOC-INIMA MĂRII de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347086_a_348415]
-
Acasa > Manuscris > Impresii > INTOTDEAUNA, POETUL SE NUMESTE EMINESCU Autor: Anca Tănase Publicat în: Ediția nr. 398 din 02 februarie 2012 Toate Articolele Autorului A intrat în lume cu un țipăt, ca noi toți; plângând, ca noi toți; în inima iernii, când Dumnezeu a hotărât din nou să fie lumină și cruce Seara, la leagănul pruncului au venit ursitoarele. Prima ținea în mâini un glob de aur și, apropiindu-se, a
INTOTDEAUNA, POETUL SE NUMESTE EMINESCU de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347083_a_348412]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ȚIPĂT DE TOAMNĂ, POEM DE ION IANCU VALE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poem de Ion Iancu Vale ȚIPAT DE TOAMNĂ Ion Iancu Vale E toamnă-afar cumn n-ai văzut
ŢIPĂT DE TOAMNĂ, POEM DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347240_a_348569]
-
pe sfori Cu un Dali grotesc și trist Bacovia joacă un whist În vânt se înșurubă strechea Van Gogh își mângâie urechea Și-n umbra rară de mesteacăn Esenin își durează leagăn Nu mai sunt flori decât în sere Un țipăt fuge printre sfere Iar Dostoevski plin de draci Cu Picasso culege maci E toamnă iar ca-ntr-o romanță Tristețea picură în ștanță Când oare vom putea să știm Unde plecăm, de ce venim Referință Bibliografică: Țipăt de toamnă, poem de
ŢIPĂT DE TOAMNĂ, POEM DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347240_a_348569]
-
decât în sere Un țipăt fuge printre sfere Iar Dostoevski plin de draci Cu Picasso culege maci E toamnă iar ca-ntr-o romanță Tristețea picură în ștanță Când oare vom putea să știm Unde plecăm, de ce venim Referință Bibliografică: Țipăt de toamnă, poem de Ion Iancu Vale / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1058, Anul III, 23 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ŢIPĂT DE TOAMNĂ, POEM DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347240_a_348569]
-
Din nefericire, la vîrsta de 5 sau 6 ani a luat o bătaie memoriabila din partea tatălui biologic, pentru că refuză să accepte să spună că este musulmana.Dupa multe discuții a spus că este “că măicuța de la scoala unde mergea. Alte țipete și alte palme din partea lui. Că o salvare printre lacrimi i-a răspuns “, eu șunt că mama”. Atunci toată agresivitatea s-a îndreptat asupra mea. Trebuia să o salvez și să opresc scandalul așa că, i-am spus că suntem musulmane
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
răcesc sau să nu mă ciupească țânțarii în timpul verii, neuitând niciodată să-l înjure pe tata cu neamul lui, pentru că ieșisem mai mult “buzoiancă” decât de a lor. Fără să aștepte să o rog, de teamă să nu scot un țipăt, care se putea auzi “până în drum”, începea să-mi povestească despre cam ce ar fi putut face Păcală în ziua aceea, dacă nu ar fi murit de mult și mai ales, dacă eu nu l-aș fi întrecut cu toate
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]